Comunicat la 9 februarie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 41792/15 Kamran MIRZAYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 21 august 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kamran Mirzayev, este un național azerian, născut în 1994 și locuiește în Goychay. El este reprezentat în fața Curții de domnul S.H. Brady Heath, domnul A. Carbonneau și domnul J. Wise, avocați care practică în Vantaa (Finlanda), Paris și, respectiv, Tbilisi. Reclamantul a fost baptizat ca Martor al lui Iehova la 16 decembrie 2012. În august 2012, reclamantul a primit o comandă de la Serviciul de District Goychay pentru Mobilizare și Conscriere (Göyçay rayon Sṣfṣrbęrlik vęrbi xidmṣtṣçağırıș – denumită în continuare „Serviciul de Mobilizare” pentru a raporta la 23 august 2012 pentru serviciul militar. Reclamantul s-a dus la Serviciul de Mobilizare la 23 august 2012. El a explicat că el este unul dintre Martorii lui Iehova și a refuzat serviciul militar pe baza conștiinței sale religioase. În septembrie 2012, reclamantul a primit un alt ordin de la Serviciul de Mobilizare. A mers la sediul Serviciului de Mobilizare și după ce a reiterat refuzul de serviciu militar pe motivul conștiinței sale religioase a fost permis să plece. La 6 octombrie 2012, reclamantul a fost convocat să raporteze pentru serviciu militar la 12 octombrie 2012. El a făcut o declarație scrisă că el nu a putut lua în mâinile nici un armament și a refuzat să efectueze serviciu militar chiar dacă a înfruntat deținerea și a prezentat-o șefului Serviciului de Mobilizare. ulterior, el nu a raportat la data specificată. În perioada cuprinsă între octombrie și decembrie 2012, procurorul orașului Goychay a fost convocat de mai multe ori de către procurorul orașului, unde i s-a spus că va fi acuzat pentru refuzul serviciului militar. Într-o dată neespecificată a fost instituită o procedură penală împotriva reclamantului în temeiul articolului 321.1 din Codul Penal (refuzând să efectueze serviciul militar). La 12 martie 2013, Curtea de District a Goychay a declarat reclamantul vinovat și l-a condamnat la nouă luni de închisoare. Curtea de primă instanță a observat că dispozițiile relevante ale Constituției care prevăd servicii alternative ar putea fi aplicabile numai după adoptarea legii care stabilesc condițiile unui astfel de serviciu și, în absența prezentei legi, refuzul reclamantului de a efectua serviciu militar constituie un act penal. Curtea de primă instanță a observat în continuare că, după ce reclamantul a declarat autorităților relevante că convingerile sale religioase nu-l lasă să ia armamentul în mână, el a fost informat că ar putea îndeplini serviciul militar fără să se ocupe de armament. În cele din urmă, reclamantul nu a solicitat serviciul alternativ, ci a refuzat în schimb să efectueze serviciu militar, declarând în scris că se va abține de la serviciu militar chiar dacă ar fi confruntat cu detenția. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei de prima instanță a Curții de Apel Sheki. În avizul său scris, reclamantul a declarat că nu a scăpat niciodată de autoritățile relevante, nu a avut intenția de a-și evada obligația, ci a solicitat un serviciu alternativ. În baza Constituției, a Convenției, a jurisprudenței Curții și a altor instrumente internaționale, reclamantul a susținut că avea motive legitime de a refuza serviciul militar și că acțiunile sale nu constituie un act penal. La 15 mai 2013, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Având în vedere circumstanțele cazului, și anume, refuzul deliberat al reclamantului de a efectua serviciu militar chiar dacă ar putea face față de detenției, și neaprobarea sa de a dovedi că refuzul a fost într-adevăr cauzat de convingeri religioase, instanța de apel a decis că hotărârea instanței inferiore a fost motivată și corectă. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs de cassare împotriva hotărârii instanței de apel, reafirmând depunerea acestuia. La 24 februarie 2015, Curtea Supremă a respins recursul de cassare și a susținut decizia din 15 mai 2013. Curtea Supremă a hotărât, printre altele, Curtea Supremă a declarat, de asemenea, că, în conformitate cu legea relevantă, o alternativă la serviciu militar era disponibilă în timpul pacificului, în timp ce Republica Azerbaidjan continuă să fie în stare de război cu Republica Armenia. Reclamantul se plânge că condamnarea sa penală pentru refuzul de a servi în armată a constituit o încălcare a articolului 9 din Convenție. A existat vreo interferență cu libertatea de gândire, de conștiință sau de religie a reclamantului, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție, din cauza condamnării penale a reclamantului pentru refuzarea de a-și îndeplini serviciul militar? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2?
Communicated on 9 February 2017
Application no. 41792/15
Kamran MIRZAYEV
against Azerbaijan
lodged on 21 August 2015
The applicant, Mr Kamran Mirzayev, is an Azerbaijani national, who was born in 1994 and lives in Goychay. He is represented before the Court by Mr S.H. Brady Heath, Mr A. Carbonneau and Mr J. Wise, lawyers practising in Vantaa (Finland), Paris and Tbilisi respectively.
The applicant was baptised as a Jehovah’s Witness on 16 December 2012.
In August 2012 the applicant received an order from the Goychay District Service for Mobilisation and Conscription (
Göyçay rayon Səfərbərlik və hərbi xidmətə çağırıș șöbəsi
– hereinafter “the Mobilisation Service”
)
to report on 23 August 2012 for military service.
The applicant went to the Mobilisation Service on 23 August 2012. He explained that he was one of the Jehovah’s Witnesses and refused military service on the grounds of his religious conscience. After a medical examination he was permitted to leave.
In September 2012 the applicant received another order from the Mobilisation Service. He went to the Mobilisation Service’s premises and after reiterating his refusal of military service on the grounds of his religious conscience was permitted to leave.
On 6 October 2012 the applicant was summoned to report for military service on 12 October 2012. He made a written statement that he could not take in hands any armament and refused to perform military service even if he faced detention, and submitted it to the Head of the Mobilisation Service. Subsequently, he did not report on the specified date.
During the period between October and December 2012 the applicant was summoned several times by Goychay city prosecutor’s office where he was told that he would be charged for refusing military service.
On an unspecified date criminal proceedings were instituted against the applicant under Article 321.1 of the Criminal Code (refusal to perform military service).
On 12 March 2013 the Goychay District Court found the applicant guilty and sentenced him to nine months’ imprisonment. The applicant was immediately arrested in the courtroom.
The first-instance court observed that the relevant provisions of the Constitution providing for alternative service could be applicable only after the law stipulating conditions of such a service has been adopted and in the absence of this law the applicant’s refusal to perform military service constitutes a criminal act. The first-instance court further observed that after the applicant had stated to the relevant authorities that his religious beliefs do not let him take armament in hands, he was informed that he could perform military service without dealing with armament. Eventually, the applicant did not apply for the alternative service but instead refused performing military service by stating in writing that he would refrain from military service even if he faced detention.
On an unspecified date the applicant lodged an appeal against the decision of the first instance to the Sheki Court of Appeal.
In his written submission the applicant stated that he had never escaped from the relevant authorities, did not have an intention of evading his obligation but asked for an alternative service. Relying on the Constitution, the Convention, the Court’s case-law and several other international instruments the applicant submitted that he had legitimate grounds to refuse the military service and his actions had not constituted a criminal act.
On 15 May 2013 the Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the judgment of the first instance court. Having considered the circumstances of the case, namely, the applicant’s deliberate refusal to perform military service even if he might face detention, and his failure to prove that the refusal had been indeed caused by religious beliefs, the appellate court decided that the lower court’s judgment was reasoned and correct.
On an unspecified date the applicant lodged a cassation appeal against the decision of the appellate court, restating his appeal submission.
On 24 February 2015 the Supreme Court dismissed the cassation appeal and upheld the decision of 15 May 2013. The Supreme Court held,
inter alia,
that the provisions of the Constitution providing for an alternative service were conditioned by the relevant legislation which had not yet been passed. The Supreme Court also stated that according to the relevant law an alternative to military service was available during peacetime whereas the Republic of Azerbaijan continued to be in a state of war with the Republic of Armenia.
The applicant complains that his criminal conviction for refusing to serve in the army constituted a violation of Article 9 of the Convention.
Has there been an interference with the applicant’s freedom of thought, conscience, or religion, within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention, on account of the applicant’s criminal conviction for refusing to perform his military service? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2?