BAGIROV v. AZERBAIJAN

Comunicat la 26 aprilie 2019 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 4183/15 Ismayil Sadagat oglu BAGIROV împotriva Azerbaidjanului depusă la 21 august 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ismayil Bagirov, este un Martor al lui Iehova. Este un național azerian care s-a născut în 1995 și trăiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl B. Shane, dl A. Carbonneau și dl. Înțelept, avocații practică în Vantaa, Paris și, respectiv, Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 ianuarie 2015, reclamantul pregătea în coridorul unui mall comercial din Baku când a fost abordat de un paznic privat. Gardianul i-a spus că a fost o plângere și l-a escortat într-o cameră marcată „Poliță”. Părzitorul a chemat apoi o patrulă de poliție, care a dus reclamantul la secția de poliție Garadagh nr. 10. După trei ore la secția de poliție, reclamantul a fost dus la tribunalul de district Garadagh. În aceeași dată, Curtea a suspendat audierea la cererea reclamantului și a fost eliberat în sala de judecată. Ședința a fost suspendată de mai multe ori la cererea reclamantului. La 29 ianuarie 2015, Curtea de district Garadagh a constatat că reclamantul a încălcat legislația privind organizarea și organizarea de reuniuni religioase în temeiul articolului 299.0.2 din Codul de infracțiuni administrative și a amendat 1 500 de manaturi azerbaiyane (aproximativ 1.300 euro la momentul respectiv). La 12 februarie 2015, reclamantul a depus un recurs. Referindu-se la diverse articole ale Convenției, el a susținut că nu a fost implicat în activități ilegale și a fost arestat fără cauze legitime. La 27 februarie 2015, Curtea de Apel a respins recursul și a susținut decizia instanței de primă instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție de o interferență ilegală de către autoritățile interne cu libertatea și practica sa de cultură, care a constituit o încălcare a drepturilor sale la libertatea religiei și la libertatea de exprimare. Reclamantul se plâng în continuare în conformitate cu art. 14 citit în conjuncție cu articolele 9 și 10 din Convenție că a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale din motive de a aparține unei minorități religioase. A existat vreo interferență cu libertatea religiei reclamantului în sensul articolului 9 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 9 § 2 din Convenție? A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale din motive de a aparține unei minorități religioase, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 9 și 10 din Convenție? În special, reclamantul a fost supus unui tratament diferit în manifestarea religiei sale? Dacă da, această diferență de tratament a urmărit un obiectiv legitim și a avut o justificare rezonabilă?

Communicated on 26 April 2019

FIFTH SECTION

Application no. 41832/15

Ismayil Sadagat oglu BAGIROV

against Azerbaijan

lodged on 21 August 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ismayil Bagirov, is a Jehovah’s Witness. He is an Azerbaijani national who was born in 1995 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr B. Shane, Mr A. Carbonneau and Mr

J.

Wise, lawyers practising in Vantaa, Paris and Tbilisi respectively.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 21 January 2015 the applicant was preaching in the corridor of a shopping mall in Baku when he was approached by a private security guard. The guard told him that there had been a complaint and escorted him to a room marked “Police”. The guard then called a police patrol, which took the applicant to Garadagh District police station no. 10. After three hours at the police station, the applicant was taken to the Garadagh District Court.

On the same date, the court adjourned the hearing at the request of the applicant and he was released in the courtroom. The hearing was adjourned several times more at the request of the applicant.

On 29 January 2015 the Garadagh District Court found the applicant guilty of violating the legislation on organising and holding religious meetings under Article 299.0.2 of the Code of Administrative Offences and fined him 1,500 Azerbaijani manats (approximately 1,300 euros at the time).

On 12 February 2015 the applicant lodged an appeal. Relying on various Articles of the Convention, he argued that he had not been engaged in unlawful activities and had been arrested without legitimate cause.

On 27 February 2015 the Baku Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the decision of the first-instance court.

COMPLAINTS

The applicant complains under Articles 9 and 10 of the Convention of an unlawful interference by the domestic authorities with his freedom of worship and practice, which amounted to a violation of his rights to freedom of religion and to freedom of expression.

The applicant further complains under Article 14 read in conjunction with Articles 9 and 10 of the Convention that he suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the grounds of belonging to a religious minority.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s freedom of religion within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2 of the Convention?

2.

Has there been an interference with the applicant’s freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2 of the Convention?

3.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the grounds of belonging to a religious minority, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Articles 9 and 10 of the Convention? In particular, has the applicant been subjected to different treatment in manifesting his religion? If so, did that difference in treatment pursue a legitimate aim and did it have a reasonable justification?