Mammadov și Beylerov împotriva Azerbaidjanului

Primă secțiune decizia nr. 29607/07 de către Sahib MAMMADOV și Rauf BEYLEROV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 7 iulie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 3 mai 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Sahib Mammadov și dl Rauf Beylerov, sunt resortisanți azerbaezi născuți în 1954 și, respectiv, în 1958 și trăiesc în Baku și, respectiv, în Khirdalan.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Y. Suleymanov, un avocat care practică în Baku. Guvernul Azerbaigian (“ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt foști ofițeri ai armatei azerbaiene care au fost externați din serviciul militar din motive medicale în 1995. După descărcarea de gestiune a serviciului militar, reclamanții au solicitat Ministerului Apărării pentru a solicita compensarea monetară pentru diferite produse (foarte necesare pentru utilizarea personală a serviciilor) achiziționate de ei personal în timpul serviciului militar.

Ei au susținut că, în temeiul articolului 10 din Legea privind statutul serviciilor, au dreptul la compensare monetară pentru costul acestor produse achiziționate cu banii lor personale în timpul serviciului militar și că Ministerul Apărării a avut obligația de a-și rambursa cheltuielile în acest sens. Potrivit reclamanților, în ciuda numeroaselor cereri, Ministerul Apărării a refuzat să le ramburseze. La o dată neespecificată în 2000, reclamanții au introdus acțiuni separate împotriva Ministerului Apărării cerând compensații monetare. Prin hotărâri din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 Curtea de district Sabayil a susținut afirmațiile reclamanților. Curtea a ordonat Ministerului Apărării să plătească primul reclamant 1.240.354 manate azerbaezi (AZM) și al doilea reclamant AZM 2.048.868.

Nu au fost interzise apeluri împotriva hotărârilor din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 și, în conformitate cu dreptul intern, au devenit executive o lună după livrarea lor. În urma numeroaselor cereri de execuție ale reclamanților, prin scrisoarea din 28 iulie 2006, Ministerul Apărării a informat reclamanții că hotărârile din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 nu au putut fi aplicate, din cauza neafectării ministerului finanțelor pentru acest tip de cheltuieli în bugetul anual al Ministerului Apărării. După primirea scrisorii menționate anterior, reclamanții au introdus o acțiune împotriva Ministerului Apărării și a Departamentului de Ofițeri din districtul Sabayil, care solicită instanței să oblige autoritățile competente să execute hotărârile din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 și să intenteze o procedură penală în legătură cu nerespectul lor.

Execuția. La 14 septembrie 2006, Curtea de District Sabayil a respins cererea reclamanților. Curtea a remarcat că neexecuția hotărârilor se datorează numai inactivității Ministerului Finanțelor, care nu a fost printre autoritățile indicate ca inculpate de către solicitanți. Reclamanții au apelat împotriva hotărârii Curții de district Sabayil din 14 septembrie 2006 susținând interpretarea greșită a dreptului intern. Decembrie 2006 Curtea de Apel a pronunțat o nouă hotărâre cu privire la fondurile anulând parțial hotărârea instanței de primă instanță. Curtea de Apel a remarcat că hotărârile din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 au fost încă în vigoare și a ordonat Departamentului de district Sabayil de ofițeri de aplicare a aplicării acestora.

Hotărârile din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 au fost în cele din urmă executate de Ministerul Apărării la 11 iulie 2008 și, respectiv, 20 iunie 2008, iar reclamanții au obținut sumele respective atribuite în temeiul acestor hotărâri. COMPLAINTE Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la continuarea neexecuției hotărârilor din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001. De asemenea, au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la o încălcare a dreptului lor la bucuria pașnică a bunurilor ca urmare a neexecutării hotărârilor. Curtea constată că, la 27 februarie 2009, reclamanții au trimis o scrisoare care a informat Curții cu privire la dorința lor de a retrage cererea din cauza faptului că hotărârile din 14 septembrie 2000 și 20 februarie 2001 au fost executate de Ministerul Apărării.

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 29607/07 by Sahib MAMMADOV and Rauf BEYLEROV against Azerbaijan The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7 July 2009 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 May 2007, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Sahib Mammadov and Mr Rauf Beylerov, are Azerbaijani nationals who were born in 1954 and 1958 respectively and live in Baku and in Khirdalan respectively.

They were represented before the Court by Mr Y. Suleymanov, a lawyer practising in Baku. The Azerbaijani Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Asgarov. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants are former officers of the Azerbaijani army who were discharged from military service for medical reasons in 1995. After their discharge from military service, the applicants applied to the Ministry of Defence asking for monetary compensation for various commodities (items necessary for servicemen’s personal use) purchased by them personally during their military service. They claimed that, pursuant to Article 10 of the Law on Servicemen’s Status, they were entitled to monetary compensation for the cost of such commodities purchased with their personal money during their military service and that the Ministry of Defence had an obligation to reimburse their expenses in this regard.

According to the applicants, despite their numerous demands, the Ministry of Defence refused to reimburse them. On an unspecified date in 2000, the applicants brought separate actions against the Ministry of Defence asking for monetary compensation. By judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 the Sabayil District Court upheld the applicants’ claims. The court ordered the Ministry of Defence to pay the first applicant 1,240,354 Azerbaijani manats (AZM) and the second applicant AZM 2,048,868. No appeals were filed against the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 and, in accordance with domestic law, they became enforceable one month after their delivery.

Following the applicants’ numerous demands for execution, by a letter of 28 July 2006 the Ministry of Defence informed the applicants that the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 could not be enforced, because of the Ministry of Finance’s failure to allocate funds for this type of spending in the Ministry of Defence’s annual budget. After receipt of the aforementioned letter, the applicants brought an action against the Ministry of Defence and the Sabayil District Department of Enforcement Officers asking the court to compel the competent authorities to execute the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 and to institute criminal proceedings in connection with their non ‑ execution.

On 14 September 2006 the Sabayil District Court dismissed the applicants’ claim. The court noted that the non-execution of the judgments was due only to the inactivity of the Ministry of Finance, which was not among the authorities indicated as defendants by the applicants. The applicants appealed against the Sabayil District Court’s judgment of 14 September 2006 claiming misinterpretation of the domestic law. On 27 December 2006 the Court of Appeal delivered a new judgment on the merits quashing partially the first-instance court’s judgment. The Court of Appeal noted that the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 were still in force and ordered the Sabayil District Department of Enforcement Officers to enforce them.

The judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 were finally executed by the Ministry of Defence on 11 July 2008 and 20 June 2008 respectively, and the applicants obtained the respective amounts awarded under those judgments. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention about the continued non-enforcement of the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001. They also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about a violation of their right to peaceful enjoyment of possessions as a result of non-enforcement of the judgments. THE LAW The Court notes that on 27 February 2009 the applicants sent a letter informing the Court of their wish to withdraw the application due to the fact that the judgments of 14 September 2000 and 20 February 2001 had been executed by the Ministry of Defence.

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President