Mammadova împotriva Azerbaidjanului

Prima secțiune decizia nr. 46193/08, de către Chamangul MAMMADOVA împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 septembrie 2010 în calitate de cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 12 septembrie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Chamangul Mammadova, este un național azerbaidjan născut în 1965 și locuiește în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat practicant în Azerbaidjan.

Guvernul azerbaidjan („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995 reclamantul a cumpărat un apartament în Baku și la 31 ianuarie 1996 a fost eliberată cu un certificat de proprietate. Când a vrut să se mute în noul său apartament, reclamantul a devenit conștient că apartamentul a fost ocupat de M. și familia sa, care au fost persoane strămutate interne („PDI”) de la Shusha, un oraș sub ocuparea forțelor militare armene după conflictul armenian-azerbaidjan asupra Nagorno-Karabakh. Potrivit reclamantului, în ciuda numeroaselor cereri, M. a refuzat să anuleze apartamentul menționând că el a fost un PDI și nu a avut nici un alt loc în care să locuiască.

La o dată neespecificată în 1999, reclamantul a depus un proces la Curtea de District Binagadi cerând instanței de a ordona expulzarea M. și a familiei sale din apartament. Pe 27 Iulie 1999 Curtea de District Binagadi a acordat reclamantului cererea. Curtea a susținut că reclamantul este proprietarul legal al apartamentului și, prin urmare, apartamentul a fost ocupat ilegal de M. și familia sa. Nu au fost depuse apeluri împotriva acestei hotărâri și, în conformitate cu legislația internă în vigoare la momentul material, a devenit executiv în termen de zece zile de la eliberarea sa. Potrivit reclamantului, M. și familia sa au refuzat să respecte hotărârea și autoritățile competente nu au luat nicio măsură pentru a-l impune.

Potrivit Guvernului, hotărârea din 27 iulie 1999 în favoarea reclamantului a fost ulterior anulată printr-o decizie a Plenum-ului Curții Supreme și trimisă pentru o nouă examinare. Ca urmare a noului proces, care s-a încheiat la 10 martie 2000, cererea reclamantului a fost lăsată fără a fi examinată, deoarece reclamantul nu a apărut pentru audieri ale instanței.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii din 27 iulie 1999. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la încălcarea dreptului ei la bucurarea pașnică a bunurilor sale ca urmare a neexecutării hotărârii din 27 iulie 1999. Februarie 2010 observațiile guvernului au fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o satisfacție echitabilă în răspuns până la 6 aprilie 2010. La 1 aprilie 2010, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a dorit să retragă cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție.

, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 46193/08 by Chamangul MAMMADOVA against Azerbaijan The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30 September 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 September 2008, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Chamangul Mammadova, is an Azerbaijani national who was born in 1965 and lives in Baku. She is represented before the Court by Mr I. Aliyev, a lawyer practising in Azerbaijan.

The Azerbaijani Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Ç. Asgarov. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1995 the applicant bought a flat in Baku and on 31 January 1996 she was issued with an ownership certificate. When she wanted to move to her new flat, the applicant became aware that the flat was occupied by M. and his family, who were internally displaced persons (“IDP”) from Shusha, a city under occupation of Armenian military forces following the Armenian-Azerbaijan conflict over Nagorno-Karabakh. According to the applicant, despite her numerous demands, M. refused to vacate the flat noting that he was an IDP and he had no other place to reside in.

On an unspecified date in 1999, the applicant lodged a lawsuit with the Binagadi District Court asking the court to order the eviction of M. and his family from the flat. On 27 July 1999 the Binagadi District Court granted the applicant's request. The court held that the applicant was the lawful owner of the flat and, therefore, the flat was unlawfully occupied by M. and his family. No appeals were filed against this judgment and, pursuant to the domestic law in force at the material time, it became enforceable within ten days after its delivery. According to the applicant, M. and his family refused to comply with the judgment and the competent authorities had not taken any measures to enforce it.

According to the Government, the judgment of 27 July 1999 in the applicant's favour had been subsequently quashed by a decision of the Plenum of the Supreme Court and remitted for a new examination. As a result of the new proceedings, which ended on 10 March 2000, the applicant's claim was left without examination as the applicant had failed to appear for the court hearings.

COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention about the non-enforcement of the judgment of 27 July 1999. The applicant also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the violation of her right to the peaceful enjoyment of her possessions as a result of the non-enforcement of the judgment of 27 July 1999. THE LAW By a letter dated 23 February 2010 the Government's observations were sent to the applicant's representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 6 April 2010. On 1 April 2010 the applicant's representative informed the Court that the applicant wished to withdraw the application.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Christos Rozakis Deputy Registrar President