CtEDO 08.07.2010 Auto

CASE OF ISGANDAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
08.07.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ISGANDAROV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE ISGANDAROV ȘI ALȚII v. AZERBAIJAN (Declarări nr. 50711/07, 50793/07, 50848/07, 50894/07 și 50924/07) JUDGUL Această versiune a fost rectificat la 15 iulie 2010 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții Strasburg 8 iulie 2010 FINAL 08/10/2010 Prezenta hotărâre a devenit finală în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Ar putea fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Isgandarov și alții c. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, secretarul de secțiune Deliberat în particular la 17 iunie 2010, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cinci cereri împotriva Republicii Azerbaidjan depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 8 august 2007 de cinci resortisanți azerbaezi: – dl Asif Isgandarov, născut în 1954, cerere nr. 50711/07; – dl Vagif Ismayilov, născut în 1949, cerere nr. 50793/07; – dna Mirtarana Karimova, născut în 1964, cerere nr. 50848/07; – dl Samid Karimov, n. 1959, cerere nr. 50894/07; și – dna Sadagat Ahmadova, n. Reclamanții au fost reprezentați de dl N. Ismayilov, avocat care practică în Azerbaidjan. Guvernul Azerbaidjan („ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Reclamanții au susținut că nerespectarea hotărârilor în favoarea lor a încălcat drepturile lor la un proces echitabil și la drepturile lor de proprietate, astfel cum sunt garantate de articolele 6 și 13 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Președintele Primei Secțiuni a hotărât să anunțe cererile guvernului la următoarele date: la 23 octombrie 2008 (depunerea nr. 50711/07), la 3 decembrie 2008 (depunerea nr. 50793/07 și 50848/07), la 17 decembrie 2008 (depunerea nr. 50894/07) și la 8 ianuarie 2009 (depunerea nr. 50924/07). De asemenea, s-a decis să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea acestora (art. 29 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI La datele indicate în apendice, fiecare solicitant a fost eliberat cu un voucher de ocupare ( yașayıș orderi ) pentru un apartament în aceeași clădire rezidențială construită recent în Baku (a se vedea tabelul I). În același timp, reclamanții au devenit conștienți de faptul că apartamentele lor respective au fost ocupate de familiile de persoane deplasate interne („PIB”) din diferite regiuni aflate sub ocuparea forțelor militare armene în urma conflictului armenian-azerbaerian asupra Nagorno Karabakh. Potrivit reclamanților, în ciuda numeroaselor cereri, familiile PDI au refuzat să părăsească apartamentele, subliniind că erau PDI și nu aveau nici un alt loc de locuit. În diferite date, reclamanții au depus acțiuni civile la Curtea de District Yasamal cere Curtea să ordone expulzarea acestor familii din apartamentele lor. Numărul de cereri: 50711/07, 50793/07, 50848/07 și 50894/07 10. La datele indicate în apendicele (tabelul I), Curtea de District Yasamal a acordat cererile reclamanților și a ordonat ca familiile PDI să fie evacuate din apartamente. În toate cazurile, instanța a susținut că reclamanții erau singurii chiriași legali ai apartamentelor pe baza voucherelor de ocupare și, prin urmare, apartamentele erau ocupate ilegal de familiile PDI. 11. Nu s-au interzis apeluri împotriva hotărârilor Curții de District Yasamal și în conformitate cu legislația internă, acestea au devenit executive la expirarea perioadelor de recurs relevante. Cu toate acestea, familiile PDI au refuzat să respecte hotărârile și, în ciuda plângerilor reclamanților față de diferite autorități, nu au fost executate. 12. La o dată neespecificată în 2006, reclamanții, care se aflau în aceeași situație, au depus o acțiune comună cu Curtea de district Yasamal, plângând că Departamentul de district Yasamal al observatorilor judiciari și ofițerilor de executare („Departamentul de ofițeri de aplicare”) nu au luat măsuri pentru aplicarea hotărârilor. 13. La 27 decembrie 2006, Curtea de District Yasamal a respins această plângere ca fiind nespinsă. Reclamanții au apelat împotriva acestei hotărâri. La 12 noiembrie 2007, după o serie de apeluri și de anulări, Curtea de Apel a respins cererea reclamanților și a respins cazul și a menționat că nu era necesar să se pronunțe o hotărâre separată privind executabilitatea hotărârilor. 14. În urma depunerii prezentelor cereri cu Curtea, familia acuzată IDP a depus câteva cereri la Curtea de district Yasamal, care solicită amânarea executării hotărârilor privind expulzarea lor de la apartamentele reclamanților, susținând că, pe măsură ce erau deschișii IDP, nu aveau alt loc unde să trăiască decât apartamentele în cauză. În momentul ultimelor comunicări cu reclamanții, se pare că, după o serie de apeluri și deplasări, niciuna dintre cererile de amânare ale PDI nu a fost susținută. Aceste proceduri pot fi rezumate după cum urmează. 15. La 6 iunie 2008, Curtea de District Yasamal a declarat cererea de amânare comună a acuzaților inadmisibilă pentru nerespectarea normelor procedurale. Curtea a explicat că PDI ar trebui să își depună cererile separate. 16. Aceste cereri separate au fost depuse de către familiile PDI în cauză numai de două cereri (n. 50848/07 și 50894/07): (a) La 10 noiembrie 2008, Curtea de District Yasamal a susținut cererea de amânare. La 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Baku a susținut decizia de amânare. La 23 februarie 2009, Curtea Supremă a anulat decizia de amânare și a remis cazul de reexaminare la Curtea de Apel Baku. (b) La 2 iulie 2008, Curtea de District Yasamal a susținut cererea de amânare. La 21 august 2008, Curtea de Apel Baku a anulat decizia de amânare. La 20 octombrie 2008, Curtea Supremă a susținut amânarea. Cererea nr. 50924/07 17. În cazul doamnei Sadagat Ahmadova, la 12 aprilie 2007, Curtea de District Yasamal a susținut că reclamantul este singurul chiriaș legal al apartamentului pe baza voucherului de ocupare și că familia IDP a ocupat apartamentul ilegal. Cu toate acestea, având în vedere faptul că familia acuzată IDP nu a putut reveni la locul lor de reședință permanent la Lachin și, între timp, nu are alt loc de reședință, instanța a susținut că executarea hotărârii sale ar trebui amânată până când acestea pot reveni la Lachin sau ar putea fi furnizate un alt loc de reședință. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri susținând o interpretare greșită a legii relevante. Noiembrie 2007 Curtea de Apel a pronunțat o nouă hotărâre care a anulat hotărârea instanței de primă instanță în partea referitoare la amânarea executării hotărârii. Curtea de Apel a reafirmat ordinul de expulzare a familiei PDI acuzate din apartament. Nu au fost depuse apeluri împotriva acestei hotărâri și a devenit aplicabilă. Procedura de compensare 18. La o dată neespecificată în 2008, toate reclamanții au depus o acțiune comună împotriva diferitelor autorități care solicită compensare pentru neexecuție a hotărârilor pronunțate în favoarea lor. La 19 decembrie 2008, Tribunalul de District Yasamal a respins cererile reclamanților ca fiind nefondat. La 3 martie 2009, Curtea de Apel Baku și la 3 Iulie 2009 Curtea Supremă a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 19. La momentul ultimelor comunicări cu reclamanții, hotărârile respective au rămas neexecute. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 20. Legea internă relevantă este rezumat în Gulmammadova c. Azerbaidjan (nr. 38798/07, §§ 18-24, 22 aprilie 2010). DREPTUL ARTICOLUL 6 § 1 ARTICOLUL 1 ȘI 13 AL CONVENȚIEII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. 1 LA CONVENȚIE 21. Referindu-se la articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng în favoarea neexecuției hotărârilor Curții de District Yasamal. art. 6 § 1 din Convenție se citește, după caz, după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu afectează, cu toate acestea, dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 22. În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea hotărăște să se alăture cererilor din motive de fapt și juridic comun. Admisibilitatea competenței Curții raționale temporis în cererile nos 50711/07 și 50793/07 23. Curtea observă că, în două cazuri (depunerea nr. 50711/07 și 50793/07), hotărârile interne în favoarea reclamanților au fost pronunțate înainte de 15 aprilie 2002, data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Azerbaidjanul. 24. Curtea remarcă că, având în vedere faptul că autoritățile nu au continuat să execute hotărârile în cauză, acestea rămân încă neexecute. Prin urmare, există o situație continuă și, prin urmare, Curtea este competentă să examineze partea cererilor referitoare la perioada de după 15 aprilie 2002 (a se vedea Gulmammadova, citată mai sus, § 26). În ceea ce privește cererile nr. 50711/07, 50793/07, 50848/07 și 50894/07, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne. În acest sens, Guvernul a susținut că, la data introducerii prezentelor cereri în fața Curții, procedurile împotriva Departamentului de ofițeri de executare instituit de solicitanți erau încă în așteptare în fața instanțelor interne. 26. Reclamanții nu sunt de acord cu Guvernul și au susținut că remediile sugerate de Guvern nu sunt adecvate în circumstanțele prezentului caz. 27. Curtea constată că guvernul a formulat o obiecție similară în cazul Gulmammadova și a fost respins de Curte (a se vedea Gulmammadova, Prin urmare, obiecția guvernului ar trebui respinsă. Concluzia 28. Curtea consideră în continuare că cererile nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție sau inadmisibile în orice alt motiv. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Merits 29. Guvernul a susținut că, datorită numărului mare de desfășurari interioare din Azerbaidjan ca urmare a conflictului armeni-azerbaidjan asupra Nagornului Karabakh, în Azerbaidjan a existat o problemă gravă cu locuințele pentru persoanele cu desfășurare internă. Guvernul a remarcat că hotărârile în favoarea reclamanților nu pot fi puse în aplicare deoarece nu există alte cazare disponibile pentru persoanele cu desfășurare internă stabilite în apartamentele în cauză. 30. Reclamanții au reiterat plângerile lor. 31. Curtea observă că hotărârile în favoarea reclamanților nu au fost aplicate pentru perioade considerabile, cuprinzând aproximativ trei ani până la opt ani. 32. Curtea subliniază că circumstanțele factuale ale acestor cazuri sunt similare și că plângerile și chestiunile juridice susținute sunt identice cu cele din Gulmammadova. Cauza (citată mai sus). Curtea reiterează că a constatat încălcări ale articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în acest caz. 33. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în aceste cazuri. 34. În special, Curtea este dispusă să accepte că, în caz instant, existența unui număr mare de desfășurari interioare în Azerbaidjan a creat anumite dificultăți în executarea hotărârilor în favoarea reclamanților. Cu toate acestea, hotărârile au rămas în vigoare, dar nu au fost luate măsuri adecvate de către autoritățile pentru a se conforma cu acestea. Nu s-a demonstrat că autoritățile au luat în mod continuu și diligent măsurile de executare a hotărârilor în cauză. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că guvernul nu a avansat nicio justificare rezonabilă pentru întârzierea semnificativă a executării hotărârilor (a se vedea Gulmammadova, citată mai sus, § 40). 35. În ceea ce privește argumentele reclamanților referitoare la încălcarea drepturilor lor de proprietate, nu s-a stabilit nici în cadrul procedurii interne, nici în fața Curții că au fost luate măsuri specifice de către autoritățile interne pentru a se conforma obligației lor de a echilibra dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor protejate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția împotriva dreptului deschișilor interioare de a fi asigurat cazare. În astfel de circumstanțe, neasigurarea executării hotărârilor timp de câțiva ani a avut ca rezultat o situație în care reclamanții au fost obligați să suporte o sarcină individuală excesivă. Curtea consideră că, în absența oricărei compensații pentru faptul că această sarcină individuală excesivă trebuie suportată de solicitanți, autoritățile nu au reușit să stabilească un echilibru echitabil necesar între interesul general al comunității în asigurarea locuințelor interioare și protecția dreptului reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor lor (a se vedea Gulmammadova, În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 37. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție, deoarece art. 6 este lex specialis în ceea ce privește această parte a cererii (a se vedea, de exemplu, Efendiyeva c. Azerbaidjan) , nr. 31556/03, § 59, 25 octombrie 2007). II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 38. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale 39. Reclamanții au solicitat sume diferite indicate în apendicele (tabelul II) în ceea ce privește prejudicii materiale. Sumele solicitate au acoperit pierderea de închiriere și valoarea actuală a pieței a apartamentelor. Reclamantul a calculat suma de închiriere pierdută pe baza informațiilor privind închirierea pe piață lunară a a apartamentelor situate în zona relevantă a orașului. Această informație a fost obținută de la o asociație specializată în aceste chestiuni. 40. Guvernul a susținut că reclamanții nu pot solicita nicio compensație pentru valoarea de piață a apartamentelor. Guvernul a remarcat, de asemenea, că, după ce s-au aplicat aceleași asociații, au verificat motivele pentru restul cererii care corespunde pierderii închirierilor susținute ca urmare a incapacității reclamanților de a-și utiliza apartamentele și au indicat dorința de a accepta partea cererilor în ceea ce privește prejudiciile materiale din acest cap, până la sumele indicate în apendicele (tabelul II). 41. În ceea ce privește partea creanțelor referitoare la valoarea de piață a apartamentelor, Curtea respinge această parte deoarece nu constată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și această parte a cererii. 42. În ceea ce privește partea creanțelor referitoare la pierderea închirierii, Curtea constată că există o legătură cauzală între această parte a creanțelor și încălcările constatate și că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii materiale din cauza lipsei lor de control asupra apartamentelor lor. După examinarea argumentelor părților și a hotărî pe o bază echitabilă, Curtea acceptă baza pentru calculul daunelor propuse de Guvern și acordă reclamanților sumele indicate în apendice (tabelul II, suma acceptată de Guvern) din cauza pierderii lor de închiriere, plus orice impozit care poate fi imputabil pentru aceste sume. Reclamanții au solicitat sume diferite de la 20.000 EUR la 25 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale (a se vedea Apendicele II tabelul). 44. Guvernul a indicat dorința lor de a accepta cererile reclamanților pentru prejudicii morale până la un maxim de 1.000 EUR fiecare. 45. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit unele pagube nepecuniare ca urmare a neexecuției lungi a hotărârii finale în favoarea lor. Cu toate acestea, sumele solicitate sunt excesive. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea acordă următoarele sume în temeiul acestui șef, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume: – dl Asif Isgandarov (nr. 50711/07) – 4,800 EUR; – dl Vagif Ismayilov (nr. 50793/07) – 4,800 EUR; – dna Mirtarana Karimova (nr. 50848/07) – 4,800 EUR; – dl Samid Karimov (nr. 50894/07) – 4,800 EUR; și – dna Sadagat Ahmadova (nr. 50924/07) – 1,600. 46 EUR. În plus, Curtea consideră că, în măsura în care hotărârile rămân în vigoare, obligația remarcabilă a statului de a le executa nu poate fi contestată. Prin urmare, reclamanții au dreptul la executarea acestor hotărâri. Curtea reiterează că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește încălcarea articolului 6 este de a se asigura că reclamanții sunt în poziția în care ar fi avut loc dacă cerințele de la art. 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia) (art. 50), 26 octombrie 1984, § 12, seria A nr. 85). Având în vedere încălcarea constatată, Curtea constată că acest principiu se aplică, de asemenea, în cazurile prezente, considerând că guvernul va asigura, prin mijloace adecvate, executarea hotărârilor în favoarea reclamanților. Costuri și cheltuieli 47. Fiecare dintre reclamanții a solicitat, de asemenea, 1 500 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Aceste afirmații nu au fost indicate sau susținute de nici un document. 48. Guvernul a considerat afirmațiile nejustificate. 49. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În prezent, având în vedere faptul că reclamanții nu au reușit să prezinte documente justificative, Curtea respinge cererile pentru costuri și cheltuieli. 50. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUST decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; susține că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; că Statul pârât, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, asigură, prin mijloace adecvate, executarea hotărârilor instanțelor interne în favoarea reclamanților; deține litera (a) Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: – dl Asif Isgandarov (depunerea nr. 50711/07) – 13,051 EUR (trezece mii și cincizeci și cincizeci și un euro) în ceea ce privește prejudicii materiale și 4,800 EUR (4 mii opt sute euro) în ceea ce privește nerespectanță prejudicii materiale; – dl Vagif Ismayilov (depunerea nr. 50793/07) – 12.191.35 (dezeci sute nouăzeci și nouăzeci și cinci de euro) în ceea ce privește prejudicii materiale și 4.800 EUR (de patru mii opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; – dna Mirtarana Karimova (depunerea nr. 50848/07) – 11,369 EUR (un mie trei sute șaizeci și nouă de euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 4,800 EUR (patru mii opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; – dl Samid Karimov (depunerea nr. 50894/07) – 10,407,8 EUR (de zece mii patru sute șapte euro și opt centimetri) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 4,800 EUR (patru mii opt sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; și – dna Sadagat Ahmadova (depunerea nr. 50924/07) – 12,196 EUR (douăzeci de mii de nouăzeci și nouăzeci de euro) în ceea ce privește prejudicii materiale și 1,600 EUR (o mie șase sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că sumele de mai sus se transformă în manate Nou-Azerbaidjan la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 iulie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului APENDIX Tabelul I Solicitant Data eliberării voucherului de ocupare Data hotărârii interne finale 50711/07 Asif Isgandarov 19 ianuarie 1998 20 aprilie 1998, Curtea de district Yasamal 50793/07 Vagif Ismayilov ianuarie 1998 9 iunie 1999, Curtea de districtul Yasamal 50848/07 Mirtarana Karimova 14 ianuarie 2000 16 mai 2002, Curtea de districtul Yasamal 50894/07 Samid Karimov ianuarie 1998 11 iulie 2003, Curtea de districtul Yasamal 50924/07 Sadagat Ahmadova 3 decembrie 2007 6 noiembrie 2007, Curtea de apel Baku tabelul II cerere nr. Suma acceptată de Guvern în ceea ce privește prejudicii materiale (EUR) Reclamarea pentru prejudicii morale (EUR) Reclamarea pentru costuri și cheltuieli 50711/07 72.944 13.051 25.000 1.500 50793/07 72.944 12.191.35 25 000 1.500 50848/07 68.809 11.369 20.000 1.500 50894/07 68.809 10.407.8 20.000 1.500 50924/07 72.944 12.196 25.000 1.500 1.500

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-08
0,96
CASE OF HAJIYEVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN
FIRST SECTION CASE OF HAJIYEVA AND OTHERS v. AZERBAIJAN (Applications nos. 50766/07, 50786/07, 50871/07 and 50913/07) JUDGMENT STRASBOURG 8 July 2010 FINAL 08/10/2010 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It
CtEDO 2009-12-03
0,95
CASE OF MIRZAYEV v. AZERBAIJAN
FIRST SECTION CASE OF MIRZAYEV v. AZERBAIJAN (Application no. 50187/06) JUDGMENT This version was rectified on 13 January 2010 under Rule 81 of the Rules of the Court STRASBOURG 3 December 2009 FINAL 03/03/2010 This judgment will become fin
CtEDO 2011-01-13
0,94
CASE OF SOLTANOV AND OTHERS v. AZERBAIJAN
FIRST SECTION CASE OF SOLTANOV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (Applications nos. 41177/08, 41224/08, 41226/08, 41245/08, 41393/08, 41408/08, 41424/08, 41688/08, 41690/08 and 43635/08) JUDGMENT STRASBOURG 13 January 2011 This judgment is final but
CtEDO 2013-12-05
0,94
CASE OF VALIYEV AND OTHERS v. AZERBAIJAN
FIRST SECTION CASE OF VALIYEV AND OTHERS v. AZERBAIJAN (Applications nos. 58265/09, 7526/10, 73346/10, 7928/11 and 16785/11) JUDGMENT STRASBOURG 5 December 2013 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case
CtEDO 2015-01-15
0,94
CASE OF IGBAL HASANOV v. AZERBAIJAN
FIRST SECTION CASE OF IGBAL HASANOV v. AZERBAIJAN (Application no. 46505/08) JUDGMENT STRASBOURG 15 January 2015 FINAL 15/04/2015 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision
Sursă