ZOBKOVA v. AZERBAIJAN

Primă secțiune decizia nr. 37509/09 de Olga ZOBKOVA împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 noiembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, Khanlar Hajiyev, Julia Laffranque, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 iunie 2009, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Olga Zobkova, este un național rus care s-a născut în 1950 și trăiește în Voronezh. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl. Biryukov, avocat practicant în Voronezh.

Guvernul Azerbaigian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a avut drepturi de proprietate la un apartament din Baku, Azerbaidjan, pe baza unui certificat de proprietate emis de autoritatea internă competentă la 18 Martie 1994. Cu toate acestea, apartamentul reclamantului a fost ocupat ilegal de persoanele strămutate interne („PID”) din Gubadli. În 1999 reclamantul a depus o acțiune civilă în fața instanțelor interne care au solicitat expulzarea deplasărilor interioare din apartamentul ei. Cererea reclamantului a fost acordată de către instanțele interne care au ordonat expulzarea deplasărilor interioare din apartament.

Ultima decizie interioare și executibilă a fost pronunțată pe Februarie 1999 de către Curtea de Oraș Sumgait. Cu toate acestea, la momentul celei mai recente comunicări cu reclamantul, această hotărâre pronunțată în favoarea reclamantului a rămas neexecutată. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că neexecutarea hotărârii 1 Februarie 1999 a încălcat dreptul ei la un proces echitabil și la drepturile sale de proprietate, astfel cum se garantează la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin scrisoarea din 7 aprilie 2011, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea cererilor sale de satisfacție a expirat la 22 februarie 2011 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului.

Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 26 aprilie 2011. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Peer Lorenzen grefier adjunct Președintele

FIRST SECTION

DECISION Application no. 37509/09 by Olga ZOBKOVA against Azerbaijan The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15 November 2011 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, Khanlar Hajiyev, Julia Laffranque, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 June 2009, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Olga Zobkova, is a Russian national who was born in 1950 and lives in Voronezh. She is represented before the Court by Mr A. Biryukov, a lawyer practising in Voronezh.

The Azerbaijani Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Ç. Asgarov. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant had ownership rights to a flat in Baku, Azerbaijan, on the basis of an ownership certificate issued by the competent domestic authority on 18 March 1994. However, the applicant’s flat was unlawfully occupied by internally displaced persons (“IDP”) from Gubadli. In 1999 the applicant lodged a civil action before the domestic courts seeking the eviction of the IDPs from her flat. The applicant’s claim was granted by the domestic courts which ordered the eviction of the IDPs from the flat. The last and enforceable domestic decision was delivered on 1 February 1999 by the Sumgait City Court.

However, at the time of the latest communication with the applicant, this judgment delivered in the applicant’s favour remained unenforced. COMPLAINTS The applicant complained that the non-enforcement of the judgment of 1 February 1999 breached her right to a fair trial and her property rights, as guaranteed by Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW By letter dated 7 April 2011, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of her just satisfaction claims had expired on 22 February 2011 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant’s representative received this letter on 26 April 2011. However, no response has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

André Wampach Peer Lorenzen Deputy Registrar President