SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 31269/15 Jacques LAUZERAL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 23 mai 2017 într-un comitet compus din Mārti 368/š Mits, președinte, André Potocki, Latif Hüseynov, judecători, și Anne-Marie Dougin, graffière de section f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 18 iunie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Jacques Lauzeral, este un resortisant francez născut în 1943 și rezident în Bondigoux. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A.C. Iffenecker, avocată la Chatellerault. Guvernul francez ( A fost reprezentat de agentul său, F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 noiembrie 1989, reclamantul a făcut obiectul unei proceduri de redresare judiciară, convertită în lichidare judiciară la 3 august 1990. Printr-o ordonanță din 16 octombrie 2012, judecătorul comisar l-a autorizat pe lichidatorul judiciar să vândă o parcelă de teren OTC municipalității Bondigoux, în valoare de 780 EUR. Reclamantul a formulat opoziția. Prin hotărârea din 2 aprilie 2013, Tribunalul de Comerț din Toulouse a confirmat ordinul. La 6 ianuarie 2015, Tribunalul de apel din Toulouse a declarat cererea reclamantului inadmisibilă. Până în prezent, procedura de lichidare judiciară este încă în curs de desfășurare. GRIFS invocând articolele 3, 6 alineatul (1) și 13 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de durata procedurii. § 1 și 13 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a duratei procedurii. Învățătoarea calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că acest aspect trebuie examinat numai în ceea ce privește art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. 6 alin. (1) din Convenție și nu dispune de o cale de atac eficientă, din cauza faptului că nu poate exercita o acțiune în răspundere împotriva statului, în timp ce acesta este detestat de bunurile sale. Curtea amintește că, în urma unei hotărâri a camerei comerciale a Curții de Casație, la 16 decembrie 2014, care a retrăit jurisprudența judecând că un debitor la lichidare poate acționa în temeiul articolului L. 141-1 din Codul privind organizarea judiciară în temeiul drepturilor sale proprii pentru a se plânge de durata procedurii de lichidare, reclamanții dispun de o cale de atac eficientă pentru a redresa litigiul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din convenție din ianuarie 2015 (Poulain c. Franța (dec.), nr 16470/15, 21 martie 2017). Prin urmare, art. 6 trebuie respins pentru a nu epuiza căile de atac interne, iar art. 13 trebuie să fie considerat în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 1, 3 litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Anne-Marie Dougin Mārtićš Mits Grefier adjunct f.f. Președinte
Requête n
o
31269/15
Jacques LAUZERAL
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 23 mai 2017 en un comité composé de
:
Mārtiņš Mits,
président,
André Potocki,
Lәtif Hüseynov,
juges,
et de Anne-Marie Dougin,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juin 2015,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Jacques Lauzeral, est un ressortissant français né en
1943 et résidant à Bondigoux. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.C. Iffenecker, avocate à Châtellerault. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 novembre 1989, le requérant fit l’objet d’une procédure de redressement judiciaire, convertie en liquidation judiciaire le 3 août 1990.
Par une ordonnance du 16 octobre 2012, le juge commissaire autorisa le liquidateur judiciaire à vendre une parcelle de terrain de gré à gré, à la commune de Bondigoux, pour une somme de
30
780 euros (EUR). Le requérant forma opposition.
Par un jugement du 2 avril 2013, le tribunal de commerce de Toulouse confirma l’ordonnance.
Le 6 janvier 2015, la cour d’appel de Toulouse déclara l’appel du requérant irrecevable.
À ce jour, la procédure de liquidation judiciaire est toujours pendante.
Invoquant les articles 3, 6 § 1 et 13 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint de la durée de la procédure.
Le requérant invoque une violation des articles
3, 6
1.et 13 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de la durée de la procédure. Maîtresse de la qualification juridique des faits, la Cour estime que ce grief doit être examiné sous l’angle des seuls articles 6 § 1 et 13 de la Convention.
Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, et il ne dispose pas d’un recours effectif, faute de pouvoir exercer une action en responsabilité contre l’État, alors qu’il est dessaisi de ses biens.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour rappelle avoir jugé qu’à la suite d’un arrêt de la chambre commerciale de la Cour de cassation, en date du 16 décembre 2014, qui a opéré un revirement de jurisprudence en jugeant qu’un débiteur à la liquidation peut désormais agir sur le fondement de l’article L. 141-1 du code de l’organisation judiciaire au titre de ses droits propres pour se plaindre de la durée de la procédure de liquidation, les requérants disposent d’un recours effectif pour faire redresser le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention, et ce depuis janvier 2015 (
Poulain c. France
(déc.), n
o
16470/15, 21 mars 2017).
Il s’ensuit que le grief tiré de l’article 6 doit être rejeté pour non
‑
épuisement des voies de recours internes, et que celui tiré de l’article 13 doit l’être comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article
35
§§
1, 3
a) et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 juin 2017.
Anne-Marie Dougin
Mārtiņš Mits
Greffière adjointe f.f.
Président