CtEDO 23.05.2017 Auto

VLADIMIROV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
23.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VLADIMIROV v. BULGARIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 23 mai 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 58043/10 Vladimir Slavov VLADIMIROV împotriva Bulgariei depusă la 23 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladimir Slavov Vladimirov, este un național bulgar, născut în 1945 și trăiește în Varna. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1995 arhitectul principal al municipiului Varna a eliberat un permis reclamantului pentru construcția unui hotel și a unui restaurant. Până în august 1997 reclamantul a ridicat o clădire solidă de aproximativ 250 de metri pătrați. Lucrările au continuat ulterior și la 15 martie 2004, arhitectul principal a certificat că clădirea este potrivită pentru operare. Având în vedere faptul că terenul pe care stătea hotelul era predispus la lichide de terenuri, lucrările de construcție au compus măsurile de precauție necesare și, în special, proiectarea și construcția cu terasă, fundațiile consolidate și un perete de sprijin consolidat pe partea drumului. Între timp, procesele de lichidare de teren au început pe parcela de teren găzduindu-se clădirea reclamantului. Primele semne de glisare a terenurilor au apărut în 1998 astfel cum au fost stabilite în rapoartele de experți ulterioare. După progresul lichidare de teren, în 2005 clădirea reclamantului a suferit leziuni asupra structurii sale și în 2008 s-a prăbușit cu totul. La o dată neespecificată în 2008 reclamantul a introdus proceduri judiciare pentru daune împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale în temeiul Legii 1988 privind responsabilitatea statului și municipalităților pentru daune. El a solicitat compensații pentru faptul că autoritățile nu pot lua măsuri care vizează să împiedice procesele de lichidare de teren sau limitarea efectelor lor distructive. Curtea Administrativă Varna și-a respins cererea la 6 noiembrie 2009. În special, analizele și rapoartele pe care le-a ordonat în acest sens au fost doar măsuri pregătitoare, în opinia măsurilor eficace de limitare a proceselor destructive pe care ministerul le datorează în temeiul articolului 96 din Legea privind organizarea teritorială. Cu toate acestea, alunecarea de teren nu a fost o consecință tipică și directă a comportamentului Ministerului, având în vedere că s-ar fi putut întâmpla indiferent dacă aceasta din urmă a omit ilegal să acționeze sau dacă a urmărit în mod eficient acțiunile de combatere a alunecării de teren. Curtea a concluzionat că nu a existat nicio legătură de cauzalitate între daunele la clădirea reclamantului și nerespectarea ilegală a Ministerului. Aceste concluzii au fost pe deplin susținute de Curtea Supremă Administrativă la 13 mai 2010 într-o decizie finală. În conformitate cu art. 96 din Legea privind organizația teritorială 2001, terenurile care fac obiectul unor diapoziții terestre sunt supuse unor planuri de dezvoltare detaliate, care includ studii de inginerie și geologice și hidrogeologice privind stabilitatea și durabilitatea globală a teritoriului și idoneitatea acesteia pentru construcții. În plus, trebuie să se pună în aplicare măsuri geoprotective pentru stabilizarea terenurilor propense la deslizarea terenurilor. Dispozițiile relevante privind cererile de daune împotriva statului au fost stabilite, printre altele, în hotărârea Curții în cazul Guseva v. Bulgaria , nr. 6987/07, § 29, 17 februarie 2015. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că autoritățile nu au luat măsuri pentru a preveni daunele asupra proprietății sale. Având în vedere marja largă de apreciere a statului în alegerea mijloacelor de îndeplinire a obligațiilor lor pozitive și a altor principii care reglementează responsabilitatea statului pentru încălcarea obligațiilor pozitive dezvoltate de jurisprudența Curții ( Budayeva și alții c. Rusia , nr. 15339/02 și Altele, § 182, CEDO 2008 (extracte) au îndeplinit obligația lor pozitivă de a proteja dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? A existat un eșec, în numele autorităților, de a lua măsuri operaționale preventive pentru a atenua riscul de deteriorare a proprietății reclamantului ca urmare a lichidelor de teren? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la cadrul legislativ și administrativ pentru disuasiunea împotriva pericolelor naturale și să formuleze observații cu privire la dacă în momentul material acesta a fost implementat efectiv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă