Stoyanov împotriva Bulgariei

Comunicat la 27 august 2019 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 46287/12 Mladen Stefanov STOYANOV împotriva Bulgariei depusă la 10 iulie 2012 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Mladen Stefanov Stoyanov, este un național bulgar, născut în 1954 și locuiește în Sofia. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. Sedefova și dl N. Sedefov, avocați practicanți în Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament situat la primul etaj al unei case din Sofia. Apartamentele situate la sol și la al doilea etaj sunt proprietatea altor persoane, cu toate acestea deținând părțile comune ale clădirii, inclusiv acoperișul.

Până în 2005 reclamantul a locuit în apartamentul său cu familia sa. În iunie 2005, vecinul reclamantului care deține apartamentul al doilea etaj, D.Y., a început lucrările de renovare, care au provocat daune asupra acoperișului casei. După ce reclamantul s-a plâns autorităților, la 22 iunie 2005, șeful biroului regional al Direcției Naționale de Control al Clădirii (denumită în continuare „Hotărârea”), constatand că lucrările de construcție au fost ilegale, a ordonat încetarea imediată a acestuia. Cu toate acestea, în acel moment, acoperișul casei a fost îndepărtat și zidurile de etaj al doilea erau aproape complet demolate. Mai multe zile mai târziu au început ploaie grele și apartamentul reclamantului a fost inundat.

Reclamantul și familia sa l-au lăsat. La 22 august 2005, o comisie desemnată de primarul local a vizitat clădirea și a evaluat statul său. Într-o decizie din aceeași zi, primarul a autorizat reclamantul să efectueze lucrările de conservare și reconstrucție necesare, în detrimentul tuturor coproprietenilor. Cu toate acestea, după ce reclamantul a solicitat reexaminarea judiciară, susținând în special că costul lucrărilor necesare nu trebuia suportat de toți coproprietenții, această decizie a fost anulată pe motive procedurale într-o hotărâre finală a Curții din orașul Sofia din 11 februarie 2010. Într-o hotărâre din 9 noiembrie 2005, Hotărârea, reprezentând că lucrările întreprinse de D.Y. au fost ilegale, și observând, în plus, că îndepărtarea acoperișului a pus în pericol soliditatea întregii clădiri, a ordonat D.Y.

de a reconstrui clădirea în statul său anterior. De asemenea, i-a ordonat să construiască, într-un termen scurt, un acoperiș temporar. În cazul în care ea nu a respectat ordinele de mai sus, Hotărârea va efectua lucrările necesare pe cont ei, în conformitate cu Ordonanța nr. 13 din 23 iulie 2001 privind aplicarea deciziilor privind eliminarea construcțiilor ilegale sau a părților lor de către Hotărârea Națională de Control al Clădirilor (denumită în continuare „Ordonanța din 2001”, a se vedea legislația internă relevantă de mai jos). În sfârșit, decizia a afirmat că partea sa privind construcția unui acoperiș temporar trebuia să fie aplicată imediat, indiferent de orice procedură de revizuire judiciară.

Această ultimă parte a deciziei a fost susținută la 30 martie 2006 de Curtea Sofia City. Cu toate acestea, niciun acoperiș temporar nu a fost construit vreodată, fie de către D.Y., fie de către Hotărârea. Într-o hotărâre din 20 noiembrie 2008 Curtea Orașului Sofia a susținut hotărârea din 9 noiembrie 2005. Acesta a ținut, în special, bazat pe rapoarte de experți, că clădirea, deși deja deteriorată, ar putea fi reconstruită în statul său anterior. Hotărârea de mai sus a intrat în vigoare la 10 iulie 2009, când a fost susținută de Curtea Supremă de Administrație. După ce autoritățile judiciare au deschis proceduri penale împotriva fiului lui D.Y. – persoana care de fapt a demolat acoperișul clădirii – la 17 ianuarie 2011, Curtea de District Sofia a aprobat un acord prin care a recunoscut că a comis infracțiunile de distrugere a proprietăților altcuiva.

În 2010 și 2011, reclamantul a trimis scrisori Direcției, solicitându-i să pună în aplicare decizia din 9 noiembrie 2005. El a remarcat că clădirea în care a fost localizat apartamentul său a fost deja grav deteriorată deoarece nu au fost întreprinse lucrări de restaurare sau de conservare. De asemenea, el s-a plâns la alte organisme de stat. În răspunsurile sale la reclamant și la aceste organisme, Hotărârea a explicat că, la începutul anului 2010, a trimis D.Y. o scrisoare, informand-o că trebuie să respecte decizia de mai sus, dar nu a putut să o găsească pe adresa indicată. Hotărârea a fost de a-i impune o sancțiune administrativă.Decizia din 9 Noiembrie 2005 a fost, de asemenea, trimis pentru aplicare fiului lui D.Y., având în vedere că el a fost persoana care a efectuat, de fapt, lucrările de demolare ilegală.

În plus, Hotărârea a susținut că nu a putut acționa deoarece orice lucrări de reconstrucție au necesitat un permis de construcție, care ar putea fi obținut de la municipalitate numai la cererea unui proprietar și a unui plan tehnic, care a trebuit să fie semnat de toți co proprietarii clădirii. Pe 25 iunie 2018, autoritățile municipale din Sofia au ordonat demolarea clădirii unde se afla apartamentul reclamantului. S-a remarcat că a rămas fără acoperiș de mulți ani, că nu ar putea fi locuit și că a devenit periculos. Reclamantul a solicitat revizuirea judiciară a deciziei de mai sus.

Procedura este încă în așteptare.Hotărârea internă relevantă Cerințele generale privind legalitatea clădirilor sunt consemnate în Legea Organizației Territoriale din 2001 („Agenda de Organizație Territorială” („Agenda 2001”), eliberată de Ministrul Lucrărilor Publice ( În cazul în care persoanele care au efectuat lucrări ilegale de construcții, sau care au demolite ilegale sau părți ale acestora, nu respectă demoliția, respectiv reconstrucția, demoliția, demoliția, demoliția, demolirea, respectiv reconstrucția, se confruntă cu situațiile în care se confruntă persoana care a efectuat lucrările ilegale de construcție sau a demoliției ilegale. În acest caz, lucrările necesare trebuie să fie efectuate de o persoană sau de o societate selectată de către Hotărârea după o ofertă publică, costurile lor care trebuie să fie imputate persoanei care au efectuat lucrările ilegale.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în baza articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din nerespectarea deciziei din 9 noiembrie 2005, inclusiv în ceea ce privește construirea urgentă a unui acoperiș temporar, în special obligat în temeiul Ordinului 2001. Reclamantul se plânge, în plus, de lipsa unor mijloace eficace de la dispoziția sa pentru a pune în aplicare decizia în cauză. art. 1 din Protocolul nr. 1 include obligația de a executa decizia administrativă din 9 noiembrie 2005, în special prin construirea unui acoperiș temporar și/sau Refacerea apartamentului reclamantului, în conformitate cu legislația internă? În cazul în care nu a putut fi efectuată de către Hotărârea Națională de Control al Clădirilor, având în vedere motivele furnizate de aceasta, justificată?

Poate reclamantul ar fi putut realiza însuși activitățile necesare de conservare și/sau de reconstrucție, eventual după obținerea unei noi autorizații de către autoritățile să facă acest lucru? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 27 August 2019

FIFTH SECTION

Application no. 46287/12 Mladen Stefanov STOYANOV against Bulgaria lodged on 10 July 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mladen Stefanov Stoyanov, is a Bulgarian national, who was born in 1954 and lives in Sofia. He is represented before the Court by Ms N. Sedefova and Mr N. Sedefov, lawyers practising in Sofia. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is the owner of a flat situated on the first floor of a house in Sofia. The flats situated on the ground and second floors are the property of other people, with all of them co-owning the common parts of the building, including the roof. Until 2005 the applicant lived in his flat with his family. In June 2005 the applicant’s neighbour owning the second-floor flat, D.Y., started renovation works, which inflicted damage on the house’s roof.

After the applicant complained to the authorities, on 22 June 2005 the head of the regional office of the National Building Control Directorate (hereinafter “the Directorate”), finding that the construction works were illegal, ordered their immediate cessation. However, by that time the roof of the house had been removed and the walls of the second floor were almost entirely demolished. Several days later heavy rain started and the applicant’s flat was flooded. The applicant and his family left it. On 22 August 2005 a commission appointed by the local mayor visited the building and assessed its state. In a decision of the same day the mayor authorised the applicant to carry out the necessary conservation and reconstruction works at the expense of all co-owners.

However, after the applicant applied for judicial review, arguing in particular that the cost of the necessary works had not to be borne by all co-owners, that decision was quashed on procedural grounds in a final judgment of the Sofia City Court of 11 February 2010. In a decision of 9 November 2005 the Directorate, reiterating that the works undertaken by D.Y. had been illegal, and noting in addition that the removal of the roof endangered the solidity of the entire building, ordered D.Y. to reconstruct the building in its previous state. It also ordered her to construct, within a short time-limit, a temporary roof.

In case she failed to abide by the above orders, the Directorate would undertake the necessary works on her account, in accordance with Ordinance no. 13 of 23 July 2001 on the enforcement of decisions on the removal of illegal constructions or parts of them by the National Building Control Directorate (hereinafter “the 2001 Ordinance”, see Relevant domestic law below). Lastly, the decision stated that its part concerning the construction of a temporary roof was to be immediately enforced, regardless of any judicial-review proceedings. That latter part of the decision was upheld on 30 March 2006 by the Sofia City Court. However, no temporary roof was ever constructed, either by D.Y. or by the Directorate.

In a judgment of 20 November 2008 the Sofia City Court upheld the decision of 9 November 2005. It held in particular, relying on expert reports, that the building, albeit already damaged, could still be reconstructed in its previous state. The above judgment entered into force on 10 July 2009, when it was upheld by the Supreme Administrative Court. After the prosecution authorities opened criminal proceedings against D.Y.’s son – the person who had in fact demolished the roof of the building – on 17 January 2011 the Sofia District Court approved a plea agreement whereby he acknowledged having committed the offence of destruction of the property of another. The applicant was not a party to those proceedings.

In 2010 and 2011 the applicant sent letters to the Directorate, urging it to enforce the decision of 9 November 2005. He noted that the building where his flat was located was already seriously damaged since no restoration or conservation works had been undertaken. He also complained to other State bodies. In its replies to the applicant and to those bodies the Directorate explained that in the beginning of 2010 it had sent a letter to D.Y., informing her that she was to comply with the above decision, but had been unable to find her on the address which had been indicated. The Directorate was to impose on her an administrative sanction. The decision of 9 November 2005 had also been sent for enforcement to D.Y.’s son, seeing that he was the person having in fact carried out the illegal demolition works.

In addition, the Directorate argued that it was unable to act because any reconstruction works necessitated a construction permit, which could be obtained from the municipality only upon a request by an owner, and a technical plan, which had to be signed by all co-owners of the building. The applicant has not informed the Court of any further action taken on his part or on the part of the authorities between 2011 and 2018. On 25 June 2018 the municipal authorities in Sofia ordered the demolition of the building where the applicant’s flat was located. It was noted that it had remained without a roof for many years, that it could not be inhabited, and that it had become dangerous. The applicant applied for the judicial review of the above decision.

The proceedings are still pending. Relevant domestic law The general requirements concerning the legality of buildings are contained in the Territorial Organisation Act 2001 ( Закон за устройство на територията ). The 2001 Ordinance, issued by the Minister of Public Works ( Наредба № 13 за принудителното изпълнение на заповеди за премахване на незаконни строежи или части от тях от органите на Дирекцията за национален строителен контрол ), deals with situations where the person having carried out illegal construction works, or having illegally demolished buildings or parts of them, fails to comply with the decision ordering demolition, respectively reconstruction. In such a case the required works are to be carried out by a person or a company selected by the Directorate after a public tender, their cost to be charged to the person having carried out the illegal works.

COMPLAINTS The applicant complains, relying on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1, of the Directorate’s failure to enforce the decision of 9 November 2005, including as concerns the urgent construction of a temporary roof, as obliged in particular under the 2001 Ordinance. The applicant complains furthermore of the lack of any effective means at his disposal to bring about the enforcement of the decision at issue.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the respondent State’s positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 include an obligation to enforce the administrative decision of 9 November 2005, in particular by constructing a temporary roof and/or reconstructing the applicant’s flat, as provided for under domestic law? If so, was the National Building Control Directorate’s failure to do so, in view of the reasons given by it, justified? Could the applicant have carried out the necessary conservation and/or reconstruction works himself, possibly after obtaining a fresh authorisation by the authorities to do so? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 1 of Protocol No. 1, as required by Article 13 of the Convention?