Comunicat la 13 martie 2020 Publicat la 11 mai 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 9051/18 Pavlinka Paneva BOZHILOVA și Krasimir Bozhidarov BOZHILOV împotriva Bulgariei depusă la 14 februarie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la întârzierea acordării de compensare reclamanților pentru proprietatea unui predecesor al acestora, care a fost expropriată de autoritățile municipale din Sofia în 1985 pentru dezvoltarea urbană. Reclamanții au fost datorită unui apartament într-o clădire pe care autoritățile au intenția de a construi. Clădirea nu a fost însă niciodată finalizată, iar compania însărcinată să efectueze lucrările de construcție a fost falimentată. În 2013 reclamanții au introdus proceduri împotriva municipiului, susținând valoarea de piață a apartamentului datorită lor, dar afirmația lor a fost considerată inadmisibilă. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al articolului 13 din Convenție. , nr. 42908/98 și altele 3, 9 iunie 2005; Lazarov v. Bulgaria , nr. 21352/02, 22 mai 2008; Rashkova și Simeonska v. Bulgaria [Comitetul], nr. 41090/12, 2 februarie 2017)? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficient pentru plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție? În ce măsură întârzierile procedurii au fost imputabile autorităților? În special, reclamanții ar putea aduce încheierea procedurii la o dată anterioară, solicitând să primească o altă proprietate în compensare, în conformitate cu art. 103 alineatul (5) din Legea privind planificarea teritorială și urbană, sau compensarea financiară, în conformitate cu art. 9 alineatul (1) din Legea privind planificarea teritorială (a se vedea Velyov și Dimitrov v. Bulgaria (dec.) [Comitet], nr. 64570/10, §§ 27-31, 20 septembrie 2016, și Petrovi v. Bulgaria [Comitet], nr. 26759/12, §§ 25-29, 2 februarie 2017)? În acest sens, la ce moment reclamanții au devenit conștienți că apartamentul din cauza lor nu va fi construit niciodată?
Communicated on 13 March 2020
Published on 11 May 2020
Application no. 9051/18
Pavlinka Paneva BOZHILOVA and Krasimir Bozhidarov BOZHILOV
against Bulgaria
lodged on 14 February 2018
The application concerns the delayed provision of compensation to the applicants for property of a predecessor of theirs which was expropriated by the municipal authorities in Sofia in 1985 for urban development. The applicants were due a flat in a building the authorities intended to construct. The building was however never completed, and the company tasked to carry out the construction works went bankrupt. In 2013 the applicants brought proceedings against the municipality, claiming the market value of the flat due to them, but their claim was found to be inadmissible. No
compensation had yet been provided to them by the time of the lodging of the application. The applicants complain under Article
1 of Protocol
No.
1 and Article 13 of the Convention.
Was the compensation procedure in the case excessively lengthy, and has this resulted in a violation of Article 1 of Protocol No. 1 (see
Kirilova and
Others v. Bulgaria
, nos. 42908/98 and 3 others, 9 June 2005;
Lazarov v.
Bulgaria
, no. 21352/02, 22 May 2008;
Rashkova and Simeonska v.
Bulgaria
[Committee], no. 41090/12, 2 February 2017)? Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaint under Article 1 of Protocol No. 1, as required by Article
13 of the Convention?
To what extent were the delays in the procedure imputable to the authorities? In particular, could the applicants bring about the conclusion of the procedure on an earlier date, by requesting to receive another property in compensation, in accordance with section 103(5) of the Territorial and Urban Planning Act, or financial compensation, as entitled to after 2001 on the strength of section 9(1) of the transitional provisions of the Territorial Planning Act (see
Velyov and Dimitrov v. Bulgaria
(dec.) [Committee], no.
64570/10, §§ 27-31, 20 September 2016, and
Petrovi v. Bulgaria
[Committee], no. 26759/12, §§ 25-29, 2 February 2017)? In that connection, at what point of time did the applicants become aware that the flat due to them would never be constructed?