- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 decembrie 2021
- Stat pârât
- BGR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Halil împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Publicat la 3 ianuarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 40029/19 Enhyur Ahmed HALIL împotriva Bulgariei depusă la 20 iulie 2019 comunicată la 9 decembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la întârzierea acordării compensației reclamantului pentru proprietatea sa, expropriată de autoritățile municipale din Dobrich în 1983 pentru dezvoltarea urbană. Inițial, el a fost compensat cu un apartament într-o clădire pe care autoritățile întenționau să o construiască. Prin ordin suplimentar de 3 Noiembrie 2009 primarul a determinat locația exactă, suprafața și alte detalii în ceea ce privește un alt apartament de trei camere oferit în compensare reclamantului. Cu toate acestea, construcția clădirii în care a fost situat apartamentul nu a fost finalizată, după 2014, autoritățile municipale au anulat o procedură de achiziții publice pentru finalizarea acestuia.
Reclamantul a depus cereri autorităților municipale, dar nu i-a fost acordată nicio compensație în momentul depunerii cererii la Curte. El se plânge în temeiul articolului 1 Protocolul nr. 1 și al articolului 13 din Convenție. Procedura de compensare în acest caz a fost excesiv de lungă și a avut ca rezultat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Kirilova și alții c. Bulgaria , nr. 42908/98 și altele 3, 9 iunie 2005; Lazarov c. Bulgaria , nr. 21352/02, 22 mai 2008; Antonovi c. Bulgaria , nr. 20827/02, 1 octombrie 2009)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, conform articolului 13 din Convenție?
În ce măsură întârzierile procedurii imputabile autorităților? În special, ar putea solicita reclamantul să încheie procedura la o dată anterioară, solicitând să primească un alt bun în compensare, în conformitate cu art. 103 alineatul (5) din Legea privind planificarea teritorială și urbană sau compensarea financiară, astfel cum se prevede după 2001 în temeiul articolului 9 alineatul (1) din dispozițiile tranzitorii din Legea privind planificarea teritorială (a se vedea Velyov și Dimitrov v. Bulgaria (dec.) [Comitet], nr. 64570/10, §§ 27-31, 20 septembrie 2016, și Petrovi v. Bulgaria [Comitet], nr. 26759/12, §§ 25-29, 2 februarie 2017)? În acest sens, la ce moment reclamantul a devenit conștient că construcția apartamentului din cauza lui nu ar fi finalizată?
Published on 3 January 2022
FOURTH SECTION
Application no. 40029/19 Enhyur Ahmed HALIL against Bulgaria lodged on 20 July 2019 communicated on 9 December 2021
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the delayed provision of compensation to the applicant for his property which was expropriated by the municipal authorities of Dobrich in 1983 for urban development. Initially, he was to be compensated with a flat in a building the authorities intended to construct. By a supplementary order of 3 November 2009 the mayor determined the exact location, surface and other details in respect of another three-room flat offered in compensation to the applicant. However, the construction of the building where the flat was located was never finalised, after in 2014 the municipal authorities cancelled a public procurement procedure for its completion. The applicant has filed petitions to the municipal authorities, but no compensation had been provided to him by the time of lodging of the application to the Court.
He complains under Article 1 Protocol No. 1 and Article 13 of the Convention.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was the compensation procedure in the case excessively lengthy, and has this resulted in a violation of Article 1 of Protocol No. 1 (see Kirilova and Others v. Bulgaria , nos. 42908/98 and 3 others, 9 June 2005; Lazarov v. Bulgaria , no. 21352/02, 22 May 2008; Antonovi v. Bulgaria , no. 20827/02, 1 October 2009)? Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 1 of Protocol No. 1, as required by Article 13 of the Convention? To what extent were the delays in the procedure imputable to the authorities?
In particular, could the applicant bring about the conclusion of the procedure on an earlier date, by requesting to receive another property in compensation, in accordance with section 103(5) of the Territorial and Urban Planning Act, or financial compensation, as provided for after 2001 pursuant to section 9(1) of the transitional provisions of the Territorial Planning Act (see Velyov and Dimitrov v. Bulgaria (dec.) [Committee], no. 64570/10, §§ 27-31, 20 September 2016, and Petrovi v. Bulgaria [Committee], no. 26759/12, §§ 25-29, 2 February 2017)? In that connection, at what point in time did the applicant become aware that the construction of the flat due to him would not be completed?