WASIK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
WASIK v. POLAND (CtEDO, 2017)
Comunicat la 27 mai 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 37309/10 Paweł WASIK împotriva Poloniei depusă la 15 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Paweł Wasik, este un național polonez născut în 1982 și îndeplinește o condamnare la închisoare în Wołów. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 2010, reclamantul a cerut judecătorului penitenciar al Curții Regionale Wrocław să-i acorde concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie civilă cu partenerul său, M.M. Ceremonia a fost programată la Biroul de Registrul Public Wrocław la 3 martie 2010. La 25 februarie 2010, judecătorul penitenciar a refuzat cererea. „Nici unul din motivele specificate în art. 141a § 2 din Codul de Execuție a sentințelor penale sunt prezente.” Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 3 martie 2010, reclamantul s-a căsătorit cu M.M. într-o ceremonie deținută în închisoare. Reclamantul susține că nu a fost autorizat să ia fotografii ale ceremoniei și a fost, de asemenea, refuzat o vizită conjugală după căsătorie. La 7 mai 2010, Curtea Regională Wrocław a respins un recurs din partea reclamantului împotriva deciziei din 25 februarie 2010. Partea relevantă a deciziei a fost scrisă după cum urmează: „În conformitate cu art. 7 din Codul de execuție a sentințelor penale [„Codul”], o persoană condamnată poate contesta numai licența unei decizii din partea unei autorități menționate la art. 2 secțiunea 3-6 din Codul [un judecător, un judecător penitenciar, un director al unui centru de închisoare sau de detenție, un director regional sau directorul general al Serviciului de închisoare sau un ofițer de probă în instanță]. Deoarece reclamantul în plângerea sa nu contestă legalitatea deciziei judecătorului penitenciar - și astfel de ilegalitate nu a fost observată de oficiu de către Curtea [regionale] - dar doar discută evaluarea faptului făcută de judecătorul penitenciar, cerințele prevăzute la art. 7 nu au fost îndeplinite.” Codul de execuție a sentințelor penale (a) apeluri art. 7 alineatele (1) și (2) din Codul de execuție a sentințelor penale prevede că o persoană reținută poate contesta în fața unei instanțe orice decizie ilegală emise de un judecător, de un judecător penitenciar, de un director de închisoare sau de un director al unui centru de detenție, de un director regional sau de director general al Serviciului de închisoare sau de un ofițer de probă. Cererea privind executarea condamnărilor la închisoare este examinată de către o instanță competentă de penitenciară. Restul articolului 7 din Codul se citește după cum urmează: „3. Apelurile împotriva deciziilor [menționate la alineatul (1)] se depune în termen de șapte zile de la data pronunțării sau serviciului deciziei; decizia [în cauză] se pronunță sau se transmite cu un aviz motivat și o instruire privind dreptul, termenul și procedura de depunere a recursului. Se depune recursul autorității care au emis decizia atacată. În cazul în care autoritatea [denumită în continuare] nu consideră că recursul este în mod favorabil, aceasta îl trimite, împreună cu dosarul și fără întârziere nejustificată, instanței competente. Curtea competentă de examinare a recursului poate suspenda executarea deciziei atacate ... După examinarea recursului, instanța decide fie să susțină hotărârea atacată, fie să o modifice; hotărârea instanței nu este supusă unui recurs interlocutiv.” (b) Părăsirea compasiune a articolului 141a din Codul de Execuție a sentințelor penale din 1997 („Codul”), după caz în momentul material, se citește după cum urmează: „1. În situațiile care au o importanță deosebită ( wypadki szczególnie ważne ) pentru o persoană condamnată, el sau ea poate fi acordat permisiunea de a părăsi închisoare pentru o perioadă de maximum cinci zile, dacă este necesar sub escorta unui ofițer de închisoare sau în compania unei alte persoane de încredere ( osoba godna zaufania În ceea ce privește prizonierii deținuți într-o instituție de tip închisă, permisiunea prevăzută la alineatul (1) este acordată de un judecător penitenciar sau în situații urgente de către directorul instituției penitenciare.” La 1 ianuarie 2012, această dispoziție a fost modificată. Concesiunea de compasiune este acum acordată de directorul instituției penitenciare și art. 141a se referă în mod expres la „văzând un rude grav bolnav, participand la înmormântarea unui rude sau la alte situații de o importanță specială pentru persoana condamnată”. O recomandare a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la normele europene privind închisoarea (Rec(2006)2) („Regulile europene privind închisoarea”), adoptată la 11 ianuarie 2006, stabilește următoarele standarde în ceea ce privește concedierea compasivă din închisoare, care pot fi relevante în contextul prezentului caz. „Oricât circumstanțe le permit, deținutul ar trebui să fie autorizat să părăsească închisoarea fie sub escortă, fie singur, pentru a vizita un rude bolnav, a participa la o înmormântare sau pentru alte motive umanitare.” COMPLAINTĂ Fără a invoca orice dispoziție a Convenției, reclamantul se plânge de refuzul de a-l concedia din închisoare pentru a încheia o căsătorie civilă. A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Se face trimitere la modul în care judecătorul penitenciar a abordat cererea reclamantului de concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a se căsători, în conformitate cu art. 12 din Convenție?