Wasik împotriva Poloniei

Comunicat la 27 mai 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 37309/10 Paweł WASIK împotriva Poloniei depusă la 15 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Paweł Wasik, este un național polonez născut în 1982 și îndeplinește o condamnare la închisoare în Wołów. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În iunie 2010, reclamantul a cerut judecătorului penitenciar al Curții Regionale Wrocław să-i acorde concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie civilă cu partenerul său, M.M. Ceremonia a fost programată la Biroul de Registrul Public Wrocław la 3 martie 2010. La 25 februarie 2010, judecătorul penitenciar a refuzat cererea.

„Nici unul din motivele specificate în art. 141a § 2 din Codul de Execuție a sentințelor penale sunt prezente.” Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 3 martie 2010, reclamantul s-a căsătorit cu M.M. într-o ceremonie deținută în închisoare. Reclamantul susține că nu a fost autorizat să ia fotografii ale ceremoniei și a fost, de asemenea, refuzat o vizită conjugală după căsătorie.

La 7 mai 2010, Curtea Regională Wrocław a respins un recurs din partea reclamantului împotriva deciziei din 25 februarie 2010. Partea relevantă a deciziei a fost scrisă după cum urmează: „În conformitate cu art. 7 din Codul de execuție a sentințelor penale [„Codul”], o persoană condamnată poate contesta numai licența unei decizii din partea unei autorități menționate la art. 2 secțiunea 3-6 din Codul [un judecător, un judecător penitenciar, un director al unui centru de închisoare sau de detenție, un director regional sau directorul general al Serviciului de închisoare sau un ofițer de probă în instanță].

Deoarece reclamantul în plângerea sa nu contestă legalitatea deciziei judecătorului penitenciar - și astfel de ilegalitate nu a fost observată de oficiu de către Curtea [regionale] - dar doar discută evaluarea faptului făcută de judecătorul penitenciar, cerințele prevăzute la art. 7 nu au fost îndeplinite.” Codul de execuție a sentințelor penale (a) apeluri art. 7 alineatele (1) și (2) din Codul de execuție a sentințelor penale prevede că o persoană reținută poate contesta în fața unei instanțe orice decizie ilegală emise de un judecător, de un judecător penitenciar, de un director de închisoare sau de un director al unui centru de detenție, de un director regional sau de director general al Serviciului de închisoare sau de un ofițer de probă.

Cererea privind executarea condamnărilor la închisoare este examinată de către o instanță competentă de penitenciară. Restul articolului 7 din Codul se citește după cum urmează: „3. Apelurile împotriva deciziilor [menționate la alineatul (1)] se depune în termen de șapte zile de la data pronunțării sau serviciului deciziei; decizia [în cauză] se pronunță sau se transmite cu un aviz motivat și o instruire privind dreptul, termenul și procedura de depunere a recursului. Se depune recursul autorității care au emis decizia atacată. În cazul în care autoritatea [denumită în continuare] nu consideră că recursul este în mod favorabil, aceasta îl trimite, împreună cu dosarul și fără întârziere nejustificată, instanței competente.

Curtea competentă de examinare a recursului poate suspenda executarea deciziei atacate ... După examinarea recursului, instanța decide fie să susțină hotărârea atacată, fie să o modifice; hotărârea instanței nu este supusă unui recurs interlocutiv.” (b) Părăsirea compasiune a articolului 141a din Codul de Execuție a sentințelor penale din 1997 („Codul”), după caz în momentul material, se citește după cum urmează: „1.

În situațiile care au o importanță deosebită ( wypadki szczególnie ważne ) pentru o persoană condamnată, el sau ea poate fi acordat permisiunea de a părăsi închisoare pentru o perioadă de maximum cinci zile, dacă este necesar sub escorta unui ofițer de închisoare sau în compania unei alte persoane de încredere ( osoba godna zaufania În ceea ce privește prizonierii deținuți într-o instituție de tip închisă, permisiunea prevăzută la alineatul (1) este acordată de un judecător penitenciar sau în situații urgente de către directorul instituției penitenciare.” La 1 ianuarie 2012, această dispoziție a fost modificată. Concesiunea de compasiune este acum acordată de directorul instituției penitenciare și art. 141a se referă în mod expres la „văzând un rude grav bolnav, participand la înmormântarea unui rude sau la alte situații de o importanță specială pentru persoana condamnată”.

O recomandare a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la normele europene privind închisoarea (Rec(2006)2) („Regulile europene privind închisoarea”), adoptată la 11 ianuarie 2006, stabilește următoarele standarde în ceea ce privește concedierea compasivă din închisoare, care pot fi relevante în contextul prezentului caz. „Oricât circumstanțe le permit, deținutul ar trebui să fie autorizat să părăsească închisoarea fie sub escortă, fie singur, pentru a vizita un rude bolnav, a participa la o înmormântare sau pentru alte motive umanitare.” COMPLAINTĂ Fără a invoca orice dispoziție a Convenției, reclamantul se plânge de refuzul de a-l concedia din închisoare pentru a încheia o căsătorie civilă.

A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Se face trimitere la modul în care judecătorul penitenciar a abordat cererea reclamantului de concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a se căsători, în conformitate cu art. 12 din Convenție?

Communicated on 27 May 2017

FIRST SECTION

Application no. 37309/10 Paweł WASIK against Poland lodged on 15 June 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Paweł Wasik, is a Polish national who was born in 1982 and is serving a prison sentence in Wołów. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In June 2010 the applicant asked the penitentiary judge of Wrocław Regional Court to grant him compassionate leave from prison in order to conclude a civil marriage with his partner, M.M. The ceremony was scheduled to take place at Wrocław Public Registry Office on 3 March 2010. On 25 February 2010 the penitentiary judge refused the request. The decision read as follows: “None of the grounds specified by Article 141a § 2 of the Code of Execution of Criminal Sentences are present.” The applicant appealed against that decision.

On 3 March 2010 the applicant married M.M. in a ceremony held in prison. The applicant submits that he was not allowed to take photographs of the ceremony and was also refused a conjugal visit after the marriage. On 7 May 2010 the Wrocław Regional Court dismissed an appeal by the applicant against the decision of 25 February 2010. The relevant part of the decision read as follows: “Under Article 7 of the Code of Execution of Criminal Sentences [“the Code”] a convicted person may challenge only the lawfulness of a decision given by an authority specified in Article 2 section 3-6 of the Code [a judge, a penitentiary judge, a director of a prison or detention centre, a regional director or the Director General of the Prison Service or a court probation officer].

Because the applicant in his complaint does not contest the lawfulness of the penitentiary judge’s decision - and such unlawfulness has not been observed ex officio by the [Regional] Court – but only discusses the assessment of fact made by the penitentiary judge, the requirements specified in Article 7 have not been met.” B. Relevant domestic law and practice 1. The Code of Execution of Criminal Sentences (a) Appeals Article 7, paragraphs 1 and 2, of the Code of Execution of Criminal Sentences provides that a detained person can challenge before a court any unlawful decision issued by a judge, a penitentiary judge, a prison director or a director of a detention centre, a regional director or the Director General of the Prison Service, or a court probation officer.

Applications relating to the execution of prison sentences are examined by a competent penitentiary court. The remainder of Article 7 of the Code reads as follows: “3. Appeals against decisions [mentioned in paragraph 1] shall be lodged within seven days of the date of the pronouncement or service of the decision; the decision [in question] shall be pronounced or served with a reasoned opinion and an instruction as to the right, deadline and procedure for lodging an appeal. An appeal shall be lodged with the authority which issued the contested decision. If [that] authority does not consider the appeal favourably, it shall refer it, together with the case file and without undue delay, to the competent court.

4. The Court competent for examining the appeal may suspend the enforcement of the contested decision ... 5. After examining the appeal, the court shall decide either to uphold the contested decision, or to quash or vary it; the court’s decision shall not be subject to an interlocutory appeal.” (b) Compassionate leave Article 141a of the 1997 Code of Execution of Criminal Sentences (“the Code”), as applicable at the material time, read as follows: “1.

In situations which are of particular importance ( wypadki szczególnie ważne ) for a convicted person, he or she may be granted permission to leave prison for a period not exceeding five days, if necessary under the escort of a prison officer or in the company of another trustworthy person ( osoba godna zaufania ). 2. With respect to prisoners detained in a closed-type institution, permission under par. 1 is granted by a penitentiary judge or in urgent situations by the director of the penitentiary institution.” On 1 January 2012 this provision was amended. Compassionate leave is now granted by the director of the penitentiary institution and Article 141a expressly refers to “seeing a seriously ill relative, attending a relative’s funeral or other situations of particular importance to the convicted person”.

2. European Prison Rules A Recommendation of the Committee of Ministers to member states on the European Prison Rules (Rec(2006)2) (“the European Prison Rules”), adopted on 11 January 2006, sets out the following standards in respect of compassionate leave from prison that may be relevant in the context of the present case. Rule 24.7 reads: “Whenever circumstances allow, the prisoner should be authorised to leave prison either under escort or alone in order to visit a sick relative, attend a funeral or for other humanitarian reasons.” COMPLAINT Without invoking any provisions of the Convention, the applicant complains about the refusal to grant him leave from prison in order to conclude a civil marriage.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? Reference is made to the manner in which the penitentiary judge dealt with the applicant’s application for compassionate leave from prison in order to conclude a marriage. 2. Has there been a violation of the applicant’s right to marry, contrary to Article 12 of the Convention?