Dzikowski împotriva Poloniei

Comunicat la 27 mai 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 38799/11 Mariusz DZIKOWSKI împotriva Poloniei depusă la 22 decembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mariusz Dzikowski, este un național polonez născut în 1987 și locuiește în Biała Rawska. Situațiile cazului La momentul evenimentelor în cauză, reclamantul a îndeplinit condamnarea la închisoare în Radom Detention Centre. La 16 august 2011, reclamantul a cerut judecătorului penitenciar la Curtea Regională Radom (Såd Okręgo wy) să-i acorde concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie religiosă (islamică). La 14 septembrie 2011, judecătorul penitenciar a refuzat cererea sa. Hotărârea a citit după cum urmează: „Situațiile specificate în cererea nu justifică acordarea de concediu compasiune din închisoare în temeiul articolului 141a § 2 din Codul de Execuție a sentințelor penale.” Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii.

La 2 noiembrie 2011, Curtea Regională Radom a respins apelul reclamantului. Decizia a citit, în măsura în care este relevantă, după cum urmează: „Examenul reclamantului este nefondat ... În opinia instanței, hotărârea [penitenciarului] este corectă și motivată în mod corespunzător. În temeiul articolului 141a § 1 din Codul de execuție a sentințelor penale, o persoană condamnată poate fi acordată permisiunea de a părăsi închisoarea doar pentru o perioadă de maximum cinci zile în situații care sunt de o importanță deosebită pentru el. O persoană condamnată care îndeplinește o condamnare condamnată este supusă anumitor limite legate de izolarea penitenciară, cum ar fi, de exemplu, limitarea capacității sale de a întreprinde acțiuni în domeniul personal, inclusiv încheierea unei căsătorii.

În opinia instanței, încheierea unei căsătorii religioase (islamică) nu este genul de situație deosebit de importantă (“szczególnie ważna okoliczność „) care ar justifica acordarea concediului pe termen scurt de la închisoare.” Legea internă și practică relevante Codul de executie a sentințelor penale (a) apeluri art. 7 alineatele (1) și (2) din Codul de execuție a sentințelor penale prevede că o persoană reținută poate contesta în fața unei instanțe orice decizie ilegală emise de un judecător, de un judecător penitenciar, de un director de închisoare sau de un director al unui centru de detenție, de un director regional sau de director general al Serviciului de închisoare sau de un ofițer de probă.

Cererea privind executarea condamnărilor la închisoare este examinată de către o instanță competentă de penitenciară. Restul articolului 7 din Codul se citește după cum urmează: „3. Apelurile împotriva deciziilor [menționate la alineatul (1)] se depune în termen de șapte zile de la data pronunțării sau serviciului deciziei; decizia [în cauză] se pronunță sau se transmite cu un aviz motivat și o instruire privind dreptul, termenul și procedura de depunere a recursului. Se depune recursul autorității care au emis decizia atacată. În cazul în care autoritatea [denumită în continuare] nu consideră că recursul este în mod favorabil, aceasta îl trimite, împreună cu dosarul și fără întârziere nejustificată, instanței competente.

Curtea competentă de examinare a recursului poate suspenda executarea deciziei atacate ... După examinarea recursului, instanța decide fie să susțină hotărârea atacată, fie să o modifice; hotărârea instanței nu este supusă unui recurs interlocutiv.” (b) Părăsirea compasiune a articolului 141a din Codul de Execuție a sentințelor penale din 1997 („Codul”), după caz în momentul material, se citește după cum urmează: „1.

În situațiile care au o importanță deosebită ( wypadki szczególnie ważne ) pentru o persoană condamnată, el sau ea poate fi acordat permisiunea de a părăsi închisoare pentru o perioadă de maximum cinci zile, dacă este necesar sub escorta unui ofițer de închisoare sau în compania unei alte persoane de încredere ( osoba godna zaufania În ceea ce privește prizonierii deținuți într-o instituție de tip închisă, permisiunea prevăzută la alineatul (1) este acordată de un judecător penitenciar sau în situații urgente de către directorul instituției penitenciare.” La 1 ianuarie 2012, această dispoziție a fost modificată. Concesiunea de compasiune este acum acordată de directorul instituției penitenciare și art. 141a se referă în mod expres la „văzând un rude grav bolnav, participand la înmormântarea unui rude sau la alte situații de o importanță specială pentru persoana condamnată”.

O recomandare a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la normele europene privind închisoarea (Rec(2006)2) („Regulile europene privind închisoarea”), adoptată la 11 ianuarie 2006, stabilește următoarele standarde în ceea ce privește concedierea compasivă din închisoare, care pot fi relevante în contextul prezentului caz. „Oricât circumstanțe le permit, deținutul ar trebui să fie autorizat să părăsească închisoarea fie sub escortă, fie singur pentru a vizita un rude bolnav, a participa la o înmormântare sau pentru alte motive umanitare.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8 și 9 din Convenție cu privire la refuzul de a-l concedia din închisoare pentru a încheia o chestiune de căsătorie religios (islamică) către părți A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?

Se face trimitere la modul în care judecătorul penitenciar a abordat cererea reclamantului de concediu compasiune din închisoare pentru a încheia o căsătorie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a se căsători, în contravenție cu art. 12 din Convenție? Căsătoria religioasă planificată a fost o manifestare a libertății de religie ale reclamantului în sensul articolului 9 § 1 din Convenție? În afirmativ, a existat o interferență cu libertatea de religie a reclamantului, în sensul acestei dispoziții? În caz afirmativ, această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2 din Convenție?

Communicated on 27 May 2017

FIRST SECTION

Application no. 38799/11 Mariusz DZIKOWSKI against Poland lodged on 22 December 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mariusz Dzikowski, is a Polish national who was born in 1987 and lives in Biała Rawska. A. The circumstances of the case At the time of the events in question the applicant was serving a prison sentence in Radom Detention Centre. On 16 August 2011 the applicant asked the penitentiary judge at Radom Regional Court ( Sąd Okręgo wy) to grant him compassionate leave from prison in order to conclude a religious (Islamic) marriage. On 14 September 2011 the penitentiary judge refused his request. The decision read as follows: “The circumstances specified in the application do not warrant granting compassionate leave from prison under Article 141a § 2 of the Code of Execution of Criminal Sentences.” The applicant appealed against that decision.

On 2 November 2011 the Radom Regional Court dismissed the applicant’s appeal. The decision read, in so far as relevant, as follows: “The applicant’s appeal is groundless ... In the court’s opinion, the [penitentiary judge’s] decision is correct and properly reasoned. Under Article 141a § 1 of the Code of Execution of Criminal Sentences a convicted person may only be granted permission to leave prison for a period not exceeding five days in situations which are of particular importance to him/her. A convicted person serving a prison sentence is subject to certain limitations concerned with penitentiary isolation, such as for example a limitation of his ability to undertake actions in the personal sphere, including concluding a marriage.

In the court’s opinion, concluding a religious (Islamic) marriage is not the kind of particularly important situation (“ szczególnie ważna okoliczność ”) that would justify granting short ‑ term leave from prison.” B. Relevant domestic law and practice 1. The Code of Execution of Criminal Sentences (a) Appeals Article 7, paragraphs 1 and 2, of the Code of Execution of Criminal Sentences provides that a detained person can challenge before a court any unlawful decision issued by a judge, a penitentiary judge, a prison director or a director of a detention centre, a regional director or the Director General of the Prison Service, or a court probation officer. Applications relating to the execution of prison sentences are examined by a competent penitentiary court.

The remainder of Article 7 of the Code reads as follows: “3. Appeals against decisions [mentioned in paragraph 1] shall be lodged within seven days of the date of the pronouncement or service of the decision; the decision [in question] shall be pronounced or served with a reasoned opinion and an instruction as to the right, deadline and procedure for lodging an appeal. An appeal shall be lodged with the authority which issued the contested decision. If [that] authority does not consider the appeal favourably, it shall refer it, together with the case file and without undue delay, to the competent court.

4. The Court competent for examining the appeal may suspend the enforcement of the contested decision ... 5. After examining the appeal, the court shall decide either to uphold the contested decision, or to quash or vary it; the court’s decision shall not be subject to an interlocutory appeal.” (b) Compassionate leave Article 141a of the 1997 Code of Execution of Criminal Sentences (“the Code”), as applicable at the material time, read as follows: “1.

In situations which are of particular importance ( wypadki szczególnie ważne ) for a convicted person, he or she may be granted permission to leave prison for a period not exceeding five days, if necessary under the escort of a prison officer or in the company of another trustworthy person ( osoba godna zaufania ). 2. With respect to prisoners detained in a closed-type institution, permission under par. 1 is granted by a penitentiary judge or in urgent situations by the director of the penitentiary institution.” On 1 January 2012 this provision was amended. Compassionate leave is now granted by the director of the penitentiary institution and Article 141a expressly refers to “seeing a seriously ill relative, attending a relative’s funeral or other situations of particular importance to the convicted person”.

2. European Prison Rules A Recommendation of the Committee of Ministers to member states on the European Prison Rules (Rec(2006)2) (“the European Prison Rules”), adopted on 11 January 2006, sets out the following standards in respect of compassionate leave from prison that may be relevant in the context of the present case. Rule 24.7 reads: “Whenever circumstances allow, the prisoner should be authorised to leave prison either under escort or alone in order to visit a sick relative, attend a funeral or for other humanitarian reasons.” COMPLAINT The applicant complains under Articles 8 and 9 of the Convention about the refusal to grant him leave from prison in order to conclude a religious (Islamic) marriage

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? Reference is made to the manner in which the penitentiary judge dealt with the applicant’s application for compassionate leave from prison in order to conclude a marriage. 2. Has there been a violation of the applicant’s right to marry, contrary to Article 12 of the Convention? 3. Was the planned religious marriage a manifestation of the applicant’s freedom of religion within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention? 4. In the affirmative, has there been an interference with the applicant’s freedom of religion, within the meaning of this provision?

5. If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2 of the Convention?