CASE OF KRASTEVA AND OTHERS v. BULGARIA

Reclamanții s-au născut în 1932, 1929, 1965 și, respectiv, 1956 și trăiesc în Sofia. La 15 ianuarie 1968, al doilea reclamant, împreună cu antecedenții celorlalți solicitanți, a cumpărat de la cooperația locală existentă de atunci o parcelă de teren situată pe periferia Sofia de 953 metri pătrați. Până în 2002, reclamanții sau antecedenții lor au beneficiat de posesia neinterzisă a acestui teren. La 10 mai 2002, un grup de persoane, moștenitorii dlui T.S., dl G.S. și doamna K.S., adusă împotriva reclamanților o acțiune Rei vindicatio, declarând că plățile de teren erau ale lor. Ei au afirmat că, odată ce proprietatea antecedenților lor, a fost colectivizată în anii următori de 1945, dar le-a fost returnată în contextul procesului de restituire a terenurilor agricole prin decizia organismului relevant, comisia terestră locală, datată 27 decembrie 1999. Acestea au susținut că, în temeiul articolului 10 alineatul (13) din Legea privind terenurile agricole (a se vedea punctul 13 de mai jos), faptul că al doilea reclamant și antecedenții celorlalți solicitanți nu au putut fi reținuți împotriva acestora în 1968. Inițial, Curtea de District din Sofia (pentru care hotărârea sa este neatențiată) a respins acțiunea împotriva reclamanților. După apelul moștenitorilor dlui T.S., dl G.S. și dna K.S., la 5 noiembrie 2009, Curtea Sofia City a anulat această hotărâre, a permis cererea Rei vindicatio și a ordonat reclamanților să predea posesia acestui complot. Acesta a constatat, în special, că decizia comisiei de teren din 27 decembrie 1999 a fost suficientă pentru a da reclamanților proprietarii terenului contestat. Acesta a subliniat faptul că din cele două reclamații rivale față de aceeași tranșă de lege – și anume art. 10(13) din Legea privind terenurile agricole – a acordat prioritate celui bazat pe restituire și a avut astfel efectul de a restitui orice forță juridică fără contractul în temeiul căruia al doilea reclamant și predecesorii celorlalți au achiziționat această tranșă. Într-o decizie finală din 18 iunie 2010, Curtea Supremă de cassare a refuzat să dispună de un recurs de cassare de către solicitanți. 10. La o dată neespecificată imediat după care reclamanții au renunțat la posesie a parcelei.