- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 ianuarie 2025
- Stat pârât
- GRC
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Fraggopoulos și alții împotriva Greciei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE FRAGGOPOULOS ȘI ALȚII v. GRECIA (Depunerea nr. 550/17) HOTĂRÂREA Strasburg 23 ianuarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Fraggopoulos și alții v. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková , Președintele Ioannis Ktistakis, Erik Wennerström , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 12 decembrie 2024, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererea nr. 550/17 împotriva Republicii Elene depusă Curții în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 21 decembrie 2016 de cinci și cinci solicitanți (detalii relevante enumerate în anexa la decizia Fraggopoulos și alții c. Grecia (dec.), nr. 550/17, 20 noiembrie 2020). La 28 august 2017, Curtea a hotărât să comunice guvernului grec („Guvernului”) plângerile referitoare la articolele 3, 8 și 13 din Convenție și să declare restul cererii inadmisibil.
Guvernul armeniu nu a făcut usor de dreptul lor de a interveni în cadrul procedurii (art. 36 § 1 din Convenție). La 17 noiembrie 2020, Curtea a adoptat o decizie care a exclus în parte cazul din lista sa și care a declarat în parte inadmisibil (Fraggopoulos și alții citat mai sus). În special, în ceea ce privește reclamanții dl Fraggopoulos, dl N. Antoniadis, dl Eritsian, dl D. Papadopoulos, dl A. Said și dl I. Tselempis, plângerile lor în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție au fost semnalate pe baza unei declarații unilaterale prezentate de Guvern. La 31 octombrie 2023, Curtea a hotărât restabilirea cererii cu privire la cei șase reclamanți de mai sus (denumit în continuare „reclamanții”, a se vedea lista anexată pentru detalii) în ceea ce privește plângerile lor care au fost atacate, în conformitate cu art. 43 § 5 din Regulamentul Curții.
Părțile au prezentat observații referitoare la reclamațiile restaurate. Prezentul caz, astfel cum este restaurat, se referă la condițiile de detenție ale reclamanților la închisoarea Diavata din Salonicul, în care reclamanții au fost reținuți pentru următoarele perioade: dl Fraggopoulos din 7 iulie 2016 până la 9 septembrie 2016; dl Antoniadis din 6 iulie 2016 până la 10 martie 2017; dl Eritsian din 3 noiembrie 2015 până la 8 septembrie 2016; dl Papadopoulos din 6 septembrie 2016; dl Papadopoulos Iulie 2016 până la 12 mai 2017; dl Said din 26 februarie 2015 până la 28 iulie 2016; și dl Tselempis din 7 octombrie 2015 până la 2 februarie 2017. Reclamanții se plângeau că au fost reținuți în condiții proaste.
În special, s-au plângut: - de suprapopulare (mai puțin de 3 mp de spațiu personal); - că curtea de închisoare nu a fost acoperită, fiind astfel inutilizată în caz de vreme extremă; - de absența unei camere comune, forțându-le să mănânce în paturile lor; - de calitate slabă și de cantitate de alimente; - de absența unei încălzire adecvată și a aerului condiționat; - de faptul că erau supuși fumatului pasiv; - de absența activităților educaționale sau de recreere; și - de temut de represalii de către autorități, dacă se plângeau de condițiile lor de detenție. Toți reclamanții, cu excepția dlui Said, au susținut, de asemenea, că nu au primit un tratament medical adecvat în timpul detenției. În special, dl Fraggopoulos, dl Antoniadis și dl Tselempis s-au plâns că au suferit dezintoxicări brutale la începutul detenției, deoarece nu există niciun tratament de substituție în închisoare.
La 10 august 2016, reclamanții au depus o plângere în fața procurorului care supraveghează închisoarea Diavata, în conformitate cu art. 572 din Codul de Procedință Penală, plângând de condițiile de detenție. La 31 august 2016, procurorul a răspuns în detaliu plângerii. El a recunoscut, în special, că nu a putut oferi remediere reclamanților, deoarece plângerile lor se referă la probleme structurale ale instalațiilor penitenciare grecești, în primul rând și în primul rând suprapopularea. El a reiterat că autoritățile iau măsuri active pentru îmbunătățirea situației. În ceea ce privește problema desintoxicării, procurorul a remarcat că reclamanții pot obține un tratament de substituție prin intermediul unui tratament de substituție 10. Condițiile de detenție ale reclamanților sunt descrise în detaliu în decizia Curții Fraggopoulos și alții (citată mai sus, §§ 5-30).
11. În fața Curții, care invocă art. 3 și 13 din Convenție, reclamanții au reiterat plângerile lor, astfel cum se prevede la alin. 7 și 8. Reclamanții se plângea că condițiile de detenție în închisoarea Diavata, inclusiv insuficientul tratament medical primit în timpul detenției, au încălcat interdicția de tratament inuman sau degradant, astfel cum se prevede la art. 3 din Convenție. Admisibilitatea 13. Guvernul a susținut că cererea a fost depusă din timp cu privire la dl Said. Ei au susținut, în special, că, deoarece intrarea în vigoare a Legii nr. 4322/2015 la 27 aprilie 2015 privind procedura penală și reforma penitenciară, problema suprapopulației prevalente în închisoarea Diavata s-a îmbunătățit substanțial.
Astfel, detenția dlui Said după aprilie 2015 nu a constituit o „situare continuă” cu detenția sa înainte de aprilie 2015, ceea ce înseamnă că cererea a fost depusă în timp în ceea ce privește plângerile referitoare la detenția sa până la 27 aprilie 2015. 14. Curtea observă că o obiecție similară cu privire la efectele legii. 4322/2015 privind condițiile de detenție prevalente în închisoarele grecești a fost respins anterior (a se vedea Iatridis și alții c. Grecia , nr. 25993/17 și altele 2 §§ 33-36, 19 noiembrie 2020). În acest caz, Curtea consideră, de asemenea, că nu a avut loc nicio modificare semnificativă a regimului de detenție al dlui Said în închisoarea Diavata, și că a fost reținut în condiții substanțial similare în întreaga perioadă de detenție a acestuia.
Prin urmare, întreaga detenție a reclamantului în închisoarea Diavata a constituit o „situație continuă”. În consecință, Curtea respinge obiecția guvernului cu privire la cerința de șase luni. 15. Rezultă că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamanților sunt satisfăcătoare, în special faptul că au eliminat spațiul personal mai mare de 3 m mp. Reclamanții au menținut plângerile lor.
17. Principiile generale privind plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile de detenție au fost rezumate în Muršić c. Croati ([GC], nr. 7334/13, §§ 96-141, 20 octombrie 2016). 18. Curtea constată că anterior a constatat încălcări ale articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile generale de detenție în închisoarea Diavata (a se vedea Adiele și alții c. Grecia , nr. 29769/13, 25 februarie 2016 și Papadakis și alții c. Grecia , nr. 34083/13, 25 Februarie 2016), inclusiv în legătură cu faptele referitoare la timpul material (a se vedea, în scopuri ilustrative, Marouggas c. Grecia [Comitet], nr. 44689/16, § 20, 4 octombrie 2018, și Pekov și Andreeva c. Grecia [Comitet], nr. 36658/17, §§ 53-58, 6 septembrie 2018). Având examinat tot materialul dinaintea acesteia, Curtea nu vede niciun motiv să ajungă la o concluzie diferită în acest caz.
Se constată că condițiile de detenției reclamanților în închisoarea Diavata în perioadele menționate mai sus constituie tratamente inumane și degradante. 19. Cu toate acestea, nu este necesar ca Curtea să examineze în mod separat restul acuzațiilor reclamanților cu privire la condițiile de detenție ale acestora, inclusiv suficiența presupusă a tratamentului medical în detenție (a se vedea, în scopuri ilustrative, Georgiou și alții c. Grecia [Comitetul], nr. 6813/12, §§ 11 și 60-62, 15 martie 2018). 20. În consecință, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile generale ale detenției reclamanților în închisoarea Diavata.
ALTE COMPLAINTE 21. Reclamanții au susținut încă o încălcare a articolului 13 din Convenție, plângând că nu au avut la dispoziție un remediu eficace pentru ridicarea plângerilor menționate mai sus în temeiul articolului 3. 22. Având în vedere faptele, argumentele părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a examinat principala întrebare juridică prezentată în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe o decizie separată cu privire la încălcarea plângerii (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu România [GC], nr. 47848/08, § 156, ECHR 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 23. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudiciile morale: dl Fraggopoulos 18,400 euro (EUR); dl Antoniadis 36,700 EUR; dl Eritsian 43,000 EUR; dl Papadopoulos 43,000 EUR; dl Said 63,800 EUR; și dl Tselempis 60,400 EUR.
24. Reclamanții au solicitat, de asemenea, 2.000 EUR fiecare în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, susținând că aceste sume corespund unei părți ale taxei convenite cu reprezentantul lor în temeiul contractelor și că, în orice caz, această sumă este rezonabilă având în vedere lucrările efectuate de reprezentantul lor și rata horală juridică pentru avocați în temeiul legislației interne. 25. Guvernul a susținut că sumele susținute în ceea ce privește prejudiciile morale sunt excesive și nejustificate și că cererea pentru costuri și cheltuieli ar trebui respinsă deoarece nu se referă la cheltuielile suportate efectiv.
26. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea, ținând seama de jurisprudența sa ( Mursic) , citat mai sus, § 181) și documentele din dosar, acordă următoarele sume: dlui Fraggopoulos (deținut timp de două luni) 1.400 EUR; dlui Antoniadis (deținut timp de opt luni) 3.600 EUR; dlui Eritsian (deținut timp de 10 luni) 4.400 EUR; dlui Antoniadis (deținut timp de opt luni) Papadopoulos (deținut timp de 10 luni) 4 400 EUR; dl Said (deținut timp de un an și cinci luni) 6 300 EUR; și dl Tselempis (deținut timp de un an și patru luni) 6 100. 27. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea constată că reclamanții nu au furnizat nicio factură a costurilor suportate.
Curtea a respins cereri similare pentru costuri și cheltuieli bazate pe rata legală orară a avocaților în temeiul legislației interne și pe baza unui contract între reclamanții și reprezentantul acestora, deoarece reclamanții nu au realizat nicio factură (a se vedea, de exemplu, Koureas și alții , citat mai sus §§ 104 06; și Zografos și alții c. Grecia [Comitetul], nr. 29744/13, nr. 147-49, 19 mai 2022). Curtea nu vede motivele de a găsi în mod diferit în acest caz și respinge cererile reclamanților pentru costuri și cheltuieli.
că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; susține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 1.400 EUR (o mie patru sute de euro) Fraggopoulos, 3,600 EUR (3 mii șase sute de euro) către dl Antoniadis, 4.400 EUR (4 mii patru sute de euro) către dl Eritsian, 4.400 EUR (4 mii patru sute de euro) către dl Papadopoulos, 6.300 EUR (6 mii trei sute de euro) către dl Said și 6.100 EUR (6 mii sute de euro) către dl Tselempis, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 ianuarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele de secretar adjunct Apendice Listă a reclamanților: nr. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Reprezentat de Georgios FRAGGOPOULOS 1984 Tessaloniki E.-L. Koutra Nikolaos ANTONIADIS 1987 Tessaloniki E.-L. Koutra Entgkar ERITSIAN 1980 Armenian Thessaloniki E.-L. Koutra Damianos PAPADOPOULOS 1989 Grecie Thessaloniki E.-L. Koutra Apohamed SAID 1993 Egyptian Thessaloniki E.-L. Koutra Ioannis TSELEMPIS 1971 Grecie Thessaloniki E.-L. Koutra
FIRST SECTION
CASE OF FRAGGOPOULOS AND OTHERS v. GREECE (Application no. 550/17) JUDGMENT STRASBOURG 23 January 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fraggopoulos and Others v. Greece, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková , President , Ioannis Ktistakis, Erik Wennerström , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 12 December 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in application no. 550/17 against the Hellenic Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 21 December 2016 by fifty-five applicants (relevant details listed in the Annex of decision Fraggopoulos and Others v. Greece (dec.), no. 550/17, 20 November 2020).
On 28 August 2017, the Court decided to give notice to the Greek Government (“the Government”) of the complaints concerning Articles 3, 8 and 13 of the Convention and to declare the remainder of the application inadmissible. The Armenian Government did not make use of their right to intervene in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention).
On 17 November 2020, the Court adopted a decision partly striking out the case from its list and partly declaring it inadmissible ( Fraggopoulos and Others , cited above). In particular, as concerned the applicants Mr G. Fraggopoulos, Mr N. Antoniadis, Mr E. Eritsian, Mr D. Papadopoulos, Mr A. Said and Mr I. Tselempis, their complaints under Articles 3 and 13 of the Convention were struck out on the basis of a unilateral declaration submitted by the Government.
On 31 October 2023, the Court decided to restore the application with regard to the above six applicants (hereafter “the applicants”, see list appended for details) in so far as concerned their complaints which had been struck out, in accordance with Rule 43 § 5 of the Rules of Court.
The parties submitted comments relating to the restored complaints.
SUBJECT MATTER OF THE CASE
6. The present case, as restored, concerns the applicants’ conditions of detention at Diavata Prison in Thessaloniki, where the applicants were detained for the following periods: Mr Fraggopoulos from 7 July 2016 to 9 September 2016; Mr Antoniadis from 6 July 2016 to 10 March 2017; Mr Eritsian from 3 November 2015 to 8 September 2016; Mr Papadopoulos from 6 July 2016 to 12 May 2017; Mr Said from 26 February 2015 to 28 July 2016; and Mr Tselempis from 7 October 2015 to 2 February 2017.
The applicants complained that they were detained in poor conditions. In particular, they complained: - of overcrowding (less than 3 sq. m. of personal space); - that the prison yard was not covered, thus being unusable in case of extreme weather; - of the absence of a common room, forcing them to eat at their beds; - of poor quality and quantity of food; - of the absence of proper heating and air-conditioning; - that they were subject to passive smoking; - of the absence of educational or recreational activities; and - that they feared retaliation by the authorities if they complained of their conditions of detention.
All applicants, except Mr Said, also claimed that they had not received adequate medical treatment while in detention. In particular, Mr Fraggopoulos, Mr Antoniadis and Mr Tselempis complained that they had suffered brutal detoxification in the beginning of their detention as no substitution treatment was available within the prison.
On 10 August 2016, the applicants lodged a complaint before the Diavata Prison supervising prosecutor according to Article 572 of the Code of Criminal Procedure, complaining of the conditions of their detention. On 31 August 2016, the prosecutor replied in detail to the complaint. He notably admitted that he could not offer redress to the applicants as their complaints concerned structural problems of the Greek penitentiary facilities, first and foremost overcrowding. He reiterated that the authorities were taking active action to improve the situation. As regards the issue of detoxification, the prosecutor noted that applicants could obtain substitution treatment via the relevant KETHEA programmes.
The applicants’ conditions of detention are described in detail in the Court’s decision Fraggopoulos and Others (cited above, §§ 5-30).
Before the Court, invoking Article 3 and 13 of the Convention, the applicants reiterated their complaints as set out above in paragraphs 7 and 8.
THE COURT’S ASSESSMENT
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION
12. The applicants complained that the conditions of their detention in Diavata Prison, including the insufficient medical treatment received while in detention, had violated the prohibition of inhuman or degrading treatment as provided in Article 3 of the Convention. Admissibility
The Government claimed that the application has been lodged out of time with regard to Mr Said. They argued in particular that, since the entry into force of Law no. 4322/2015 on 27 April 2015 pertaining to criminal procedure and prison reform, the problem of overcrowding prevailing in Diavata Prison had substantially improved. Thus, Mr Said’s detention after April 2015 did not constitute a “continuing situation” with his detention before April 2015, meaning that the application was lodged out of time in respect of the complaints regarding his detention until 27 April 2015.
The Court observes that a similar objection as to the effects of Law 4322/2015 on the conditions of detention prevailing in Greek prisons has been previously rejected (see Iatridis and Others v. Greece , nos. 25993/17 and 2 others, §§ 33-36, 19 November 2020). In the present case, the Court also considers that no significant change occurred in Mr Said’s detention regime in Diavata Prison, and that he was detained in substantially similar conditions during the entire period of his detention there. Therefore, the entirety of this applicant’s detention in Diavata Prison constituted a “continuing situation”. Accordingly, the Court dismisses the Government’s objection as to the six-month requirement.
It follows that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. Merits
The Government argued that the applicants’ detention conditions were satisfactory, notably that they disposed of personal space greater than 3 sq. m. The applicants maintained their complaints.
The general principles concerning complaints under Article 3 of the Convention with respect to conditions of detention have been summarised in Muršić v. Croati a ([GC], no. 7334/13, §§ 96-141, 20 October 2016).
The Court notes that it has previously found violations of Article 3 of the Convention as regards the general conditions of detention in Diavata Prison (see Adiele and Others v. Greece , no. 29769/13, 25 February 2016, and Papadakis and Others v. Greece , no. 34083/13, 25 February 2016), including in connection to facts pertaining to the material time (see, for illustrative purposes, Marouggas v. Greece [Committee], no. 44689/16, § 20, 4 October 2018, and Pekov and Andreeva v. Greece [Committee], no. 36658/17, §§ 53-58, 6 September 2018). Having examined all the material before it, the Court sees no reason to reach a different conclusion in the present case. It finds that the conditions of the applicants’ detention in Diavata Prison during the above-mentioned periods amounted to inhuman and degrading treatment.
The aforementioned renders it unnecessary for the Court to consider separately the rest of the applicants’ allegations regarding the conditions of their detention, including the alleged insufficiency of the medical treatment in detention (see, for illustrative purposes, Georgiou and Others v. Greece [Committee], no. 6813/12, §§ 11 and 60-62, 15 March 2018).
There has accordingly been a violation of Article 3 of the Convention in connection to the general conditions of the applicants’ detention in Diavata Prison.
OTHER COMPLAINT
21. The applicants further alleged a violation of Article 13 of the Convention, complaining that they did not have at their disposal an effective remedy to raise their abovementioned grievances under Article 3.
Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above, the Court considers that it has examined the main legal question raised in the present application and that there is no need to give a separate ruling on the remaining complaint (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014).
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
23. The applicants claimed the following amounts in respect of non-pecuniary damage: Mr Fraggopoulos 18,400 euros (EUR); Mr Antoniadis EUR 36,700; Mr Eritsian EUR 43,000; Mr Papadopoulos EUR 43,000; Mr Said EUR 63,800; and Mr Tselempis EUR 60,400.
The applicants also claimed 2,000 EUR each in respect of costs and expenses incurred before the Court. They argued that these sums correspond to part of the fee agreed with their representative by virtue of contracts and that, in any event, this amount is reasonable considering the work done by their representative and the legal hourly rate for lawyers under domestic law.
The Government alleged that the amounts claimed with regard to non-pecuniary damage were excessive and unjustified, and that the claim for costs and expenses should be dismissed as it did not concern expenses actually incurred.
With regard to non-pecuniary damage, the Court, taking into account its case-law ( Mursic , cited above, § 181) and the documents in the case file, awards the following amounts: to Mr Fraggopoulos (detained for two months) EUR 1,400; to Mr Antoniadis (detained for eight months) EUR 3,600; to Mr Eritsian (detained for 10 months) EUR 4,400; to Mr Papadopoulos (detained for 10 months) EUR 4,400; to Mr Said (detained for one year and five months) EUR 6,300; and to Mr Tselempis (detained for one year and four months) EUR 6,100.
As regards costs and expenses, the Court notes that the applicants failed to provide any invoice of costs incurred. The Court has dismissed similar claims for costs and expenses founded on the lawyers’ legal hourly rate under domestic law and on the basis of a contract between the applicants and their representative, as the applicants had failed to produce any invoices (see, for instance, Koureas and Others , cited above, §§ 104 ‑ 06; and Zografos and Others v. Greece [Committee], no. 29744/13, §§ 147-49, 19 May 2022). The Court sees no reason to find differently in the present case and dismisses the applicants’ claims for costs and expenses. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint concerning Article 3 of the Convention admissible; Holds that there has been a violation of Article 3 of the Convention; Holds that there is no need to examine the admissibility and merits of the complaint under Article 13 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the following amounts: (i) EUR 1,400 (one thousand four hundred euros) to Mr Fraggopoulos, EUR 3,600 (three thousand six hundred euros) to Mr Antoniadis, EUR 4,400 (four thousand four hundred euros) to Mr Eritsian, EUR 4,400 (four thousand four hundred euros) to Mr Papadopoulos, EUR 6,300 (six thousand three hundred euros) to Mr Said and EUR 6,100 (six thousand one hundred euros) to Mr Tselempis, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 23 January 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Deputy Registrar President APPENDIX List of applicants: No. Applicant’s Name Year of birth Nationality Place of residence Represented by 1. Georgios FRAGGOPOULOS 1984 Greek Thessaloniki E.-L. Koutra 2. Nikolaos ANTONIADIS 1987 Greek Thessaloniki E.-L. Koutra 3. Entgkar ERITSIAN 1980 Armenian Thessaloniki E.-L. Koutra 4. Damianos PAPADOPOULOS 1989 Greek Thessaloniki E.-L. Koutra 5. Apohamed SAID 1993 Egyptian Thessaloniki E.-L. Koutra 6. Ioannis TSELEMPIS 1971 Greek Thessaloniki E.-L. Koutra