CASE OF SİNİM v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Sinim v. Turcia

-

9441/10

Hotărârea din 6.6.2017 [Secția a II-a]

Articolul 2

Obligații pozitive

Lipsa unui răspuns judiciar adecvat pentru constatarea circumstanțelor decesului unui pasager dintr-un camion încărcat cu materiale inflamabile:

încălcare

În fapt

– Soțul reclamantei a semnat un contract cu proprietarul unui camion în vederea transportului de bunuri personale și mobilă. Soțul fusese informat că acest camion a mai fost angajat de către o companie de transport pentru aceeași zi și că va transporta marfă brută care aparține unui alt client. Totuși, atunci când a transportat bunurile, camionul a fost implicat într-un accident cu un alt vehicul, luând foc. Soțul reclamantei, care era pasager al camionului, a murit mai târziu la spital, din cauza arsurilor. S-a descoperit mai târziu că „marfa brută” care era transportată împreună cu bunurile soțului era de fapt un lichid inflamabil, care luase foc după impact.

În drept

– Articolul 2 (

aspectul procedural

): Camionul nu era echipat cu un sistem electric de prevenire a scurtcircuitelor și incendiilor și nu era dotat cu semnale de atenționare. Șoferul nu avea pregătirea necesară pentru transportarea bunurilor periculoase, contrar cerințelor clare ale legii. Nu fusese obținută nicio licență în vederea transportării unor asemenea bunuri, iar încărcătura a fost descrisă în mod incorect ca „marfă brută” în factură și scrisoarea de însoțire, într-o posibilă încercare de a eluda controlul autorităților publice. Analizate împreună, toate aceste elemente au sugerat că, deși nu provocat în mod intenționat, decesul soțului a rezultat din ignorarea voluntară și din indiferența privind obligațiile legale ale celor responsabili. Nu a fost cazul unei simple omisiuni sau al unei erori umane pentru care erau suficiente remediile civile. Prin conduita lor aparent indiferentă, persoanele responsabile de expediere au provocat un gen de prejudiciu grav pe care legislația în discuție era concepută să-l prevină în primul rând. O asemenea acțiune presupunea oferirea un răspuns în baza legii penale pentru a asigura inhibarea efectivă împotriva unor pericole similare la adresa dreptului la viață în viitor.

Fusese necesară derularea unei anchete penale în privința accidentului, pentru a se stabili dacă decesul a fost provocat de transportarea ilegală de substanțe periculoase, contrar secțiunii 174 § 1 din Codul penal.

Deși a fost inițiată în mod prompt o investigație privind circumstanțele decesului soțului reclamantei, procurorul pare să fi tratat incidentul ca pe un accident de trafic obișnuit, provocat de conducerea neglijentă a vehiculului fără să acorde atenție cauzei incendiului care a luat viața soțului reclamantei. Nu au fost întreprinse măsuri pentru stabilirea compoziției și a proprietăților chimice ale încărcăturii camionului sau pentru identificarea persoanelor sau a companiilor implicate în transportarea unor asemenea materiale. Aceste omisiuni semnificative ale procurorului au fost ignorate de către Curtea Assize, în ciuda obiecțiilor reclamantei.

Mai mult, autoritățile judiciare au ignorat cererile oficiale ale reclamantei o perioadă considerabilă de timp și i-au negat dreptul acesteia de a participa în mod efectiv la proceduri. Ea nu a fost notificată cu privire la opinia expertului sau cu privire la decizia de neurmărire emisă de către procuror. Ea nu a fost recunoscută drept „reclamantă” de către Curtea Assize și nu a fost informată despre decizia acestei instanțe.

Considerentele au fost pe deplin suficiente să se conchidă că procedurile penale în discuție nu au satisfăcut obligațiile pozitive ale statului în baza articolului 2, de vreme ce acestea au eșuat să elucideze circumstanțele decesului și au avut un efect inhibitor slab în vederea implementării efective a cadrului normativ privind transportarea bunurilor periculoase.

Deși reclamanta a intentat proceduri de despăgubire împotriva celor presupuși a fi răspunzători, răspunsul judiciar potrivit ar fi fost un remediu de natură penală. Remediile civile concepute să acorde compensații nu au fost suficiente pentru ca statul reclamat să-și îndeplinească obligațiile în baza articolului 2, în cazul reclamantei.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 15,000 EUR în privința prejudiciului moral; cererea în privința prejudiciului material - respinsă.