- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 iunie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Fomin și Sivayeva împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ DE FOMIN ȘI SIVAYEVA v. RUSSIA (Declarații nos. 3141/08 și 41640/08) JUDGMENT STRASBOURG 13 iunie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Fomin și Sivayeva v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători, și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 23 mai 2017, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri (nus. 3141/08 și 41640/08) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni ruși.
Denumirile reclamanților și data cererilor lor la Curtea figurează în apendice. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. La 30 august 2016, s-au comunicat guvernului plângerile privind anularea prin revizuirea hotărârilor finale în favoarea reclamanților și restul cererii nr. 3141/08 au fost declarate inadmisibile în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Toți reclamanții au fost părți la proceduri civile în care primul instanțe de recurs și instanțe de recurs constatate în favoarea lor.
Aceste hotărâri au devenit definitive, dar au fost ulterior anulate de instanțele de supraveghere în temeiul aplicării corecte a dreptului material (pentru mai multe detalii a se vedea apendicele). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă de reglementare a procedurii de control în vigoare între 1 februarie 2003 și 7 În ianuarie 2008 se rezumă în Kot c. Rusia (nr. 20887/03, § 17, 18 ianuarie 2007). În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să ia în considerare cererile într-o singură hotărâre, având în vedere situația lor factuală și juridică similară (a se vedea Kazakevich și 9 alte cazuri de „Armi Pensionari” c. Rusia , nr. 14290/03 și 9 altele , § 15, 14 Ianuarie 2010). II.
Cererea GOVERNULUI de a formula cereri în temeiul articolului 37 din convenție La 11 ianuarie 2017, după negocierile încheiate fără succes, Guvernul a prezentat declarații unilaterale în vederea soluționării problemei susținute de solicitanți. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile, în conformitate cu art. 37 din Convenție. În declarațiile, Guvernul a recunoscut că anularea hotărârilor finale în favoarea reclamanților a fost încălcarea articolului 6 din Convenție și a declarat că sunt dispuse să plătească 1.050 euro (EUR) fiecare dintre reclamanți. Dl Fomin nu a răspuns în termenele stabilite. Dna Sivayeva a respins propunerea Guvernului ca fiind insuficientă. 10. Curtea remarcă, pe de o parte, că guvernul a recunoscut în mod explicit o încălcare a Convenției din cauza închiderii pe baza unor circumstanțe noi descoperite ale hotărârilor obligatorii și executibile în favoarea reclamanților.
11. Pe de altă parte, valoarea compensației pentru prejudiciu material și moral propuse de Guvern diferă substanțial de sumele compensației acordate reclamanților de Curte în cazuri practic identice (a se vedea Botskalev și Rostovtseva și alte 42 de cazuri „pensionați pensionați” c. Rusia, nr. 22666/08 și 42 altele, § 23, 26 noiembrie 2009, și cel mai recent Dolbin c. Rusia [Comitetul], nr. 18451/04, §§ 19-21, 19 aprilie 2016). 12. Prin urmare, Curtea nu poate accepta că compensația oferită de Guvern în ceea ce privește prejudiciu material și moral constituie o soluție adecvată și suficientă pentru încălcarea drepturilor reclamanților în temeiul Convenției (a se vedea Botskalev și Rostovtseva și alte 42 de cazuri de „pensionari privilegiați”; Rezultă că declarația guvernului, în timp ce recunoaște încălcările Convenției, nu asigură respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și obligă astfel Curtea să continue examinarea cererilor.
13. Astfel, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererea în temeiul articolului 37 din Convenție și va examina admisibilitatea și meritele cazului. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚII 14. Toți reclamanții s-au plâns de încălcarea principiului certitudinei juridice din cauza anulării prin revizuirea de către supraveghere a hotărârilor obligatorii și executive în favoarea lor. Ei au invocat art. 6 din Convenție. Partea relevantă a dispoziției menționate anterior se menționează: art. 6 § "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un moment rezonabil de [a] ... tribunal ..." Admisibilitate 15. Curtea remarcă că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție.
Curtea observă că a constatat deja numeroase încălcări ale Convenției din cauza anulării hotărârilor obligatorii și executoare prin intermediul unei revizuiri de supraveghere în temeiul Codului de procedură civilă, astfel cum este în vigoare la momentul material (a se vedea Kot , citat mai sus §) 29). Unele dintre aceste încălcări au fost constatate în circumstanțe similare și se referă la anularea hotărârilor interne finale care fac premii (a se vedea, printre multe alte autorități, Kovalenko și alții c. Rusia , [Comitet], nr. 36299/03 și altele 6 și 8 decembrie 2015 , și Zelenkevich și alții c. Rusia , [Comitet] , nr. 14805/02, 20 Iunie 2013). Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazurile prezente.
17. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia, precum și acordarea atenției recunoașterii guvernului a unei încălcări a drepturilor reclamantelor, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. IV.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Legea (a se vedea, în special, Gruzda c. Rusia [Comitetul], nr. 63833/09, 5 aprilie 2016 și Kovalenko și alții , citate mai sus), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant a sumelor indicate în apendicele 20. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; respinge cererea Guvernului de a elimina cererile din listă; în ceea ce privește ambele cereri, plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție privind anularea prin revizuirea de către supraveghere a hotărârilor interne finale în favoarea reclamanților sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza anulării prin revizuirea de către supraveghere a hotărârilor finale în favoarea reclamanților; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 13 iunie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Luis López Guerra Președintele adjunct al Registrului Apendice nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Reprezentat prin Hotărârea Națională Finală a) data livrarii b) data devenind finală Pleaturi de Tambov Satisfacție echitabilă 3141/08 20/11/2007 Vladimir Ivanovich FOMIN 28/08/1948 Curtea de district Leninskii rusă de Tambov 17/10/2006 22/11/2006 Prezidiu al Curții Regionale Tambov 05/07/2007 Art.6 1 500 41640/08 12/06/2008 Larisa Nikolayevna SIVAYEVA 22/04/1959 Petrozavodsk rusesc Natalya Nikolayevna KUDRINA Petrozavodsk Tribunalul orașului 28/08/2007 21/09/2007 Presidiu al Curții Supreme a Republicii Karelia 05/03/2008 Art.6 1500 EUR
THIRD SECTION
CASE OF FOMIN AND SIVAYEVA v. RUSSIA (Applications nos. 3141/08 and 41640/08) JUDGMENT STRASBOURG 13 June 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fomin and Sivayeva v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 23 May 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in two applications (nos. 3141/08 and 41640/08) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Russian nationals. The applicants’ names and the dates of their applications to the Court appear in the Appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented initially by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr M. Galperin.
On 30 August 2016 complaints concerning quashing by way of supervisory review of the final judgments in the applicants’ favour were communicated to the Government and the remainder of the application no. 3141/08 was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. All the applicants were parties to civil proceedings in which the first ‑ instance and appeal courts found in their favour. These judgments became final but were subsequently quashed by the supervisory review courts on the grounds of incorrect application of substantive law (for more details see the Appendix). II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
5. The relevant domestic law governing the supervisory review procedure in force between 1 February 2003 and 7 January 2008 is summarised in Kot v. Russia (no. 20887/03, § 17, 18 January 2007). THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of the Court, the Court decides to consider the applications in a single judgment, given their similar factual and legal background (see Kazakevich and 9 other “Army Pensioners” cases v. Russia , nos. 14290/03 and 9 others, § 15, 14 January 2010). II. THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 OF THE CONVENTION
On 11 January 2017, after unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government submitted unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applicants. They further requested the Court to strike out the applications, in accordance with Article 37 of the Convention.
In the declarations, the Government acknowledged that the quashing of the final judgments in the applicants’ favour had been in violation of Article 6 of the Convention. They stated their readiness to pay 1,050 euros (EUR) each of the applicants.
Mr Fomin failed to respond within the established time ‑ limits. Ms Sivayeva rejected the Government’s proposal as being not sufficient.
The Court observes, on the one hand, that the Government explicitly acknowledged a violation of the Convention on account of the quashing on the ground of newly discovered circumstances of the binding and enforceable judgments in the applicants’ favour.
On the other hand, the amount of compensation for pecuniary and non-pecuniary damage proposed by the Government differs substantially from the amounts of compensation awarded to the applicants by the Court in virtually identical cases (see Botskalev and Rostovtseva and 42 other “Privileged pensioners” cases v. Russia, nos. 22666/08 and 42 others, § 23, 26 November 2009, and most recent Dolbin v. Russia [Committee], no. 18451/04, §§ 19-21, 19 April 2016).
The Court cannot therefore accept that the compensation offered by the Government in respect of pecuniary and non-pecuniary damage constitutes adequate and sufficient redress for the violations of the applicants’ rights under the Convention (see Botskalev and Rostovtseva and 42 other “Privileged pensioners” cases, cited above). It follows that the Government’s declaration, while acknowledging the violations of the Convention, fails to ensure respect for human rights as defined in the Convention and thus compels the Court to continue its examination of the applications.
That being so, the Court rejects the Government’s request to strike the application out under Article 37 of the Convention and will examine the admissibility and merits of the case. III.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION
14. All the applicants complained about a violation of the principle of legal certainty on account of the quashing by way of supervisory review of binding and enforceable judgments in their favour. They invoked Article 6 of the Convention. The relevant part of the aforementioned provision reads: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” A. Admissibility
The Court notes that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court observes that it has already found numerous violations of the Convention on account of the quashing of binding and enforceable judgments by way of supervisory review under the Code of Civil Procedure, as in force at the material time (see Kot , cited above, § 29). Some of those violations were found in similar circumstances and similarly concerned the quashing of final domestic judgments making awards (see, among many other authorities, Kovalenko and Others v. Russia , [Committee], nos. 36299/03 and 6 others, 8 December 2015, and Zelenkevich and Others v. Russia , [Committee], no. 14805/02, 20 June 2013). The Court does not see any reasons to reach a different conclusion in the present cases.
Having examined all the materials before it, as well as paying attention to the Government’s acknowledgement of a violation of the applicants’ rights, the Court concludes that there has been a violation of Article 6 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
18. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Gruzda v. Russia [Committee], no. 63833/09, 5 April 2016, and Kovalenko and Others , cited above), the Court considers it reasonable to award each applicant the sums indicated in the Appendix.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Rejects the Government’s request to strike the applications out of the list; 3. Declares in respect of both applications, the complaints under Article 6 of the Convention concerning the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in the applicants’ favour admissible; 4. Holds that there has been a violation of Article 6 of the Convention on account of the quashing by way of supervisory review of the final judgments in the applicants’ favour; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 13 June 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Luis López Guerra Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Place of residence Nationality Represented by Final domestic judgment a) date of delivery b) date of becoming final Quashing Complaints Just satisfaction 3141/08 20/11/2007 Vladimir Ivanovich FOMIN 28/08/1948 Tambov Russian Leninskiy District Court of Tambov 17/10/2006 22/11/2006 Presidium of the Tambov Regional Court 05/07/2007 Art.6 EUR 1,500 41640/08 12/06/2008 Larisa Nikolayevna SIVAYEVA 22/04/1959 Petrozavodsk Russian Natalya Nikolayevna KUDRINA Petrozavodsk Town Court 28/08/2007 21/09/2007 Presidium of the Supreme Court of the Republic of Karelia 05/03/2008 Art.6 EUR 1,500