ÇAPıN v. TURKEY

Comunicat la 13 iunie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 44690/09 Mehmet Atilla ÇAPIN împotriva Turciei depusă la 13 august 2009 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedura de paternitate introdusă de reclamant pentru a-și stabili afiliarea parentală cu tatăl său patinativ. La 3 octombrie 2007 7 Curtea de Familia din Ankara a respins procesul pentru faptul că nu a fost introdusă în termenele prevăzute în secțiunea 303 din Codul Civil Turc. La 4 mai 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Principala plângere a reclamantului este că respingerea acțiunii de paternitate numai pe baza termenelor legale l-a lăsat într-un stat nesigur cu privire la identitatea sa personală și, prin urmare, a încălcat dreptul său de a avea un proces echitabil împreună cu dreptul său de a respecta viața familială și privată în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție. Respingerea cererii de paternitate a reclamantului pe baza termenelor legale constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie și privată în temeiul articolului 8 din Convenție (a se vedea, Phinikaridou c. Cipru , nr. 23890/02, 20 decembrie 2007; și Turnalı c. Turcia , nr. 4914/03, 7 aprilie 2009)? Refuzul Curții de Familie din Ankara de a examina meritele cererii de paternitate ale reclamantului afectează dreptul de acces al reclamantului la instanță, garantat implicit prin art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 13 June 2017

SECOND SECTION

Application no. 44690/09

Mehmet Atilla ÇAPIN

against Turkey

lodged on 13 August 2009

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the paternity proceedings brought by the applicant to have his parental affiliation established with his putative father. On 3

October 2007 the 7

th

Family Court of Ankara rejected the lawsuit for not being introduced within the time limits stipulated in Section 303 of the Turkish Civil Code. On 4 May 2009 the Court of Cassation upheld the judgment. The applicant’s main complaint is that the rejection of the paternity action solely on the basis of the statutory time limits left him in an uncertain state with respect to his personal identity and therefore violated his right to have a fair trial together with his right to respect for family and private life under Articles 6 and 8 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the rejection of the applicant’s paternity claim on the basis of the statutory time limits constitute a violation of the applicant’s right to respect for his family and private life under Article 8 of the Convention (see,

Phinikaridou v. Cyprus

, no. 23890/02, 20 December 2007; and

Turnalı v.

Turkey

, no. 4914/03, 7 April 2009)?

2.

Did the 7

th

Family Court of Ankara’s refusal to examine the merits of the applicant’s paternity claim impair the applicant’s right of access to court, implicitly guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention?