PINAR v. TÜRKİYE

Publicat la 16 februarie 2026 SECȚIUNE Cererea nr. 23044/19 Burçin PINAR și alții împotriva Türkiye depusă la 20 aprilie 2019 comunicată la 30 ianuarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile civile instituite de o mamă (primul reclamant) împotriva presupusului tată biologic al copiilor ei gemeni (al doilea și al treilea reclamant) pentru stabilirea paternității și obținerea întreținerii copilului. La 5 septembrie 2014, al doilea și al treilea reclamant s-au născut în afara căsătoriei în „Republica Turcă de Nordul Ciprului”. În septembrie 2014, prima reclamantă a depus o procedură civilă împotriva presupusului tată biologic în care a încercat să stabilească paternitatea și să obțină întreținerea copilului. La 31 mai 2016, Curtea de Familie Girne a respins cazul pe baza declarațiilor martorilor și a unor documente prezentate de părți pentru a demonstra sau a respinge paternitatea biologică. În decizia sa, instanța de familie a refuzat să tragă orice concluzii din respingerea presupusului tată pentru a suferi un test ADN, în ciuda acordului său anterior de a face acest lucru. La 24 octombrie 2018, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de familie. În conformitate cu art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de evaluarea cererilor de paternitate a instanțelor interne. Reclamanții, în special, se plâng că instanțele interne nu au luat în considerare respingerea presupusului tată biologic care urmează să facă un test ADN, în timp ce decide asupra cererilor lor. În plus, în conformitate cu art. 13 citit în conjuncție cu 8 din Convenție, reclamanții se plâng că instanțele interne nu au ordonat presupusului tată biologic să facă un test ADN obligatoriu. A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viețile lor private și/sau familiale în temeiul articolului 8 din Convenție, având în vedere presupusul lipsă de diligență al instanțelor interne în gestionarea procedurilor civile, în special din cauza refuzului lor de a ține seama de respingerea presupusului tată biologic de a suferi un test ADN? Dacă instanța a ajuns la un echilibru echitabil al intereselor implicate, în special, având în vedere interesul celui de-al doilea și cel de-al treilea reclamant (a se vedea Mikulić v. Croația, nr. 53176/99, §§ 64-66, ECHR 2002‐I; Ebru și Tayfun Engin Çolak v. Turcia , nr. 60176/00, §§ 94-96, 30 mai 2006; Moldovan v. Ucraina nr. 6220/14, §§ 46-54, 14 martie 2024 și Canonne v. Franța (dec.), nr. 22037/13, 2 iunie 2015)? Apendice nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Burçin PINAR 1977 Turc Girne Armin PINAR 2014 Turc Girne Aras PINAR 2014 Turc Girne

Published on 16 February 2026

SECOND SECTION

Application no. 23044/19

Burçin PINAR and Others

against Türkiye

lodged on 20 April 2019

communicated on 30 January 2026

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns civil proceedings instituted by a mother (the first applicant) against the alleged biological father of her twin children (the second and third applicants) to establish paternity and obtain child maintenance.

On 5 September 2014 the second and third applicants were born out of wedlock in the “Turkish Republic of Northern Cyprus”. On 24

September 2014 the first applicant filed a civil case against the alleged biological father in which she sought to establish paternity and obtain child maintenance. On 31

May 2016 the Girne Family Court dismissed the case based on witness statements and some documents presented by parties to prove or disprove biological paternity. In its decision, the family court refused to draw any conclusions from the alleged father’s rejection to undergo a DNA test despite his previous agreement to do so. On 24 October 2018 the Court of Cassation upheld the family court`s decision.

Under Article 8 of the Convention the applicants complain about the domestic courts’ assessment of their paternity claims. The applicants, in particular, complain that the domestic courts failed to take into account the alleged biological father’s rejection to undergo a DNA test while deciding on their claims.

Further, under Article 13 read in conjunction with 8 of the Convention, the applicants complain that the domestic courts failed to order the alleged biological father to undergo a compulsory DNA test.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their private and/or family lives under Article 8 of the Convention having regard to the alleged lack of diligence of the domestic courts in handling the civil proceedings, in particular, due to their refusal to take into account the alleged biological father’s rejection to undergo a DNA test? Have the courts reached a fair balance of the interests involved, in particular, having regard to the best interests of the second and third applicants

(see

Mikulić v.

Croatia,

no.

53176/99, §§ 64-66, ECHR 2002‑I;

Ebru and Tayfun Engin Çolak v.

Turkey

, no. 60176/00, §§ 94-96, 30 May 2006;

Moldovan v.

Ukraine

no.

62020/14, §§ 46-54, 14 March 2024; and

Canonne v. France

(dec.), no.

22037/13, 2 June 2015)?

APPENDIX

No.

Applicant’s Name

Year of birth

Nationality

Place of residence

1.

Burçin PINAR

1977

Turkish

Girne

2.

Armin PINAR

2014

Turkish

Girne

3.

Aras PINAR

2014

Turkish

Girne