BAYRAKTAR v. TURKEY

Publicat la 21 iunie 2021 SECȚIUNE DE DECIZIE nr. 27094/20 Nurcan BAYRAKTAR împotriva Turciei depusă la 27 iunie 2020 comunicat la 2 iunie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul instanțelor naționale de a acorda reclamantului cererea de a fi dispensată din perioada de așteptare de 300 de zile pentru recăsătorirea după divorț, prevăzută de art. 132 din dreptul civil turc (Legea nr. 4721). Reclamantul a solicitat instanțelor naționale relevante de presă a perioadei de așteptare de 300 de zile fără a trebui să facă examene/teste medicale pentru a stabili că ea nu a fost însărcinată. În temeiul articolelor 8, 12 și 14 din Convenție, reclamantul susține că trebuie să aștepte o astfel de perioadă de timp doar pentru că este o femeie sau trebuie să dovedească că nu este însărcinată înainte de a se recăsători constituie o discriminare și o încălcare a dreptului de a respecta viața sa privată și dreptul de a se căsători. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenția, de durata excesivă a procedurii dinainte de Curtea Constituțională. Întrebări adresate părților au fost lungimea procedurii dinaintea Curții Constituționale în prezenta cauză în încălcarea cerinței de „temp rezonabil” de la art. 6 § 1 din Convenție? Refuzul instanțelor naționale de a ridica perioada de așteptare de 300 de zile, fără ca reclamantul să facă obiectul unor examene/teste medicale pentru a stabili că nu este însărcinată constituie o ingerință în dreptul ei de a respecta viața sa privată și de familie, în sensul articolului 8 § 1? În cazul în care este cazul, a fost necesară interferența în ceea ce privește art. 8 § 2? În special, este cerința ca reclamantul să facă examene/teste medicale pentru a stabili că nu a fost însărcinată ca condiție pentru ridicarea perioadei de așteptare de 300 de zile, necesară și proporțională? Drepturile reclamantului în temeiul articolului 12 au fost luate singure sau coroborate cu art. 14 din Convenție, încălcate de refuzul instanțelor naționale de a dispensa reclamantul din perioada de așteptare de 300 de zile? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției pe motivul sexului ei, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 și/sau cu art. 12?

Published on 21 June 2021

SECOND SECTION

Application no. 27094/20

Nurcan BAYRAKTAR

against Turkey

lodged on 27 June 2020

communicated on 2 June 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal of the national courts to grant the applicant’s request to be dispensed from the 300-days waiting period for remarriage after her divorce provided by Article 132 of the Turkish Civil Law (Law

no.

4721). The applicant requested to the relevant national courts the dispensation of the 300-days waiting period without having to undergo medical examinations/tests to establish that she was not pregnant.

Under Articles 8, 12 and 14 of the Convention, the applicant alleges that having to wait such a period of time only because she is a woman or having to prove to that she is not pregnant before she can remarry constitute a discrimination and a violation of her right to respect for her private life and her right to marry.

The applicant also complains under Article 6 of the Convention of the excessive length of the proceedings before the Constitutional Court.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the length of the proceedings before the Constitutional Court in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article

6 § 1 of the Convention?

2.

Did the refusal of the national courts to lift the 300-days waiting period without the applicant having to undergo medical examinations/tests to establish that she was not pregnant constitute an interference with her right to respect for her private and family life, within the meaning of Article

8 § 1 ?

If so, was that interference necessary in terms of Article 8 § 2? In particular, is the requirement that the applicant undergo medical examinations/tests to establish that she was not pregnant as a condition for the lifting of the 300-days waiting period, necessary and proportionate?

3.

Was the applicant’s rights under Article 12, taken alone or in conjunction with Article 14 of the Convention, breached by the refusal of the national courts to dispense the applicant from the 300-days waiting period?

4.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of her Convention rights on the ground of her sex, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 and/or Article 12?