AGRO FRIGO OOD v. BULGARIA

Comunicat la 13 iunie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 39814/12 AGRO FRIGO OOD împotriva Bulgariei depusă la 12 iunie 2012 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă, Agro Frigo OOD, este o societate bulgară de răspundere limitată care are sediul său în Nova Zagora. Este reprezentată în fața Curții de către dna Dobreva, avocat practicant la Sofia. Programul special de aderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (SAPARD) a fost înființat în 1999 de către Consiliul Uniunii Europene. Scopul său a fost de a oferi sprijin pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din Europa Centrală și de Est. În Bulgaria, programul a fost administrat o agenție guvernamentală numită Fondul de Stat „Agricultură” (denumită în continuare „Fondul”).

În 2006, societatea reclamantă a solicitat o subvenție în temeiul SAPARD, pentru un proiect care intenționează construirea unei piețe agricole în orașul Nova Zagora. Cu toate acestea, în decizia din 18 august 2006, șeful Fondului a respins cererea sa în cazul în care acest proiect. După ce societatea reclamantă a solicitat revizuirea judiciară a acestei decizii, în hotărârea finală din 29 decembrie 2008, Curtea Administrativă Supremă l-a anulat și a trimis cazul fondului pentru o nouă examinare. Cu toate acestea, cererea nu a putut fi reexaminată.

Bulgaria s-a alăturat Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, contractarea de către Fond către beneficiari finali în temeiul SAPARD a încetat în octombrie 2007. La începutul anului 2010, societatea reclamantă a introdus împotriva Fondului o acțiune de tort în temeiul Legii privind responsabilitatea statului și municipalităților pentru prejudicii, care a solicitat o atribuire în daune corespunzătoare subvenției pe care le-ar fi putut primi, a fost acceptată cererea sa, anume 5.587.998 lev-uri bulgare (BGN), echivalentul de aproximativ 2.850,000 euro (EUR). Într-o hotărâre din 15 noiembrie 2010, Curtea Administrativă Sofia a respins cererea. Cu toate acestea, la apel, într-o hotărâre de 15 Aprilie 2011 Curtea Administrativă Supremă a anulat și a atribuit societății reclamante daunele solicitate, plus dobândă.

În special, a constatat că există o legătură cauzală directă între refuzul ilegal al Fondului de a aproba cererea societății reclamante în ceea ce privește proiectul în cauză și daunele suportate. Hotărârea Curții Administrative Supreme a fost finală. În iunie 2011, ministrul finanțelor, acționând în numele statului, a solicitat ca hotărârea în cauză să fie anulată și ca procedura să fie redeschisă. El a subliniat că compensația acordată societății reclamante trebuia să fie plătită din bugetul de stat (plățile din cadrul SAPARD care s-au oprit) și a considerat că statul a fost un „terț” interesat, care trebuia convocat separat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, pentru a participa la procedura.

În plus, el a depus o serie de argumente cu privire la fondul litigiului. Curtea administrativă Supremă a organizat o audiție la 1 decembrie 2011. Avocatul societății reclamante a contestat cererea de reluare, subliniind, în special, că statul a participat la procedura inițială. Într-o hotărâre din 20 decembrie 2011, Curtea Supremă de Administrație a permis cererea ministrului, a anulat hotărârea finală anterioară, a reînchis procedura și a trimis cazul pentru o nouă examinare. Acesta a considerat că ministrul finanțelor, în calitate de reprezentant al statului, a trebuit să fie autorizat să participe la procedura inițială, deoarece hotărârea din 15 Aprilie 2011 „afectează direct statul și este nefavorabil pentru aceasta”.

În consecință, s-a constatat că condițiile prealabile pentru deschiderea, în special cele prevăzute la art. 246 din Codul de Procedură Administrativă, au fost îndeplinite. După o proaspătă examinare a cazului cu privire la daune, în hotărârea finală din 11 decembrie 2014, Curtea Supremă Administrativă a respins cererea societății reclamante. Legea internă relevantă Redeschiderea procedurilor judiciare administrative Redeschiderea procedurii judiciare administrative este prevăzută în capitolul 14 din Codul de Procedință Administrativă. 249 se ocupă, în special, de deschiderea la cerere a unui terț. În conformitate cu art. 246, acest lucru este permis în cazul în care terțul nu a participat la procedura în cauză și hotărârea finală afectează drepturile sale.

Curtea Supremă de Administrație a susținut în repetate rânduri că dreptul terțului de a participa la procedura inițială trebuie să fie „garantizat prin lege” ( Реьение nr. 2271 от 29.02.2016 δ. на δ δо адм. д. nr. 6587/2015 δ., VI о. Реение nr. 11979 от 11.11.2015 δ. на δо о адм. д. nr. 6420/2015, II о. Fondul de stat „Agricultură” Fondul de stat “Agricultură” („fondul”) a fost creat în 1998 cu adoptarea Legii privind sprijinul pentru producătorii agricoli (ln. ). Secțiunea 11 alineatul (1) din Lege prevede că Fondul are personalitate juridică și este finanțat de bugetul de stat. Secțiunea 18 prevede, în plus, că Fondul va fi administrat de un consiliu, condus de Ministrul Agriculturii. Restul membrilor consiliului trebuie să fie desemnați de Miniștrii Agriculturii, Finanțelor, Economiei, Mediu și Muncii.

Legea privind răspunderea statului și a municipiilor pentru prejudicii („Ambient”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) („Ambientul”) ) prevede, în special, în secțiunea 1 alineatul (1), că statul și municipalitățile sunt responsabile pentru daunele cauzate persoanelor private și entităților juridice ca urmare a deciziilor, actelor sau omisiunilor ilegale ale propriilor organisme sau funcționari în îndeplinirea sarcinilor administrative.

Societatea reclamantă se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la anularea hotărârii finale în favoarea Curții Supreme de Administrație din 15 aprilie 2011. A încălcat hotărârea finală a Curții Supreme de Administrație din 15 aprilie 2011 și reaperturaa procedurii civile încalcă principiul certitudinei juridice și privați societatea reclamantă de „dreptul la instanță” garantat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere, în special, faptul că hotărârea în cauză a fost contestată de un organism de stat, și anume ministrul finanțelor, și în procedura inițială, societatea reclamantă s-a opus unui alt organism de stat, Fondul de stat „agricultură”?

Guvernul este invitat să furnizeze exemple de alte cazuri în care articolele 245-49 din Codul de Procedură Administrativă au fost aplicate cererilor de atribuire a statutului de „terțe” organismelor de stat în circumstanțe similare celor din acest caz, demonstrând abordarea obișnuită a Curții administrative Supreme la aceste cereri. Privarea societății reclamante a atribuirii din hotărârea din 15 aprilie 2011, datorită reluării procedurii civile și reexaminării creanțelor sale, înseamnă, de asemenea, că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1?

Communicated on 13 June 2017

FIFTH SECTION

Application no. 39814/12

AGRO FRIGO OOD

against Bulgaria lodged on 12 June 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant company, Agro Frigo OOD, is a Bulgarian limited liability company having its seat in Nova Zagora. It is represented before the Court by Ms N. Dobreva, a lawyer practising in Sofia. A. The circumstances of the case The Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development (SAPARD) was established in 1999 by the Council of the European Union. Its aim was to provide support for pre-accession measures in the field of agriculture and rural development to Central and Eastern European candidate countries. In Bulgaria, the programme was managed a governmental agency called State Fund “Agriculture” (hereinafter “the Fund”). In 2006 the applicant company applied for a subsidy under the SAPARD, for a project envisaging the construction of an agricultural market in the town of Nova Zagora.

However, in a decision of 18 August 2006 the head of the Fund rejected its application in respect if that project. After the applicant company applied for the judicial review of this decision, in a final judgment of 29 December 2008 the Supreme Administrative Court quashed it and remitted the case to the Fund for a fresh examination. However, the application could not be re-examined. Bulgaria having joined the European Union on 1 January 2007, contracting by the Fund to final beneficiaries under SAPARD had stopped in October 2007. In the beginning of 2010 the applicant company brought against the Fund a tort action under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act, claiming an award in damages corresponding to the subsidy which it could have received had its application been accepted, namely 5,587,998 Bulgarian levs (BGN), the equivalent of approximately 2,850,000 euros (EUR).

In a judgment of 15 November 2010 the Sofia Administrative Court dismissed the claim. However, upon appeal, in a judgment of 15 April 2011 the Supreme Administrative Court reversed and awarded the applicant company the damages claimed, plus interest. It found, in particular, that there was a direct causal link between the Fund’s unlawful refusal to approve the applicant company’s application in respect of the project at issue and the damage incurred. The Supreme Administrative Court’s judgment was final. In June 2011 the Minister of Finance, acting on behalf of the State, applied for the judgment at issue to be quashed and the proceedings to be re-opened.

He pointed out that the compensation awarded to the applicant company had to be paid from the State budget (payments under the SAPARD having stopped), and considered apparently that the State had been an interested “third party”, which had had to be separately summoned, through the Ministry of Finance, to participate in the proceedings. He made, in addition, a number of arguments concerning the substance of the dispute. The Supreme Administrative Court held a hearing on 1 December 2011. Counsel for the applicant company contested the application for re-opening, pointing out, in particular, that the State had participated in the initial proceedings. In a judgment of 20 December 2011 the Supreme Administrative Court allowed the Minister’s application, quashed its previous final judgment, re-opened the proceedings and remitted the case for a fresh examination.

It considered that the Minister of Finance, as representative of the State, had had to be allowed to participate in the initial proceedings because the judgment of 15 April 2011 “affects directly the State and is unfavourable for it”. Accordingly, it found that the preconditions for re-opening, in particular those set out in Article 246 of the Code of Administrative Procedure, had been met. After a fresh examination of the case regarding damages, in a final judgment of 11 December 2014 the Supreme Administrative Court dismissed the applicant company’s claim. B. Relevant domestic law 1. Re-opening of administrative judicial proceedings Re-opening of administrative judicial proceedings is provided for in Chapter Fourteen of the Code of Administrative Procedure.

Articles 245 to 249 deal in particular with re-opening upon request by a third party. Pursuant to Article 246, this is permissible where the third party has not participated in the proceedings at issue and the final judgment affects adversely its rights. The Supreme Administrative Court has repeatedly held that the third party’s right to participate in the initial proceedings must have been “guaranteed by law” ( Решение № 2271 от 29.02.2016 г. на ВАС по адм. д. № 6587/2015 г., VI о. , Решение № 11979 от 11.11.2015 г. на ВАС по адм. д. № 6420/2015 г., II о. ). 2. State Fund “Agriculture” The State Fund “Agriculture” (“the Fund”) was created in 1998 with the adoption of the Support for Agricultural Producers Act ( Закон за подпомагане на земеделските производители ). Section 11(1) of the Act stipulates that the Fund has legal personality and is financed by the State budget.

Section 18 provides in addition that the Fund is to be managed by a board, headed by the Minister of Agriculture. The remaining members of the board are to be appointed by the Ministers of Agriculture, Finance, Economics, Environment and Labour. 3. Liability for damage of the authorities The State and Municipalities Responsibility for Damage Act ( Закон за отговорността на държавата и общините за вреди ) provides in particular, in section 1(1), that the State and the municipalities are liable for damage caused to private individuals and legal entities as a result of unlawful decisions, acts or omissions by their own bodies or officials while discharging their administrative duties.

COMPLAINTS The applicant company complains under Article 6 § 1 of the Convention about the quashing of the final judgment in its favour of the Supreme Administrative Court of 15 April 2011. It argues that the quashing of the judgment, in which the Supreme Administrative Court made an award for damages, also breached its rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the quashing of the final judgment of the Supreme Administrative Court of 15 April 2011 and the re-opening of the civil proceedings breach the principle of legal certainty and deprive the applicant company of the “right to a court” guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention, in view in particular of the fact that the judgment at issue was challenged by a State body, namely the Minister of Finance, and in the initial proceedings the applicant company had opposed another State body, the State Fund “Agriculture”? The Government are requested to provide examples of other cases where Articles 245-49 of the Code of Administrative Procedure have been applied to requests to confer “third party” status to State bodies in circumstances similar to those in the present case, demonstrating the Supreme Administrative Court’s usual approach to such requests.

2. Does the deprivation of the applicant company of the award made in the judgment of 15 April 2011, due to the re-opening of the civil proceedings and the re-examination of its claims, mean that there has also been a breach of Article 1 of Protocol No. 1?