V.S. c. MONACO

Publicat la 10 februarie 2025 SECȚIUNEA 5 Cererea nr. 11752/23 V. S. împotriva Monaco introdusă la 9 martie 2023, comunicată la 23 ianuarie 2025 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, cererea se referă la confiscarea conturilor bancare ale reclamantului în executarea unei comisii internaționale de recurs (CRI). Reclamantul este un om de afaceri de origine ucraineană, de cetățenie israeliană și cipriotă, cu reședința în Monaco cu familia sa din 2007. Acesta este vizat, împreună cu alte persoane, de o anchetă preliminară în Ucraina, în 2013, pentru spălarea de fonduri și bunuri ale unei organizații criminale, în bandă organizată, care implică în special fostul președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici. La 29 martie 2019, președintele Tribunalului de Primă Instanță din Monaco a ordonat sechestrarea imediată a activelor într-un cont bancar al reclamantului din Monaco.

La cererea reclamantului, la 19 decembrie 2019, Tribunalul de Primă Instanță și-a retras ordinul de sechestrare și a dispus acordarea liberului de vamă pentru măsura respectivă, pe motiv că aceasta trebuia să fie temporară și că ministerul public nu a produs nicio dovadă care să justifice investigația și diligența efectuată, ceea ce înseamnă că autoritățile ucraineane urmau să fie sesizate. Între timp, la 26 iulie 2019, Parchetul General din Ucraina a transmis Direcției Serviciului Judiciar din Monaco două cereri de mediere penală referitoare la confiscări, în Monaco, ale conturilor bancare ale reclamantului și ale societăților al căror beneficiar economic a fost, pentru a garanta executarea unei eventuale hotărâri judiciare din Ucraina privind confiscarea.

La aceste cereri au fost anexate două ordonanțe ale unui judecător judecătoresc din statul ucrainean care dispune sechestrarea acestor conturi, precum și accesul la documentele bancare. Hotărârea Serviciilor Judiciare a primit aceste cereri. octombrie 2019, conturile bancare ale reclamantului, precum și ale a trei societăți al căror beneficiar economic era acesta, au fost păstrate (în special, potrivit reclamantului, cu o sumă totală de aproape 14 milioane de euro).

Printr-o scrisoare din 7 ianuarie 2020, directorul a respins această cerere, prin referire la Convenția europeană de mediere judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 și la următoarele motive: Principiile bunei-credințe și încrederii reciproce, care reglementează relațiile judiciare dintre state, nu intră sub incidența, cu excepția încălcării angajamentelor internaționale asumate de Principatul, de a obiecta ca motiv de refuz de executare a cererii lor autorităților ucraineane, mijloacele pe care acestea le servesc unui stat care se clasifică la 120 de categorii de țări cele mai mari corupți, [...], conform Asociației Transparency International, acest argument nu poate fi invocat în mod valabil decât de consiliul pus în discuție, în cadrul unei apărări libere, și de căile de atac prevăzute de lege, principii pe care le atașez la fel ca și dumneavoastră.

Având în vedere cele de mai sus, nici acesta nu trebuie să facă acest lucru, cu excepția cazului în care îmi depășește atribuțiile conferite prin lege, de a anula o decizie de executare a operațiunilor de sechestrare a conturilor bancare luate împotriva mea sau de a pune capăt fără întârziere acestor măsuri de sechestrare abuzivă și ofensatoare. În același timp, instanța de judecată din Monaco a respins cererea din partea statului membru în cauză, considerând că aceasta nu îi aparținea să aprecieze proporționalitatea și relevanța cererilor de mediere penală internațională. octombrie 2020, ca urmare a unei cereri din 27 martie 2019 de către autoritățile monegasce, în cursul căreia reclamantul, asistat de avocatul său, a făcut obiectul unei audieri libere de către autoritățile monegasce, în cursul căreia s-a prevalat de dreptul său la tăcere și nu a răspuns la întrebările care i-au fost adresate.

La 3 septembrie 2021, ca răspuns la cererea Direcției de Justiție, autoritățile ucrainene au indicat că confiscarea conturilor reclamantului rămâne necesară în cadrul procedurii penale care îl viza. Prin hotărârea din 15 iunie 2022, tribunalul din Monaco a respins recursul reclamantului împotriva deciziei instanței judecătorești. La 10 noiembrie 2022, Curtea de revizuire a respins recursul recurentului și a considerat că instanțele monegasce nu erau competente să aprecieze legalitatea sau oportunitatea deciziei de executare, pe teritoriul monegasc, a actelor efectuate în cadrul unei CRI, nici să se pronunțe asupra regularității deciziilor adoptate în Ucraina.

Invocând articolele 8 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a putut contesta legitimitatea cererii de mediere penală internațională și măsurile luate în vederea executării acesteia, în timp ce confiscarea continuă a tuturor activelor sale bancare laa privat de posibilitatea de a dispune de fonduri pentru a asigura subzistența familiei sale (inclusiv a celor patru copii ai săi). Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) din Convenție, reclamantul critică condițiile de desfășurare a audierii sale libere, fără a fi conștient în prealabil și în detaliu de sarcinile care îi revin împotriva sa și susține că accesul cu întârziere la documentele acuzației, și-a compromis capacitatea de apărare.

Există o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 din convenție, având în vedere efectele și durata confiscării continue, începând din octombrie 2019, a tuturor conturilor bancare ale landului, precum și a celor ale societăților al căror beneficiar economic este Monaco În acest scop, a fost această interferență prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a fost proporționată cu acest scop (a se vedea mutatis mutandis Tonchev și alte c. Bulgaria, nr 56862/15, § 48, 13 decembrie 2022, și referințele menționate) Mai ales - LEGĂTURA și consecințele acesteia au fost însoțite de garanții procedurale suficiente, în special în ceea ce privește informațiile reclamantului pe baza motivelor pe care se întemeiază confiscările, precum și pe motivele care justifică menținerea acestor măsuri - Caracterul politic, invocat de solicitant, al procedurii penale îndreptate împotriva sa în Ucraina, a făcut obiectul unei evaluări inițiale de către autoritățile monegasce, în sensul articolului 596-8 din Codul de procedură penală - să facă obiectul unui control al necesității și proporționalității sale în raport cu cerințele art. 8 din Convenție, examinate în lumina argumentelor reclamantului privind privarea de toate mijloacele de trai din cauza confiscării (a se vedea mutatis mutandis,

în contextul art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, Amerisoc Center S.R.L. c. Luxemburg, n 50527/20, § 46-56, 17 octombrie 2024) L În cazul în care, în cadrul procedurii de investigare, au fost îndeplinite cerințele articolului 6, în special în timpul audierii libere a reclamantului din 1 octombrie 2020, reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a susține în fața autorităților monegasque faptul că a formulat o cerere în temeiul articolului 8 din convenție

Publié le 10 février 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 11752/23 V. S. contre Monaco introduite le 9 mars 2023 communiquée le 23 janvier 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie des comptes bancaires du requérant en exécution d’une commission rogatoire internationale (CRI). Le requérant est un homme d’affaires d’origine ukrainienne, de nationalités israélienne et chypriote, résidant à Monaco avec sa famille depuis 2007. Il est visé, avec d’autres personnes, par une enquête préliminaire ouverte en Ukraine, en 2013, pour blanchiment de fonds et de biens d’une organisation criminelle, en bande organisée, impliquant notamment l’ancien Président de l’Ukraine, Viktor Ianoukovitch. Le 29 mars 2019, le président du tribunal de première instance de Monaco ordonna le séquestre immédiat des avoirs sur un compte bancaire du requérant à Monaco. Ladite ordonnance faisait ainsi droit à une requête du Parquet général consécutive à un signalement adressé au Service d’information et de contrôle des circuits financiers.

À la demande du requérant, le 19 décembre 2019, le tribunal de première instance rétracta son ordonnance de séquestre et ordonna la mainlevée de la mesure, au motif que celle-ci était censée être temporaire et que le ministère public n’avait produit aucune pièce justifiant les investigations et diligences accomplies, se bornant d’indiquer que les autorités ukrainiennes allaient être saisies. Entretemps, le 26 juillet 2019, le parquet général d’Ukraine transmit à la Direction des services judiciaires de Monaco deux demandes d’entraide pénale portant sur les saisies, à Monaco, des comptes bancaires du requérant et des sociétés dont il était le bénéficiaire économique, afin de garantir l’exécution d’une éventuelle décision judiciaire ukrainienne relative à la confiscation.

À ces demandes furent jointes deux ordonnances d’un juge d’instruction ukrainien ordonnant la saisie de ces comptes, ainsi que l’accès aux documents bancaires. La Direction des services judiciaires accueillit ces demandes. Le 31 octobre 2019, les comptes bancaires du requérant, ainsi que de trois sociétés dont il était le bénéficiaire économique, firent l’objet de séquestres (s’agissant, selon le requérant, d’un montant total de près de 14 millions d’euros). Le requérant sollicita du Directeur des services judiciaires l’annulation de la décision tendant à l’exécution des opérations de saisie.

Par un courrier du 7 janvier 2020, le Directeur rejeta cette demande, par référence à la Convention européenne d’entraide judiciaire en matière pénale du 20 avril 1959 et aux motifs suivants : « Les principes de bonne foi et de confiance mutuelle, régissant l’entraide judiciaire entre États, il ne m’appartient pas, sauf à contrevenir aux engagements internationaux souscrits par la Principauté, d’opposer comme motif de refus d’exécution de leur demande aux autorités ukrainiennes, le moyen qu’elles servent un État se classant « au 120 e rang des pays les plus corrompus, [...], selon l’association Transparency International » . En effet, cet argument ne peut valablement être soulevé que par le conseil du mis en cause, dans le cadre d’une défense libre, et des voies de recours prévues par la loi, principes auxquels je suis attache tout comme vous.

Au vu de ce qui précède, il ne m’appartient pas, non plus, sauf à outrepasser les prérogatives qui me sont conférées par la loi, d’annuler « la décision tendant à l’exécution des opérations de saisie des comptes bancaires prises à l’encontre », ou de « faire cesser sans délai ces mesures de séquestre abusives et vexatoires ». » Parallèlement, le juge d’instruction de Monaco rejeta la demande de l’intéressé tendant à la mainlevée des saisies, considérant qu’il ne lui appartenait pas d’apprécier la proportionnalité et la pertinence des demandes d’entraide pénale internationale. Le 1 er octobre 2020, en exécution d’une demande d’entraide séparée (du 27 mars 2019), le requérant, assisté de son avocat, fit l’objet d’une audition libre par les autorités monégasques, au cours de laquelle il se prévalut de son droit au silence et ne répondit pas aux questions qui lui avaient été posées.

Le 3 septembre 2021, en réponse à la demande de la Direction des services judiciaires, les autorités ukrainiennes indiquèrent que la saisie des comptes du requérant restait nécessaire dans le cadre de la procédure pénale le visant. Par un arrêt du 15 juin 2022, la cour d’appel de Monaco rejeta le recours du requérant contre la décision du juge d’instruction. Le 10 novembre 2022, la Cour de révision rejeta le pourvoi du requérant. Elle considéra que les juridictions monégasques n’étaient pas compétentes pour apprécier la légalité ou l’opportunité de la décision ordonnant exécution, sur le territoire monégasque, des actes effectués dans le cadre d’une CRI, pas plus que pour se prononcer sur la régularité des décisions adoptées en Ukraine.

Invoquant les articles 8 et 13 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir pu contester la légitimité de la demande d’entraide pénale internationale et les mesures prises en exécution de celle-ci, alors que la saisie continue de la totalité de ses avoirs bancaires l’a privé de la possibilité d’avoir à disposition des fonds pour assurer la subsistance de sa famille (dont ses quatre enfants). Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 de la Convention, le requérant critique les conditions du déroulement de son audition libre, « sans avoir connaissance préalable et détaillée des charges pesant contre lui », et soutient que l’accès tardif aux « pièces de l’accusation » a compromis sa capacité de se défendre.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il une ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, compte tenu des effets et de la durée de la saisie continue, depuis octobre 2019, de la totalité des comptes bancaires de l’intéressé, ainsi que de ceux des sociétés dont il est le bénéficiaire économique à Monaco ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence a-t-elle été prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et a-t-elle été proportionnée par rapport à ce but (voir, mutatis mutandis , Tonchev et autres c. Bulgarie , n o 56862/15, § 48, 13 décembre 2022, et les références y citées) ? 3. Plus particulièrement : - L’ingérence et ses conséquences ont-elles été assorties de garanties procédurales suffisantes, s’agissant notamment de l’information du requérant sur les motifs fondant les saisies, ainsi que sur les raisons justifiant le maintien de ces mesures ? - Le caractère politique, allégué par le requérant, de la procédure pénale dirigée contre lui en Ukraine, a-t-il fait l’objet d’une évaluation initiale par les autorités monégasques,

au sens de l’article 596-8 du code de procédure pénale ? - La saisie devait-elle faire l’objet d’un contrôle de sa nécessité et de sa proportionnalité au regard des exigences de l’article 8 de la Convention examinées à la lumière des arguments du requérant relatifs à la privation de tous ses moyens de subsistance en raison des saisies (voir, mutatis mutandis , dans le contexte de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, Amerisoc Center S.R.L.

c. Luxembourg , n o 50527/20, §§ 46-56, 17 octobre 2024) ? 4. L’article 6 de la Convention s’applique-t-il à la procédure menée contre le requérant par les autorités monégasques dans le cadre des commissions rogatoires internationales ? Dans l’affirmative, les exigences de l’article 6 ont-elles été respectées lors des investigations, notamment, lors de l’audition libre du requérant du 1 er octobre 2020 ? 5. Le requérant disposait-il d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour faire valoir devant les autorités monégasques son grief tiré de l’article 8 de la Convention ?