Hasani împotriva Macedoniei de Nord

Comunicat la 15 iunie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 4558/17 Emrana HASANI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 30 decembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Emrana Hasani, este o apatridă care s-a născut în 1986 în Kosovo [1] și trăiește în Kavadarci, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna L. Noveska Andonova, avocată care practică în Skopje. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 reclamantul, minor la momentul respectiv, a părăsit Kosovo și a sosit, împreună cu familia sa, în Statul pârât. A fost acordată azil, care a fost prelungit în mai multe ocazii.

La 13 septembrie 2007, Ministerul Interiorului a încheiat azilul reclamantului. Acesta a remarcat că a fost într-un parteneriat extraconsiliar cu un cetățean macedonean cu care a avut doi copii minori și a susținut că nu a luat nicio acțiune pentru a intra în căsătorie cu partenerul ei. Reclamantul a fost ordonat să părăsească Statul pârât în termen de treizeci de zile de la decizia fiind servită pentru ea. Cazul a fost returnat Ministerului în trei ocazii de către Curtea Administrativă din cauza defectelor procedurale. La 23 februarie 2015, o comisie de a doua instanție a guvernului a susținut decizia Ministerului din 2007 și a constatat că parteneriatul de drept civil al reclamantului cu cetățeanul macedonean cu care a avut patru copii minori (toți cetățenii macedoneni) a fost singurul motiv pentru care a continuat reședința în statul pârât și că nu a luat nicio măsură pentru a se căsători cu partenerul ei.

Acesta a respins argumentele reclamantului că nu avea nici documente personale de identificare, fie în Kosovo, fie în Statul pârât, care a împiedicat-o să își regularizeze statutul în Macedonia. Reclamantul a contestat această decizie, susținând că nu a explicat dacă motivele care au motivat-o să părăsească Kosovo și să obțină azil în Statul pârât au încetat să se afle. Autoritățile administrative nu au reușit să stabilească dacă reclamantul ar fi fost persecutat sau ar fi confruntat cu tratamente inumane sau degradante dacă ar fi revenit în Kosovo. În plus, comisia nu a avut în vedere argumentele sale privind lipsa documentelor de identificare personală. În orice caz, faptul că nu a fost căsătorită cu partenerul ei nu a fost motive valabile pentru încheierea azilului.

Ea a pierdut tot contactul cu Kosovo din cauza persecuției. Curtea Administrativă a respins plângerile reclamantului din două motive: în primul rând, că nu a corroborat riscul ca ea să fie supusă unui tratament inuman și degradant dacă s-a întors în Kosovo și în al doilea rând, că nu s-a căsătorit cu partenerul ei. Iunie 2016 Curtea Administrativă Superioră a susținut această hotărâre. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că deportarea ei în Kosovo va încălca drepturile sale în temeiul articolelor 3, 8 și 13 (coroborat cu art. 3) din Convenție. În cazul deportarii reclamantului în Kosovo, ar exista încălcarea articolului 3 din Convenție, luată singur și coroborat cu art. 13? În cazul deportarii reclamantului, ar exista o încălcare a presupusului drept al reclamantului de a respecta viața ei de familie în temeiul articolului 8 din Convenție?

[1] Toate trimiterile la Kosovo, fie pe teritoriul, instituțiile sau populația, în acest text se înțeleg în deplină conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și fără a aduce atingere statutului Kosovo.

Communicated on 15 June 2017

FIRST SECTION

Application no. 4558/17 Emrana HASANI against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 30 December 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Emrana Hasani, is a stateless person who was born in 1986 in Kosovo [1] and lives in Kavadarci, the former Yugoslav Republic of Macedonia. She is represented before the Court by Ms L. Noveska Andonova, a lawyer practising in Skopje. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 1999 the applicant, a minor at the time, left Kosovo and arrived, together with her family, in the respondent State. She was granted asylum, which was extended on several occasions. On 13 September 2007 the Ministry of the Interior terminated the applicant’s asylum. It noted that she was in an extramarital partnership with a Macedonian national with whom she had two minor children and held that she had taken no action in order to enter into marriage with her partner.

The applicant was ordered to leave the respondent State within thirty days of the decision being served on her. The case was returned to the Ministry on three occasions by the Administrative Court due to procedural flaws. On 23 February 2015 a second-instance commission of the Government upheld the Ministry’s decision of 2007 and found that the applicant’s civil-law partnership with the Macedonian national with whom she had four minor children (all Macedonian nationals) had been the sole grounds for her continued residence in the respondent State and that she had failed to take any action to marry her partner. It dismissed the applicant’s arguments that she had no personal identification documents, either in Kosovo or in the respondent State, which prevented her from regularising her status in Macedonia.

The applicant challenged this decision, arguing that it had not explained whether the reasons that had prompted her to leave Kosovo and obtain asylum in the respondent State had ceased to pertain. The administrative authorities had failed to establish whether the applicant would be persecuted or otherwise face inhuman or degrading treatment if returned to Kosovo. Furthermore, the commission had disregarded her arguments about lack of personal identification documents. In any event, that she had not been married to her partner had not been valid grounds for termination of her asylum. She had lost all contact with Kosovo due to fear of persecution. The Administrative Court dismissed the applicant’s complaints on two grounds: firstly, that she had not corroborated the risk that she would be subjected to inhuman and degrading treatment if returned to Kosovo and secondly, that she had not entered into marriage with her partner.

On 13 June 2016 the Higher Administrative Court upheld this judgment. COMPLAINTS The applicant complains that her deportation to Kosovo would violate her rights under Articles 3, 8 and 13 (in conjunction with Article 3) of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. In the event of the applicant’s deportation to Kosovo, would there be violation of Article 3 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 13? 2. In the event of the applicant’s deportation, would there be a violation of the alleged right of the applicant to respect for her family life under Article 8 of the Convention? [1] All reference to Kosovo, whether to the territory, institutions or population, in this text shall be understood in full compliance with United Nations Security Council Resolution 1244 and without prejudice to the status of Kosovo.