KARNAUKHOV c. RUSSIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
KARNAUKHOV c. RUSSIE (CtEDO, 2017)
Comunicată la 19 iunie 2017
SECȚIA A TREIA
Cererea nr. 45538/14
Ruslan Ilkhamovich KARNAUKHOV
contra Rusiei
introdusă la 4 iunie 2014
EXPUNEREA FAPTELOR
Reclamantul, dl Ruslan Ilkhamovich Karnaukhov, este un resortisant rus născut în 1996 și având reședința la Nizhnekamsk, Republica Tatarstan.
Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
A. Interpelarea reclamantului și pretinsele rele tratamente
La 29 aprilie 2013, reclamantul, minor la momentul faptelor, a fost interpelat de poliție pe motiv că era suspectat de a-și fi asasinat bunica. El a fost condus la sediul direcției de Interne din Nizhnekamsk.
La ora 16, procesul-verbal al interpelării sale a fost întocmit de anchetatorul Ch.
La ora 21:45, reclamantul a făcut mărturisiri. Acestea au fost consemnate într-un proces-verbal de «predare cu recunoașterea vinovăției» (протокол явки с повинной) întocmit de S., un alt anchetator.
La ora 22:45, reclamantul a confirmat mărturisirile sale în cursul unei convorbiri cu un al treilea anchetator, Ab. Convorbirea a fost înregistrată și un proces-verbal de convorbire (протокол опроса) a fost întocmit.
La ora 23:45, în cursul unei convorbiri suplimentare cu același anchetator, reclamantul, acuzat că a furat bani de la bunica sa, a indicat ce făcuse cu aceștia. Această convorbire a fost, de asemenea, înregistrată și un proces-verbal (протокол дополнительного опроса) a fost întocmit.
Conform reclamantului, între momentul interpelării sale și obținerea mărturisirilor, a fost torturat de poliție. Mai întâi, ar fi fost încătușat, cu mâinile la spate, și o pălărie i-ar fi fost îndesată pe cap. Apoi, ar fi fost condus într-un birou și acolo ar fi primit o injecție în antebrațul drept. Mai târziu, i s-ar fi pus o mască de gaze și ar fi respirat un gaz cu miros greață. Ar fi fost, de asemenea, electrocutat de mai multe ori la nivelul rinichilor.
B. Examenul medical al reclamantului și interogatoriile sale în calitate de suspect și acuzat
În ziua interpelării, la ora 23:50, reclamantul a fost examinat de expertul medico-legal de gardă, F. Cu ocazia examenului, acesta a relevat prezența de zgârieturi pe tâmpla, pomete și obrazul stâng ale tânărului. Reclamantul a indicat expertului că aceste leziuni îi fuseseră cauzate în cursul unui accident de scuter, survenit chiar în acea dimineață, în jurul orei 10.
La 30 aprilie 2013, la ora 0:50, reclamantul a fost internat în centrul de detenție temporară.
În aceeași zi, la ora 14:40, a fost interogat în calitate de suspect în prezența mamei sale, reprezentantul său legal, și a avocatului său. El și-a confirmat mărturisirile inițiale.
La 3 mai 2013, la ora 18:40, reclamantul, care se plângea de dureri la abdomen și rinichi, a fost examinat de N., un membru al personalului paramedical.
La 6 mai 2013, a fost interogat în calitate de persoană pusă în examinare în prezența mamei sale și a avocatului său. El nu și-a recunoscut vinovăția, indicând că nu și-a omorât bunica.
La 8 mai 2013, expertul medico-legal a întocmit un raport de expertiză medico-legală, referențiat sub numărul 1254, în care consemna rezultatele examenului său din 29 aprilie 2013 și își prezenta concluziile, conform cărora leziunile constatate asupra persoanei reclamantului fuseseră cauzate de un obiect contondent și datau cu unu sau două zile înainte de examen.
C. Ancheta preliminară privind pretinsele rele tratamente
La 21 mai 2013, reclamantul a depus plângere împotriva polițiștilor pentru rele tratamente pe care le-ar fi suferit la 29 aprilie 2013.
La 31 mai 2013, anchetatorul Sp. a dat o decizie de refuz de a-i urmări pe polițiști. El se baza pe explicațiile agenților de poliție prezenți la momentul interpelării reclamantului și al obținerii mărturisirilor acestuia din urmă. În ceea ce privește raportul de expertiză care arăta prezența leziunilor pe corpul reclamantului, anchetatorul se limita să indice că acestea erau rezultatul accidentului de scuter survenit tânărului înainte de interpelarea sa.
La 18 iunie 2013, același anchetator și-a reiterat refuzul precedent de a urmări. În plus față de elementele care figurau în decizia sa inițială, el se referea la rezultatele diferitelor examene medicale ale reclamantului, indicând că acesta nu avea alte leziuni decât cele rezultate din accidentul său de scuter și că în niciun moment în cursul acestor examene nu menționase relele tratamente pretinse.
La 3 iulie 2013, refuzul de a urmări a fost din nou reiterat.
D. Procesul penal și condamnarea reclamantului
În august 2013, tribunalul din Nizhnekamsk a început să examineze cauza reclamantului.
La 17 decembrie 2013, tribunalul l-a condamnat pe reclamant la șapte ani de închisoare pentru uciderea bunicii sale. În decizia sa, el refuza să declare inadmisibile mărturisirile inițiale ale reclamantului și înregistrarea convorbirii acestuia cu anchetatorii aferentă, pe motiv că fuseseră obținute conform art. 142 din codul de procedură penală. În ceea ce privește relele tratamente denunțate, tribunalul, sprijinindu-se pe raportul de expertiză din 8 mai 2013, considera că alegațiile reclamantului erau nefondate. El releva că teza potrivit căreia accidentul de scuter era la originea leziunilor suferite de reclamant era coroborată cu declarația martorului N., chiar dacă aceasta a revenit ulterior asupra mărturiei sale și chiar dacă un alt martor a indicat că reclamantul se afla la cursuri pe toată dimineața.
La 18 februarie 2014, Curtea Supremă a Republicii Tatarstan a confirmat condamnarea reclamantului în apel.
CAPETE DE CERERE
Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost bătut în timp ce se afla în mâinile poliției. El denunță, de asemenea, o absență a unei anchete efective asupra acestei alegații.
Pe terenul art. 6 §1 din Convenție, el critică utilizarea, ca probă în procesul penal îndreptat împotriva sa, a mărturisirilor sale, care, după părerea sa, au fost extorcate cu nesocotirea art. 3 din Convenție.
Din perspectiva art. 6 §3 c) din Convenție, el se plânge de a nu fi avut acces la un avocat la alegerea sa în primele zile care au urmat arestării sale în calitate de suspect.
În cele din urmă, invocând art. 13 din Convenție, el denunță o absență a căilor de recurs efective pentru a-și valorifica capetele de cerere referitoare la încălcările pretinse ale art. 3 și 8 din Convenție.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
A fost reclamantul, cu încălcarea art. 3 din Convenție, supus torturii sau unui tratament inuman sau degradant de către polițiști după interpelarea sa la 29 aprilie 2013?
Având în vedere obligația Statului de a desfășura o anchetă efectivă asupra unei alegații de tortură, pedeapsă sau tratament inuman sau degradant (Labita c. Italiei [MC], nr. 26772/95, §131, CEDO 2000-IV), a fost ancheta desfășurată în speță conformă cu cerințele art. 3 din Convenție (Lyapin c. Rusiei, nr. 46956/09, §§125-140, 24 iulie 2014)?
A fost procedura penală îndreptată împotriva reclamantului, inclusiv modul în care au fost colectate elementele de probă, echitabilă, după cum o cere art. 6 §1 din Convenție (Gäfgen c. Germaniei [MC], nr. 22978/05, §§164-168, CEDO 2010)? Mai exact, a fost dreptul la un proces echitabil nesocotit având în vedere luarea în considerare de către tribunalul din Nizhnekamsk a declarațiilor reclamantului, în pofida alegației acestuia din urmă potrivit căreia aceste declarații au fost obținute prin acte de tortură?
A fost temeinicia acuzației în materie penală îndreptată împotriva reclamantului examinată în mod echitabil, după cum o cere art. 6 §§1 și 3 c) din Convenție? În special, a refuzul exprimat de tribunalul din Nizhnekamsk de a exclude mărturisirile făcute de reclamant la scurt timp după interpelarea sa în absența unui avocat adus atingere echității procesului penal îndreptat împotriva persoanei interesate (Turbylev c. Rusiei, nr. 4722/09, §§81-98, 6 octombrie 2015)?
Avea reclamantul la dispoziția sa, după cum o cere art. 13 din Convenție, un recurs intern efectiv în cadrul căruia ar fi putut formula capetele sale de cerere referitoare la art. 3 din Convenție?