CASE OF GHIULFER PREDESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 10 - Freedom of expression-{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
CASE OF GHIULFER PREDESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Constanța. La momentul evenimentelor relevante, ea a fost jurnalistă investigativă care lucrează în Constanța. În noaptea 12-13 august 2006 un grup de aproximativ cincizeci și opt de persoane armate au fost implicate într-un incident violent care a avut loc în Mamaia, o stație de mare de la periferia Constanța. Mai multe locații din Mamaia – inclusiv Hotel F., aparținând unei companii în care R.M., primarul Constanța din 2000, a fost un acționar – au fost atacate și grave deteriorate. După acel incident, R.M. acceptat să participe la un spectacol de televiziune găzduit de A.G. și difuzați pe „R”., un canal național de televiziune. În timpul spectacolului, reclamantul a intervenit și a făcut unele remarci pe care R.M. considerat difamatator. În consecință, el a instituit o procedură civilă împotriva reclamantului (a se vedea punctele 9-22 de mai jos). Extractele relevante din spectacolul de televiziune sunt prezentate mai jos: [A.G., gazda spectacolului, acționând ca moderator, întreabă [reclamantul], un jurnalist din Constanța]: Despre ce tipuri de clanuri vorbim, sunt ei bande, sunt clanuri, cine sunt aceste persoane despre care vorbim? [Reclamantul]: Acestea sunt clanuri, este bine cunoscut, orașul Constanța este împărțit între susținătorii R.M. și dușmanii lui. Mai exact, este V. clan, cu alte cuvinte clanul V. frați, care sunt în război cu susținătorii R.M. Războiul ăsta se întâmplă de câțiva ani și este bine cunoscut că la început, V. frați și R.M. au fost prieteni buni. Ostilitatea a avut loc, dacă memoria mea nu se înșeală, în ocazia construcției Hotelului O., când unul dintre V. frații au fost excluși din afacere, în ciuda planului inițial. Acest lucru nu înseamnă că M. [R.M.] sau V. este implicat personal în acest război. Războiul a continuat între oamenii care reprezintă cei doi, iar dușmanul a continuat până în ziua de azi. ... Dar cruxul problemei nu este conflictul dintre R.M. și V. frați. Se pare că în zilele de azi au afirmații diferite, la un nivel diferit, în diferite jerarhii ... Imaginea pe care o descrieți este cea a unui oraș rupt între clanurile de subteran, în care infractorii se răzbună împotriva primarului. Aceasta din urmă este un partener de afaceri al Președintelui Consiliului Regional și în timpul nopții orice se poate întâmpla deoarece poliția a făcut un pact ... și nu vreau să sancționeze pe nimeni. În ultima vreme, poliția și-a făcut slujba, așa cum am spus înainte. Cu excepția faptului că ei nu reușesc să-l finalizeze ... Acum doi ani, când a fost o luptă mare în centrul orașului, în fața ochilor tuturor, când G. clanii s-au opus P. clanul – și aici vorbim despre aceiași maeștri ai clanului – poliția nu a intervenit prompt deoarece, au spus clar, acestea au fost bărbați R.M. și le-a fost teamă, deoarece M. [R.M.] a fost și încă este primarul. Singurele victime au fost șefii poliției orașului, care au fost concediați; agresorii au fost autorizați să plece liberi. [A.G.]: Am impresia că vorbim despre un oraș neguvernamental, în care delincuenții merg liber și primarul luptă diferite clanuri. E o concluzie greșită? [R.M.]: Am impresia că [ reclamantul] trebuie spitalizat - într-un spital psihiatric (la balamuc). Cum îndrăznește? Ce-i povestea asta, prostiile astea? Sprijinii R.M. Lupta nu stiu cine – V.? Nici măcar nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată în viața mea și n-am vorbit niciodată cu el... Am ascultat de cincisprezece minute lucubrații [de reclamantul] ei, în care ea încearcă să creeze despre Constanța imaginea unui oraș demonic, în care primarul conduce totul, este un contrabandist, are clanuri cu Kalashnikovs și bodyguards ... [A.G.]: Aș avea dreptul să cred că acest conflict a fost generat de una dintre acțiunile tale, sau de una dintre activitățile tale din trecut, sau de parteneriatele tale din trecut; poate ai avut relații cu ei și în acest context au venit să vandalizeze hotelul tău? [R.M.]: Dl. A.G., [reclamantul] este ziarist, ea ar fi trebuit să prezinte un document de la Camera de Comerț pentru a dovedi că am un parteneriat de afaceri cu oricine a menționat. Ea nu a supus nimic pentru că totul este fals. Personal am cerut poliției să intervină și să-i aresteze pe infractori. ... Nu cunosc oamenii care se certau. Nu mă interesează ce fac în timpul lor liber, de ce se luptă. Tot ce am spus a fost că este inacceptabil să văd patruzeci de oameni înarmați cu axe. Lasă-i să identifice și să-i aresteze pe cei vinovați. Orice altceva este doar o fantezie a [ reclamantului], demn de un spital psihiatric ... [A.G.]: ... Aceaceasta este ceea ce spune primarul, că totul este fals ... [Reclamantul]: Ce am spus, am spus ca observator a evenimentelor zilnice; aceste lucruri au fost observate, discutate, observate de ani de zile. Am prezentat o imagine generală a situației. [R.M.]: Și acestea trebuie să fie dovedit ... La fel ca și alți jurnaliști, ai învățat să tragi alții în noroi, fără dovezi pentru a susține ceea ce ați afirmat. [Reclamantul]: Dacă am înțeles corect, el nu cunoaște V. frați, îi cunoaște bine, dar nu asta e ideea, este că oamenii lor... (interrupt) [R.M.]: Dar eu nu-i cunosc! Să dovedesc că, dacă vreți, nu am vorbit niciodată cu niciunul dintre ei, nu-i cunosc. Nu mai minți... [Reclamantul]: ... realitatea este că se prezintă ca fiind M. Bărbații [R.M.] sau Bărbații V. Asta nu înseamnă că M. [R.M.] sau V. comanda aceste conflicte. Știi ce se întâmplă în lumea oamenilor obișnuiți: Sunt puternic pentru că eu reprezint R.M., care este primar. Sau sunt mai puternic pentru că am sprijinul V. frați... Dle R.M., nu am spus că ați comandat acest atac. Dar asta se întâmplă de câțiva ani în orașul Constanța. [A.G.]: De fapt, ne confruntăm cu o trupă de delincuenți; nu contează cu cine sunt asociați sau cu cine sunt în spatele lor și îi sprijină, acești oameni erau pe stradă, făceau zgomote și eu, ca cetățean simplu, nu sunt mulțumiți de faptul că nu le-am văzut arestat. Acesta este singurul lucru pe care îl pot spune, în afară de conotațiile politice și conotațiile clanurilor. Acum mă întorc la dl. M.P., un sociolog, un specialist în incidente violente. Acest tip de incident, ce crezi? ... [M.P.]: ... L-aș întreba pe dl. R.M. dacă încă mai trăiește... este necesar să se știe că primarii din altă parte din lume, cum ar fi Giuliani sau Chirac, au avut ceea ce se numește politici urbane de prevenire și că au fost implicați direct. Vorbesc despre o perspectivă sociologică, o zonă în care mă specializez. Nu mă interesează relația ta cu instituțiile care te acuză astăzi într-un fel sau altul. Aveți un proiect de politică pentru prevenirea urbană? Pentru că dacă acest lucru ar fi cazul, astfel de evenimente nu s-ar mai întâmpla din nou. ... Știi că în conformitate cu legislația românească, poliția nu este sub autoritatea primarului? ... Am cerut poliției să intervină și să aresteze cei vinovați... [A.G.]: Vă mulțumesc ... Povestea pe care am urmat-o este una violentă. Hooliganii merg în timpul nopții, înarmat cu axe și cuțite, ceva foarte comun în ultima vreme, și vandalizează un hotel. Poliția, ineficientă, reacționează foarte târziu, dezinteresat, neconvingător... În același timp, numele primarului R.M. și partenerii lui de afaceri apare din nou direct legat de o afacere ciudată. Și toate aceste lucruri ciudate, pe care le citez „necesită dovada”, acumulează și acumulează, una după cealaltă, și creează în cele din urmă percepția unui primar care ridică anumite întrebări, a unui oraș uitat și, în general, a ineficienței la toate nivelurile. În această poveste, în opinia mea, cei doi manageri sunt de asemenea vinovați, și poliția este de asemenea vinovată și noi suntem vinovați, pentru că tolerăm autoritățile incompetente fără sfârșit. Vă mulțumesc.” 9. La 24 octombrie 2006 R.M. A depus o plângere civilă împotriva reclamantului. El a susținut că, în calitate de jurnalist, ea a făcut declarații difamatorii în timpul unui spectacol de televiziune găzduit de A.G. în legătură cu un incident violent care a avut loc în timpul nopții din 12-13 august 2006 (a se vedea punctul 6 de mai sus). R.M. a solicitat reclamantului să scrie o scrisoare publică de scuze, ca ea să publice, în detrimentul ei, hotărârea finală care permite afirmațiile sale în două ziare, una cu circulație națională și cealaltă cu circulație locală, și ca ea să-i plătească 200.000 de lei români (RON) în prejudiciu moral. 10. R.M. S-a plâns că reclamantul a încercat să convingă oamenii că orașul Constanța este împărțit între două bande, „oamenii M. și cei care au fost împotriva M.” și că el însuși la un moment dat a fost familiarizat cu anumite persoane din lumea subterană (“interlope persoane”), și anume cu V. clan, care se presupune că a fost la originea incidentului violent în august 2006. El a considerat că imaginația reclamantului s-a dovedit a fi „diabolică și a unei nefericiri infinite”, deoarece remarcile ei au mers peste ceea ce a fost permis nu numai prin libertatea de exprimare, ci și de deontologie profesională. El a susținut că reclamantul nu a verificat mai întâi informațiile ei înainte de a-l utiliza, și apoi pentru a dovedi declarațiile ei. R.M. În plus, declarațiile difamatorii pe care le-a făcut reclamantul împotriva lui în timp primar la televiziunea națională și-au deteriorat grav imaginea în calitate de persoană publică și de oficial ales local. 11. Reclamantul a susținut că declarațiile sale în timpul emisiunei de televiziune au reflectat opinia ei în mod sincer și etic. La fel ca orice altă opinie, a ei era inevitabil subjectivă, chestiunea importantă fiind că a fost exprimată cu onestitate și cu bună credință, pe baza informațiilor referitoare la conflictele R.M. cu V. frații care au fost prezentati mai mult de o dată în presa locală. De asemenea, reclamantul a susținut că prejudiciile morale ale R.M. a fost nejustificat, în măsura în care nu există dovezi pentru a dovedi că declarațiile ei au avut orice impact între susținătorii R.M. în legătură cu imaginea publică. 12. La 11 octombrie 2007, Curtea de district Constanța a respins afirmațiile R.M.. Curtea a început cu o imagine de ansamblu a jurisprudenței CEDO privind libertatea de exprimare, referindu-se în special la rolul esențial jucat de jurnaliști într-o societate democratică și la faptul că criteriile esențiale pentru evaluarea declarațiilor lor sunt realizate cu bună credință. Curtea a susținut că, în cazul dinaintea acesteia, declarațiile reclamantului nu ar putea fi interpretate ca un atac personal asupra reclamantului și, în orice caz, nu au fost de o natură atât de severă încât să nu afecteze onoarea, reputația sau demnitatea R.M.. Curtea a remarcat, de asemenea, că, în răspunsul la întrebările A.G., gazda spectacolului, reclamantul a furnizat o explicație obiectivă pentru opinia ei; în sprijinul opiniei sale, ea a prezentat în fața instanței fragmente de articole din presă locală, precum și dintr-o publicație emise de mai mulți jurnaliști investigatori pe tema integrității publice, un proiect implementat de Transparency International România, în care numele primarului, R.M., a fost conectat la mai multe anchete penale în curs de desfășurare. Curtea a concluzionat că intervenția reclamantului nu a fost făcută cu o credință proastă; avizele sale se referă la o chestiune de interes general și nu au avut caracter ilicit; în același timp, avizele ei nu au fost constatate că au afectat reputația reclamantului. 13. R.M. apel împotriva acestei hotărâri. El a susținut, în esență, că declarațiile difamatorii ale reclamantului nu au consistat doar din opiniile sale personale, ci și în rapoartele privind faptele specifice care nu au fost verificate anterior, nici nu s-au dovedit niciodată a fi adevărate. El a susținut, de asemenea, că prin asociarea numelui și imaginea lui cu cea a grupurilor criminale sau clanurilor, reclamantul și-a afectat în mod grav reputația. 14. La 29 mai 2008, Tribunalul County Constanța a permis recursul și a acordat în parte cererile R.M., deținând reclamantul responsabil pentru plata a 50 000 RON în prejudiciu moral și 7.197 RON în ceea ce privește costurile juridice. De asemenea, i-a ordonat să publice judecata pe propriile cheltuieli într-un ziar național și într-un alt ziar local și să prezinte R.M. cu scuze publice scrise în termen de 15 zile de la data hotărârii finale. 15. Curtea județului a considerat că încheierea emisiunei de televiziune, astfel cum a fost trasă de A.G., se bazează în esență pe declarațiile reclamantului, și anume că orașul a fost „destrus între clanurile subteranelor, în care infractorii se revoltă împotriva primarului” (a se vedea punctul 8 de mai sus), și că aceeași concluzie ar fi fost atrasă de oricine altcineva care a urmărit spectacolul. Din această perspectivă, a fost evident că declarațiile reclamantului au deteriorat reputația reclamantului. 16. Curtea a susținut, de asemenea, că intenția reclamantului nu a fost de a prezenta fapte, ci de a discredita în mod deliberat R.M. prin a pretinde că a fost implicat în activități ilegale. Aceste acuzații, făcute fără verificare prealabilă și fără sprijin factual, au fost de natură gravă și au deteriorat grav imaginea reclamantului. În plus, în încercarea de a susține acuzațiile ei cu extracții de articole din raportarea de presă privind activitățile R.M., reclamantul a dovedit doar că ceea ce a prezentat în serialul de televiziune era informații și nu opiniile sale personale. 17. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri, reprezentând argumentele sale că declarațiile depușate au fost, de fapt, opiniile ei ca jurnalistă investigativă și că au fost exprimate într-o manieră cinstită și etică. Ea a subliniat că Curtea județului nu a analizat dacă R.M. au participat la emisiunea de televiziune în calitate de persoană publică sau privată, astfel încât să atragă consecințe specifice în exercitarea echilibrare a drepturilor efectuată de instanță. Ea a subliniat faptul că sancțiunile impuse de instanță sunt excesive și nu au raționament adecvat și orice criterii justificative. 18. La 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței de judecată. 19. Curtea de apel a remarcat în primul rând că R.M. au participat la emisiunea de televiziune în calitate de acționar al Hotelului F., precum și în calitatea sa de politician local. 20. În timp ce s-a desfășurat o distincție clară între opinii și informațiile, instanța a susținut că reclamantul nu a prezentat nici o argumentare sau explicație care să susțină afirmația ei că ceea ce a exprimat în emisiune sunt opiniile sale și nu elementele factuale: „Înființarea ei însăși ca un conștient al ceea ce se petrece în zona locală, ea a prezentat publicului, sub forma unui adevăr innegabil, unele informații care nu erau adevărate”. 21. Curtea s-a referit în continuare la responsabilitățile jurnaliștilor, și anume de a prezenta publicului informații și idei, respectând în același timp anumite limite în ceea ce privește drepturile și reputația altora. Reclamantul, în calitate de jurnalist, "a încălcat regulile eticei jurnalistice prin manifestarea agresiunii și intenției de a vindeca, fără dovezi și fără a menține un echilibru între declarația făcută și acuzațiile neconfirmate". 22. Curtea a considerat că suma daunelor plătite de reclamant este justificată pe deplin, având în vedere faptul că declarațiile difamatorii au fost transmise în timp primar pe un canal național de televiziune și că suma a fost redusă de către instanța de recurs la un sfert din suma totală solicitată de R.M. Curtea a hotărât: „Dacă ea ar fi respectat prima obligație, și anume „să ceară scuze”, instanța ar fi examinat proporționalitatea sumei în raport cu intențiile sale, deoarece nu contează acuzațiile, ci prin intermediul victimizării, ea le dă putere, deși fără dovezi sau documente care au fost prezentate în prezent”. 23. Se pare că în februarie 2009, reclamantul a respectat pe deplin termenii hotărârii finale.