SHEVELI AND SHENGELAYA v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
SHEVELI AND SHENGELAYA v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)
Comunicat la 6 iulie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 42730/11 Vepkhvia SHEVELI și Ekaterine SHENGELAYA împotriva Azerbaidjanului depusă la 11 iulie 2011 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Vepkhvia Sheveli și dna Ekaterine Shengelaya, sunt resortisanți georgieni, care s-au născut în 1971 și, respectiv, în 1970 și trăiesc în Tbilisi. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Cook, dl. Carbonneau și J. Wise, avocați care practică respectiv în Londra, Quebec și Ontario. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 2010, în timp ce au participat la o întâlnire religioasă a Martorilor lui Iehova într-un apartament privat din Ganja, reclamanții au fost arestați în timpul unei raiduri de poliție a ședinței și au fost duși la Departamentul de Poliție din districtul Ganja, unde au fost reținuți timp de aproximativ douăsprezece ore înainte de a fi dus la tribunalul districtului Nizami. În aceeași dată, prin hotărâri separate, Curtea de District Nizami a constatat că reclamanții au încălcat legislația privind libertatea religiei de către străini în temeiul articolului 300.0.4 din Codul de infracțiuni administrative și au ordonat deportarea lor. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus apeluri împotriva acestor decizii.În argumentele lor, reclamanții au admis că au fost implicați într-o reuniune religioasa, dar au susținut că reuniunea nu a implicat activități ilegale. 14 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 7 și art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția. La 8 aprilie 2011, Curtea de Apel Ganja a respins prin decizii separate apelurile reclamanților și a susținut deciziile instanței de primă instanță. În ceea ce privește Convenția și jurisprudența Curții, instanța de apel a declarat că autoritățile au acționat în limitele prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică în interesul siguranței publice, pentru protecția ordinului public și a drepturilor și libertăților altor persoane. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 9 din Convenție că interferența ilegală a autorităților interne cu libertatea și practica lor de cultură a constituit o încălcare a dreptului lor la libertatea religiei. Reclamanții se plâng în continuare, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, că autoritățile nu au furnizat motive de fond pentru deportarea lor, în ciuda absenței intereselor ordinului public sau a problemelor de securitate națională. A existat vreo interferență cu libertatea religiei reclamanților, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2? Reclamanții au fost extraterestrii rezidenți legal pe teritoriul statului contestat? Dacă da, decizia de a le expulza respectă cerințele procedurale prevăzute la art. 1 § 1 din Protocolul nr. 7? A fost decizia de a expulsa reclamanții în sensul articolului 1 § 2 din Protocolul nr. 7?