- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 iulie 2017
- Stat pârât
- AZE
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Sheveli și Shengelaya împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
Comunicat la 6 iulie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 42730/11 Vepkhvia SHEVELI și Ekaterine SHENGELAYA împotriva Azerbaidjanului depusă la 11 iulie 2011 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Vepkhvia Sheveli și dna Ekaterine Shengelaya, sunt resortisanți georgieni, care s-au născut în 1971 și, respectiv, în 1970 și trăiesc în Tbilisi. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Cook, dl. Carbonneau și J. Wise, avocați care practică respectiv în Londra, Quebec și Ontario. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 2010, în timp ce au participat la o întâlnire religioasă a Martorilor lui Iehova într-un apartament privat din Ganja, reclamanții au fost arestați în timpul unei raiduri de poliție a ședinței și au fost duși la Departamentul de Poliție din districtul Ganja, unde au fost reținuți timp de aproximativ douăsprezece ore înainte de a fi dus la tribunalul districtului Nizami.
În aceeași dată, prin hotărâri separate, Curtea de District Nizami a constatat că reclamanții au încălcat legislația privind libertatea religiei de către străini în temeiul articolului 300.0.4 din Codul de infracțiuni administrative și au ordonat deportarea lor. Într-o dată neespecificată, reclamanții au depus apeluri împotriva acestor decizii.În argumentele lor, reclamanții au admis că au fost implicați într-o reuniune religioasa, dar au susținut că reuniunea nu a implicat activități ilegale. 14 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 7 și art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția. La 8 aprilie 2011, Curtea de Apel Ganja a respins prin decizii separate apelurile reclamanților și a susținut deciziile instanței de primă instanță.
În ceea ce privește Convenția și jurisprudența Curții, instanța de apel a declarat că autoritățile au acționat în limitele prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică în interesul siguranței publice, pentru protecția ordinului public și a drepturilor și libertăților altor persoane. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 9 din Convenție că interferența ilegală a autorităților interne cu libertatea și practica lor de cultură a constituit o încălcare a dreptului lor la libertatea religiei. Reclamanții se plâng în continuare, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, că autoritățile nu au furnizat motive de fond pentru deportarea lor, în ciuda absenței intereselor ordinului public sau a problemelor de securitate națională.
A existat vreo interferență cu libertatea religiei reclamanților, în sensul articolului 9 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 9 § 2? Reclamanții au fost extraterestrii rezidenți legal pe teritoriul statului contestat? Dacă da, decizia de a le expulza respectă cerințele procedurale prevăzute la art. 1 § 1 din Protocolul nr. 7? A fost decizia de a expulsa reclamanții în sensul articolului 1 § 2 din Protocolul nr. 7?
Communicated on 6 July 2017
FIFTH SECTION
Application no. 42730/11 Vepkhvia SHEVELI and Ekaterine SHENGELAYA against Azerbaijan lodged on 11 July 2011
STATEMENT OF FACTS
The applicants, Mr Vepkhvia Sheveli and Ms Ekaterine Shengelaya, are Georgian nationals, who were born in 1971 and 1970 respectively and live in Tbilisi. They are represented before the Court by Mr R. Cook, Mr A. Carbonneau and Mr J. Wise, lawyers practising respectively in London, Quebec and Ontario. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 18 December 2010, while participating in a religious meeting of Jehovah’s Witnesses in a private apartment in Ganja, the applicants were arrested during a police raid of the meeting. They had been taken to Ganja District Police Department, where they were detained for approximately twelve hours before being taken to the Nizami District Court.
On the same date, by separate decisions, the Nizami District Court found the applicants guilty of violating the legislation on freedom of religion by the foreigners under Article 300.0.4 of the Code of Administrative Offences and ordered their deportation. On an unspecified date the applicants lodged appeals against those decisions. In their submissions the applicants admitted that they had been engaged in a religious meeting but argued that the meeting had not involved unlawful activities. The applicants relied on Articles 3, 5, 6, 8, 9, 10, 11 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 7 and Article 4 of Protocol No. 4 to the Convention. On 8 April 2011 the Ganja Court of Appeal dismissed by separate decisions the applicants’ appeals and upheld the decisions of the first-instance court.
With reference to the Convention and the Court’s case-law the appellate court stated that the authorities had acted within the limitations that are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of public safety, for the protection of public order and the rights and freedoms of others. COMPLAINTS The applicants complain under Article 9 of the Convention that the unlawful interference of the domestic authorities with their freedom of worship and practice amounted to a violation of their right to freedom of religion. The applicants further complain under Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention that the authorities failed to provide substantive reasoning for their deportation notwithstanding the absence of the interests of public order or national security issues.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been an interference with the applicants’ freedom of religion, within the meaning of Article 9 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 9 § 2? 2. Were the applicants aliens lawfully resident in the territory of the respondent State? If yes, did the decision to expel them comply with the procedural requirements of Article 1 § 1 of Protocol No. 7? Was the decision to expel the applicants necessary within the meaning of Article 1 § 2 of Protocol No. 7?