GARAPOVA v. RUSSIA and 3 other applications
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GARAPOVA v. RUSSIA and 3 other applications (CtEDO, 2017)
Comunicat la 10 iulie 2017 THIRD SECTION Cereri nr. 8921/15, 10964/15, 14673/17 și 30328/17 Alsu Albertovna GARAPOVA împotriva Rusiei și Yevgeniy Yefimovich ARONSON împotriva Rusiei Aleksandr Sergeyevich ZAVOLGIN împotriva Rusiei Roman Yevgenyevich BONDAR depus la 13 și 20 februarie 2015 și, respectiv, 10 februarie și 11 aprilie 2017 DECLARAREA FACTELOR Cazurile dnei Garapova și dlui Aronson Reclamanții, dnei Alsu Albertovna Garapova și dlui Yevgeniy Yefimovich Aronson, sunt cetățeni ruși născuți în 1993 și, respectiv, 1959, locuiesc în Kazan în Republica Tatarstană. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl D. Gaynutdinov, avocat practicant la Moscova. În decembrie 2011, se desfășoară alegerile la Duma de Stat a Federației Ruse. Un forum al partidelor de opoziție și a activiștilor civili s-au alăturat forțelor pentru a chema alegătorii “să voteze pentru orice partid, cu excepția Rusiei Unite”. Navalnyy, un cunoscut blogger și politician de opoziție, a încărcat un video de două minute în contul său YouTube cu titlul „Hai să reamintim câștigătorilor și hoților despre Manifesto lor din 2002”. Videoul a prezentat o secvență de cadre statice, fiecare dintre acestea care a arătat una dintre promisiunile de campanie din proiectul de manifestare al Rusiei Unite imprimate în 23 Decembrie 2002 ediția ziarului Nezavisimaya Gazeta. Textul vocal citit după cum urmează: „În 2002 au făcut promisiuni solenne. [Acesta] în 2004 toți cei din Rusia vor vedea că tarifele lor de încălzire și electricitate s-au redus în jumătate. [Acesta] în 2005 toți cei din Rusia vor împărți profitul din utilizarea resurselor naturale. [Acesta] în 2006 toată lumea ar avea un loc de muncă care corespunde calificării sale. [Aceasta] în 2008 fiecare familie ar deține o casă bine echipată ... [Aceasta] în 2017 Rusia ar fi liderul politic și economic al lumii. Nu numai că v-au mințit, ei au redus țara la statul în care aceste și orice alte promisiuni sună acum ca o caricatură că nimeni nu este capabil de a crede. Chiar doriți să vină la putere din nou? Sunteți gata să stați deoparte și să-i uitați să jefuiască și să distrugă țara voastră? Puteți face acum lucrul ușor. Dacă doriți să rănească hoți și hoți, du-te la secția de votare și vot pentru orice partidă, cu excepția Rusiei Unite, și ajutați la răspândirea acestei videoclipuri între prieteni, cunoștințe, membrii familiei sau doar spune-le acest lucru evident: Rusia Unită este o petrecere de hoți și hoți. Rusia nu are nici un viitor cu petrecerea de hoți și hoți.” În jurul acelui timp ambii solicitanți au copiat un link la video în dosarul My Videos în conturile lor vk.com (VKontakte). VKontakte este cel mai mare serviciu de rețea socială rusesc similar cu Facebook. În 2013, un procuror de distrită din Novosibirsk a solicitat unei instanțe în căutarea unei declarații de natură extremistă a șapte videos găsite pe baza unui alt utilizator VKontakte. El a bazat pe constatările unui studiu lingvistic efectuat de Comitetul de Investigații al Regiunii Novosibirsk în sensul că – [Video] Să-i reamintim pe hoți și hoți despre Manifestul lor din 2002” conține declarații care oferă o evaluare negativă a unui grup de persoane din cauza aderării lor la Partidul Rusiei Unite. Conține, de asemenea, o declarație incentivatoare care solicită acțiuni ostile de către un grup împotriva unui alt grup unit de aderarea lor la Partidul Rusiei Unite.” La 21 iunie 2013, Curtea de District Kirovskiy de la Novosibirsk a organizat o audiere ex-partie și a acordat cererea procurorului, repetând versiunile lingvistului. După decizia instanței, video a fost adăugată la Lista Federală a Materialelor Extremiste, sub numărul 2066. Mai târziu în 2013, departamentul Tatarstan al Serviciului Federal de Securitate a identificat utilizatorii Vkontakte care au copiat legăturile la video în conturile lor și au solicitat administratorul rețelei sociale și un furnizor local de servicii de internet, pe baza Legii privind activitățile operaționale de căutare, să prezinte informații privind numărul de loginuri în conturile lor de către primii și al doilea reclamant. Informațiile colectate au fost trimise unui procuror adjunct din Kazan care, la 11 iunie și, respectiv, 30 mai 2014, a instituit proceduri administrative împotriva reclamanților cu privire la acuzația de diseminare în masă și stocarea materialelor extremiste, o infracțiune în temeiul articolului 20.29 din Codul de infracțiuni administrative. Ambele solicitanți au eliminat imediat videoclipurile din legăturile salvate, dar cazul a fost îndreptat pentru proces la Curtea de District Vakhitovskiy din Kazan. Prin hotărâri din 8 și 18 iulie 2014, Curtea de District a constatat că ambele reclamanți au fost vinovați și le-au condamnat la o amendă de 1000 de ruble ruse (21,5 euro). Hotărârea vinovăției se bazează pe faptul că din 2011 videoul a fost accesibil public pe profilele reclamanților VKontakte și că este identic cu videoul „Hai să-i reamintim pe hoți și hoți despre Manifestul lor din 2002” care au fost declarate materiale extremiste și incluse în Lista Federală a Materialelor Extreme. Reclamanții au depus un apel. În opinia lor, intenția lor de a disemina masiv materialul extremist nu a fost stabilită, ei nu ar fi putut ști în 2011 că videoclipul ar fi fost declarat extremist doi ani mai târziu. Perioada de prescripție de trei luni a expirat de mai multe ori în cazul în care numărarea de la data în care au salvat videoul în 2011, data în care videoul a fost declarat extremist în 2013 sau chiar de la data în care Serviciul Federal de Securitate a început să identifice utilizatorii care au postat video. În plus, dovezile colectate de Securitatea Federală erau inadmisibile, deoarece au fost colectate în încălcarea cerințelor Legii privind activitățile operaționale de căutare. La 13 și 20 august 2014, Curtea Supremă a Republicii Tatarstan a respins apelurile într-un mod rezumat, susținând că reclamanții sunt pe deplin responsabili pentru conținutul conturilor lor, inclusiv faptul că videoclipul a rămas accesibil pe pagina lor chiar după ce a fost declarat material extremist. Pedeapsa a fost una continuă și perioada de prescripție nu se aplică. Cazurile dlui Zavolgin și dlui Bondar Reclamantul, dl Aleksandr Sergeyevich Zavolgin, este un național rus care s-a născut în 1994 și trăiește în Yaroslavl. El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Terekhov, un avocat practicant la Moscova. Reclamantul, dl Roman Yevgenyevich Bondar, este un național rus care s-a născut în 1994 și locuiește în Shebekino în regiunea Belgorod. În 2012 și 2016 dl Bondar și, respectiv, dl Zavolgin, au copiat o legătură la videoclip cu o performanță a cântecului “Smoke” („ ששм”) de două benzi hip-hop ruse, GROM și, respectiv, 25/17, la dosarul My Videos în conturile lor vk.com (VKontakte). VKontakte este cel mai mare serviciu de rețea socială rusească similar cu Facebook. La 5 iulie 2015 Curtea orașului Sarov din regiunea Nizhniy Novgorod a declarat cântecul extremist și a adăugat-o la Lista Federală a Materialelor Extreme. O copie a acestei decizii nu este disponibilă Curții. La timpul material dl Zavolgin a fost un student universitar. La 7.40 a.m., la 7 iulie 2016, doi ofițeri de poliție au intrat în camera reședinței studentului unde dormea. L-au trezit, i-au spus să se îmbrace și l-au dus cu masina la secția de poliție unde a fost acuzat de diseminare și stocare în masă a materialelor extremiste, o infracțiune în temeiul articolului 20.29 din Codul de Infracții Administrative. Mai târziu în aceeași zi dl Zavolgin a fost dus la Curtea de district Krasnoperekopskiy din Yaroslavl, care l-a considerat vinovat ca acuzat și a amendat RUB 1000. Curtea de District a susținut că prin hiperconectarea videoclipului care a fost declarat extremist, dl Zavolgin a comis o diseminare în masă a materialului extremist. Nu a abordat argumentele dlui Zavolgin că nu ar putea fi conștient de hotărârea Tribunalului Orașului sau că nu a chemat pe nimeni să comite orice acte extremiste. La 11 august 2016 Curtea Regională de Yaroslavl a respins apelul. În special, dl Zavolgin ar fi trebuit să se asigure că, înainte de a face public accesul videoclipului de la pagina sa, acesta nu conține niciun material extremist. La 11 februarie 2017, dl Bondar a venit la secția de poliție Shebekino, unde a fost convocat ca martor într-un caz penal neespecificat. Un major de poliție i-a spus că va fi urmărit pentru retransmiterea videoclipului. Dl Bondar nu a fost autorizat să părăsească secția de poliție, să folosească telefonul său mobil sau să contacteze un avocat în timpul celor patru ore a luat poliția pentru a elabora un raport privind infracțiunile administrative în temeiul articolului 20.29. La 14 februarie 2017, Curtea de District a Shebekinskiy a constatat că dl Bondar a fost vinovat de a păstra un dosar video care a fost declarat extremist. Curtea a remarcat că dl Bondar nu a avut antecedente penale, că a fost angajat și că el s-a răpit și l-a condamnat la 10 zile de închisoare, susținând că „o pedeapsă mai lenitoare nu va atinge obiectivele pedepsei administrative”. La 17 februarie 2017, Curtea Regională Belgorod a susținut condamnarea într-un mod rezumat. art. 20.29 din Codul de infracțiuni administrative prevede că diseminarea în masă a materialelor extremiste enumerate în lista federală a materialelor extremiste publicată, precum și producția sau stocarea acestora cu intenția de diseminare în masă, este pedepsită cu o amendă de între 1.000 și 5.000 ruble ruse sau cu o detenție de până la 15 zile. Secțiunea 8 alineatul (2) din Legea privind activitățile de căutare operațională stabilește că măsurile operaționale de cercetare care implică ingerința în dreptul constituțional la confidențialitatea comunicațiilor poștale, telegrafice și alte comunicații transmise prin intermediul unei rețele de telecomunicații sau a serviciilor de poștă sau în cadrul confidențialității domiciliului – cum ar fi o inspecție a locurilor sau clădirilor, o intercepție a comunicațiilor poștale, telegrafice, telefonice și alte forme sau o colectare de date din canalele tehnice de comunicare – necesită autorizații judiciare anterioare (pentru detalii suplimentare, a se vedea Roman Zakharov c. Rusia [GC], nr. 47143/06, §§ 34-43, CEDO 2015). Reclamanții se plâng în temeiul articolului 10 din Convenție, luat singur și coroborat cu art. 13, că pedeapsa lor pentru a leaga o video din conturile lor personale nu a fost necesară într-o societate democratică și că instanțele nu au efectuat o evaluare substanțială independentă a conținutului video. Exista o încălcare a articolului 10 din Convenție? În special, instanțele ruse aplică standardele care sunt conforme cu principiile prevăzute la art. 10 din Convenție? Au luat în considerare contextul în care a fost făcută videodifuziunea (contextul politic în primele două cazuri și contextul artistic în cele de-a treia și a patra cazuri)? Ei au luat în considerare modul în care reclamanții ar fi trebuit să devină conștienți că videoclipurile pe care le-au avut hiperconectate au fost ulterior declarate extremiste? Ei au luat în considerare proporționalitatea sancțiunii și problema dacă o avertizare sau o altă măsură, mai puțin intruzivă ar fi putut fi suficientă pentru a atinge efectul dissuasiv dorit? Reclamanții au un remediu intern eficace pentru plângerea lor privind o încălcare a dreptului lor la libertate de exprimare, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție, având în vedere faptul că instanțele interne nu au obligația legală de a efectua o analiză substanțială a materialelor diseminate sau a contextului diseminarii lor?