FATIH TAS c. TURQUIE

Comunicat la 10 iulie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 6810/09 Fatih TAȘ împotriva Turciei, introdusă la 30 decembrie 2008 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Tribunalul Penal Acționat împotriva reclamantului pentru denigrare a Republicii. Reclamantul afirmă că această procedură penală constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. La cauza este în esență problematică din punctul de vedere al articolului 10 din Convenție. Prin decizia sa Yöyler și al altor c. Turcia 10783/07 și 46 de alte cereri) din 16 decembrie 2014, Curtea declarase cauza recurentului cu privire la durata procedurii inadmisibile și a amânat examinarea restului cererii.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A avut loc o ingerință în libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 alin. (1) din Convenție, ca urmare a procedurii penale diligente împotriva sa, care a durat aproximativ opt ani și care a fost radiată din funcție ca rețetă legală Dilipak c. Turcia, 29680/05, §§ 44-51, 15 septembrie 2015)? În acest caz, această interferență a fost prevăzută de lege și necesară pentru protecția unuia dintre scopurile menționate la art. 10 alin. (2) În special, având în vedere condiția de a obține o autorizație din partea ministrului justiției pentru urmărirea în continuare a infracțiunii de către reclamant, dispoziția legală în cauză, și anume art. 159 din Legea nr. 765, răspundea acesteia la calitatea de lege impusă de jurisprudența Curții Altu Electrolux Taner Akçam c. Turcia, nr 27520/07, § 94, 25 octombrie 2011)?

Communiquée le 10 juillet 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 6810/09 Fatih TAȘ contre la Turquie introduite le 30 décembre 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la procédure pénale diligentée à l’encontre du requérant pour dénigrement de la République. Le requérant allègue que cette procédure pénale constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression. L’affaire pose problème essentiellement sous l’angle de l’article 10 de la Convention. Par sa décision Yöyler et autres c. Turquie (n o 10783/07 et 46 autres requêtes) du 16 décembre 2014, la Cour avait déclaré le grief du requérant relatif à la durée de la procédure irrecevable et ajourné l’examen du restant de la requête.

QUESTIONs AUX PARTIES Y a-t-il eu ingérence dans la liberté d’expression du requérant au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la procédure pénale diligentée à son encontre, qui a duré environ huit ans et qui a été radiée de rôle pour prescription légale ( Dilipak c. Turquie, n o 29680/05, §§ 44-51, 15 septembre 2015) ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prescrite par la loi et nécessaire à la protection d’un des buts cités dans l’article 10 § 2 ? En particulier, compte tenu de la condition de l’obtention de l’autorisation du ministre de la Justice pour la poursuite de l’infraction reprochée au requérant, la disposition légale en question, à savoir l’article 159 de la loi n o 765, répondait-elle à la qualité de loi exigée par la jurisprudence de la Cour ( Altuğ Taner Akçam c. Turquie , n o 27520/07, § 94, 25 octobre 2011) ?