RELIGIOUS COMMUNITY OF JEHOVAH'S WITNESSES AND HANSEN v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
RELIGIOUS COMMUNITY OF JEHOVAH'S WITNESSES AND HANSEN v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)
Comunicat la 11 iulie 2017 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 52682/07 COMUNITATEA RELIGIONALĂ A MĂSTIMĂȘILOR JEHOVAH și HANSEN împotriva Azerbaidjanului depusă la 16 noiembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant este o comunitate religioasă locală a Martorilor lui Iehova cu sediul înregistrat în Baku și al doilea reclamant, dl Oddvar Hansen, este un național norvegian născut în 1950 și locuiește în Fervick. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Cook, avocat practicant la Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 decembrie 2006, aproximativ 200 de Martori ai lui Iehova s - au întâlnit într - o adunări religioase la sala de întâlnire, situată la etajul al doilea al clădirii private. Clădirea a fost deținută de cel de - al doilea reclamant, care l - a închiriat la primul reclamant închiriat sub leasing (fără plată) în scopul organizării de întruniri religioase. Potrivit reclamanților, la 24 decembrie 2006, s-a desfășurat un „rad” privind reuniunile religioase, care a implicat peste patruzeci de oficiali, inclusiv ofițeri din Departamentul de Poliție din districtul Khatai, de la secția de poliție nr. 34, un reprezentant al Comitetului de Stat pentru lucrările cu Asociații Religioase, funcționari ai Procurorului din districtul Khatai și al Ministerului Securității Naționale, membrii mass-media cu camere pentru filmarea și alți indivizi necunoscuti. La 7 februarie 2007, reclamanții au depus o plângere (în instanța de supraveghere) la Curtea din districtul Khatai împotriva acțiunilor unui investigator al Departamentului de Poliție din districtul Khatai în realizarea căutării. Ei au solicitat ca instanța să constate că căutarea este ilegală și să ordone returnarea echipamentelor informatice confiscate, a literaturii religioase și a altor bunuri. La 7 mai 2007, Curtea de district Khatai a acordat plângerea în parte și a susținut că căutarea casei și confiscarea proprietăților private au fost ilegale deoarece au fost efectuate fără o procedură judecătorească, care este contrar cerințelor Codului de procedură penală. Cu toate acestea, instanța nu a ordonat returnarea imediată a proprietății confiscate, deținând că toate echipamentele informatice și literatura înregistrate în raport au fost deja returnate comunității religioase. La 10 mai 2007, Procurorul din districtul Khatai a interzis un recurs împotriva deciziei din 7 mai 2007, solicitând ca instanța de apel să anuleze partea deciziei care a fost în favoarea reclamanților. El a susținut că autoritățile nu au rupt în casă deoarece ușile erau deschise și proprietarul a permis intrarea. La 21 mai 2007, Curtea de Apel a examinat cazul în apropiere și fără solicitanți, dar în prezența procurorului și a unui reprezentant al poliției. Acesta a declarat că reclamanții au fost notificați de audiere, dar nu au reușit să apară și să informeze instanța cu privire la motivele de absență. Curtea a permis recursul procurorului și a declarat că căutarea și criza de poliție au fost legale. A constatat că măsurile au fost efectuate în conformitate cu art. 177.6 din Codul de Procedință Penală, care prevede că nu este necesară o pronunțare a unei hotărâri de judecată atunci când proprietarul sediilor în cauză permite intrarea.Decizia a fost finală. În timp ce înregistrările audierii menționează că o notificare a fost trimisă reclamanților, dar că nu au apărut, reclamanții susțin că nu au primit nici notificarea, nici o copie a apelului procurorului. Potrivit reclamanților, avocatul lor, care s-a întâmplat să fie la Curtea de Apel de la Baku în conversație cu un reprezentant de poliție, nu a învățat până la 22 mai 2007 că hotărârea de primă instanție a fost apelată și ulterior anulată. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că au fost privați de dreptul lor de a participa la procedurile depuse la 21 mai 2007 la Curtea de Apel de la Baku, care au încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 9 din Convenția privind interferența ilegală de către autoritățile interne cu libertatea și practica lor de cultură, care a constituit o încălcare a drepturilor lor la libertatea religiei. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 14 din Convenție, luat în conjuncție cu art. 9, că au suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției din motive de a aparține unei minorități religioase. 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității armelor pentru a-și asigura participarea la audierea desfășurată de Curtea de Apel Baku la 21 mai 2007? A existat vreo interferență cu libertatea religiei reclamanților, în sensul art. 9 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în sensul art. 9 § 2? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției din motivele religiei lor, în contravenție cu art. 14 citit coroborat cu art. 9 din convenție?