TRIVKANOVIĆ v. CROATIA (NO. 2)

Comunicat la 13 iulie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 54916/16 Stoja TRIVKANOVIȚI împotriva Croației depusă la 15 septembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Stoja Trivkanović, este un național croat născut în 1950 și trăiește în Sisak. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl L. Šušak, un avocat care practică în Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a introdus proceduri civile care caută daune din partea statului pentru uciderea celor doi fii ai ei, Z.T. și B.T., presupus de membrii poliției croate. Reclamarea a fost respinsă în statut. O decizie finală a fost adoptată la 28 februarie 2002 de Curtea Supremă. La 9 decembrie 2013 V.M. a fost considerat vinovat de crime de război împotriva populației civile în acest sens, în calitatea sa de „comandant al forțelor de poliție din zona mai largă a Sisak și Banovina” și de „capitanul responsabil al poliției Sisak”, el a permis uciderea persoanelor de origine sârbă și nu a întreprins măsuri adecvate pentru a preveni astfel de ucideri, inclusiv uciderea celor doi fii ai reclamantului. Condamnarea V.M. a fost susținută de Curtea Supremă. Aceste hotărâri au fost conferite reclamantului la 27 iulie 2014. La 1 august 2014, reclamantul a solicitat redeschiderea procedurii civile pentru daune. Solicitarea sa a fost respinsă din motivul că a fost depusă în afara termenului de cinci ani. O decizie finală a fost adoptată de Curtea Constituțională la 21 aprilie 2016. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Legii privind obligațiile civile ( Zakon o obveznim odnosima , Gazette Oficiale nr. 53/1991, 73/1991, 3/1994, 7/1996, 112/1999), în vigoare la momentul material, se citesc după cum urmează: Secțiunea 360 „(1) Dreptul de a cere îndeplinirea unei obligații se încetează atunci când s-a expirat perioada de prelimitare legală. (2) Statutul de limitări [poartă dreptul de a pretinde] atunci când perioada stabilită statutorily în care un creditor ar fi putut pretinde îndeplinirea unei obligații a expirat. ...” Secțiunea 376 „(1) O cerere de daune devine obligată de statut de trei ani după ce partea vătămată a aflat despre daunele și identitatea persoanei care l-au cauzat. (2) În orice caz, această cerere devine încadrată în legii cinci ani după ce a avut loc prejudiciul. ...” Secțiunea 377 „(1) În cazul în care daunele au fost rezultate de o infracțiune penală și perioada de prelungire legală pentru urmărire penală este mai lungă, cererea pentru daune împotriva persoanei responsabile devine încadrată în legii în același timp cu acuzarea penală. (2) Întreruperea perioadei de prelungire legală în ceea ce privește urmărirea penală presupune întreruperea perioadei de prelungire legală în ceea ce privește o cerere de daune. ...” COMPLAINTă Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul de acces la o instanță a fost încălcat. Reclamantul a avut acces la o instanță în ceea ce privește acțiunea sa civilă pentru compensarea daunelor cauzate de moartea celor doi fii ai ei, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 13 July 2017

FIRST SECTION

Application no. 54916/16

Stoja TRIVKANOVIĆ

against Croatia

lodged on 15 September 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Stoja Trivkanović, is a Croatian national who was born in 1950 and lives in Sisak. She is represented before the Court by Mr

L. Šušak, a lawyer practising in Zagreb.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant brought civil proceedings seeking damages from the State for the killing of her two sons, Z.T. and B.T., allegedly by members of the Croatian police. The claim was dismissed as statute-barred. A final decision was adopted on 28 February 2002 by the Supreme Court.

On 9 December 2013 V.M. was found guilty of war crimes against the civilian population in that, in his capacity as “the commander of police forces in the broader area of Sisak and Banovina” and “Deputy Head of the Sisak Police”, he had allowed the killings of persons of Serbian origin and had failed to undertake adequate measures to prevent such killings, including the killing of the applicant’s two sons. V.M’s conviction was upheld by the Supreme Court. Those judgments were served on the applicant on 27 July 2014.

On 1 August 2014 the applicant sought the reopening of the civil proceedings for damages. Her application was dismissed on the grounds that it had been lodged outside the five-year time-limit. A final decision was adopted by the Constitutional Court on 21 April 2016.

B.

Relevant domestic law

The relevant provisions of the Civil Obligations Act (

Zakon o obveznim odnosima

, Official Gazette nos. 53/1991, 73/1991, 3/1994, 7/1996, 112/1999), as in force at the material time, read as follows:

Section 360

“(1)

The right to claim fulfilment of an obligation shall cease when the statutory limitation period has expired.

(2) The statute of limitations [bars a right to claim] when the statutorily prescribed period in which a creditor could have claimed fulfilment of an obligation has expired.

...”

Section 376

“(1)

A claim for damages shall become statute-barred three years after the injured party learned about the damage and the identity of the person who caused it.

(2)

In any event, that claim shall become statute-barred five years after the damage occurred.

...”

Section 377

“(1)

Where the damage was the result of a criminal offence and the statutory limitation period for criminal prosecution is longer, the claim for damages against the person responsible becomes statute-barred at the same time as the criminal prosecution.

(2)

The interruption of the statutory limitation period in respect of criminal prosecution entails the interruption of the statutory limitation period in respect of a claim for damages.

...”

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that her right of access to a court was violated.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have access to a court in respect of her civil action for compensation for damage caused by the death of her two sons, as required under Article 6 § 1 of the Convention?