CASE OF ROSTOVTSEV v. UKRAINE - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Rostovtsev v. Ucraina

-

2728/16

Hotărârea din 25.7.2017 [Secția a IV-a]

Articolul 2 din Protocolul nr. 7

Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală

Restituirea cererii de apel împotriva unei condamnări, dată fiind aplicarea imprevizibilă a regulilor de procedură penală:

încălcare

În fapt

– Reclamantul, care nu fusese reprezentat pe parcursul procesului său, a fost condamnat pentru dobândirea și posesia ilegale de droguri, o infracțiune incriminată de articolul 309 § 2 din Codul penal, și pedepsit cu pedeapsa închisorii. Acesta a introdus un apel, invocând faptul că trebuia condamnat pentru comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, referitoare la dobândirea și traficul de droguri și de substanțe asemănătoare, în baza articolului 320 din Codul Penal. Totuși, i s-a restituit cererea de apel, după ce instanța de apel a notat că, dat fiind faptul că acesta a admis circumstanțele comiterii infracțiunii în cadrul procesului său din primă instanță, el nu putea introduce un apel, având în vedere dispozițiile articolului 394 § 2 din Codul de procedură penală*.

În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza articolului 2 din Protocolul nr. 7 de faptul că a fost privat de dreptul său la apel și, în special, de dreptul de a contesta calificarea actelor pe care acesta a admis că le-a comis.

În drept

– Articolul 2 din Protocolul nr. 7: Nu s-a contestat faptul că, în principiu, reclamantul avea dreptul de a-i fi fost examinat cazul în apel și faptul că nu a putut să beneficieze de acesta, pentru că a admis circumstanțele pe care se baza condamnarea sa, acceptând așadar incidența unei proceduri simplificate. Totuși, deși acceptul reclamantului ar fi putut echivala cu o renunțare la anumite drepturi procedurale, nu s-a contestat, de asemenea, că această renunțare nu viza dreptul la apel din motive de calificare juridică a actelor sale. Cu siguranță că acestea au fost motivele care au stat la baza cererii sale de apel. Prin urmare, nu se putea susține faptul că reclamantul a renunțat la dreptul său la apel.

Instanța de apel s-a referit în mod explicit la calificarea juridică a actelor reclamantului ca la unul din motivele pentru care decizia nu putea fi supusă apelului, iar concluziile sale au fost confirmate de Curtea Supremă privind Cauzele Civile și Penale (HSC). Totuși, această poziție venea în contradicție directă cu interpretarea Guvernului referitoare la prevederile naționale relevante și cu jurisprudența HSC citată de către Guvern, potrivit cărora noțiunea de „circumstanțe” utilizată în procedurile naționale relevante se referea doar la circumstanțele de fapt ale cazului și nu includea calificarea lor în baza legii penale. Mai mult, HSC reiterase chiar ea într-o circulară adresată instanțelor inferioare, cu trimitere la această cerere pendinte pe rolul Curții, că acceptarea circumstanțelor de fapt în cadrul procesului din prima instanță nu-l împiedica pe reclamant să introducă un apel, atunci când dreptul penal substanțial fusese aplicat incorect. Așadar, nu se putea susține că reclamantul trebuia să prevadă că, prin acceptarea situației de fapt, așa cum a fost stabilită aceasta de către instanță în cursul procesului său, el renunța la posibilitatea de a introduce un apel împotriva condamnării sale, în cazul în care considera că calificarea juridică a actelor sale era incorectă.

Prin urmare, interpretarea prevederilor legale naționale relevante făcută de către instanțele naționale în cazul reclamantului nu fusese una „previzibilă” și, prin adoptarea acesteia, instanțele naționale au interferat cu însăși esența dreptului său la apel.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: constatarea existenței unei încălcări a reprezentat o satisfacție echitabilă suficientă în privința oricărui prejudiciu moral, redeschiderea procedurilor fiind, în principiu, cea mai potrivită formă de redresare disponibilă în dreptul ucrainean.

* Articolul 394 § 2 din Codul de procedură penală prevede: „Nu poate fi introdus apelul împotriva unei hotărâri judecătorești atunci când apelantul contestă circumstanțele care nu au fost contestate de către părțile procesului în care instanța de judecată a reținut că nu este necesară examinarea în baza articolului 349 § 3 din prezentul Cod.”