Tayfur împotriva Turciei

Comunicat la 24 august 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 40401/15 Sait TAYFUR împotriva Turciei depusă la 28 iulie 2015 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un cetățean turc născut în 1957. În prezent este în închisoarea Erzurum. A fost membru al BDP (Party for Pace and Democracy) în momentul evenimentelor care dau naștere prezentei cereri. Solicitarea se referă la procesul penal interzis împotriva reclamantului de aderare la PKK, o organizație armată ilegală, în temeiul art. 314 din Codul Penal și pentru diseminarea propagandei în favoarea PKK în conformitate cu art. 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului. Reclamantul se bazează pe articolele 10 și 11 din Convenție.

La sfârșitul procedurii penale introduse împotriva reclamantului, instanța de judecată a constatat că a stabilit, pe baza înregistrărilor de discuții telefonice ale reclamantului și a înregistrărilor video de la poliție ale demonstrațiilor, că reclamantul a fost unul dintre liderii locali ai PKK din districtul Doğubeyazıt și că a luat aranjamente pentru tinerii dispuși să devină membri ai PKK pentru a merge la bazele PKK în zonele rurale. Curtea a susținut, de asemenea, că reclamantul a participat la toate demonstrațiile organizate la Doğubeyazıt în care s-au comis acte violente și că a împiedicat cetățenii să voteze în timpul referendumului din 12 În septembrie 2010, în conformitate cu voința PKK.

Pe baza concluziilor menționate mai sus, Curtea a condamnat reclamantul de aderare la PKK și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Reclamantul a fost, de asemenea, condamnat în temeiul secțiunii 7 § 2 din Actul de prevenire a terorismului de difuzare a propagandei în favoarea acestei organizații, din motivul pentru care se referise la un membru decedat al PKK drept „martyr” într-un mesaj text, că a purtat fotografia acestei persoane pe lapelul jachetei sale și că a organizat o demonstrație care a devenit apoi un eveniment de propagandă în favoarea PKK. Această ultimă condamnare a fost ulterior anulată de Curtea de Casație, iar procedurile penale introduse în temeiul articolului 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului au fost suspendate.

Reclamantul a solicitat Curtea Constituțională și a susținut încălcarea drepturilor sale la libertate, la un proces echitabil și la libertatea de adunare. Curtea Constituțională a hotărât să examineze plângerile reclamantului din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil singur și i-a respins ca fiind evident nefondat. În sensul articolului 11 § 1 din Convenție s-a interzis o interferență cu libertatea de adunare pașnică a reclamantului în sensul articolului 11 § 1 din Convenție din cauza procedurii penale interzise împotriva acestuia pentru a fi membru al PKK în temeiul articolului 314 din Codul penal și pentru a disemina propagande în favoarea PKK în favoarea articolului 7 § 2 din Legea privind prevenirea terorismului?

Dacă da, a fost această interferență prescrisă de lege și necesară în temeiul articolului 11 § 2 din Convenție? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a tuturor documentelor din dosar privind procedura penală împotriva reclamantului (dosarul nr. 2011/166 înainte de Curtea Erzurum Assize). În special, se solicită guvernului să prezinte toate documentele și materialele audio pe baza cărora instanța de primă instanță a concluzionat că reclamantul a fost unul dintre liderii locali ai PKK în districtul Doğubeyazıt și că a luat aranjamente pentru ca tinerii dispuși să devină membri PKK să meargă la bazele PKK în zonele rurale și hotărârea renduă de Curtea Erzurum Assize după decizia Curții de casă din data 6 iunie 2014.

Communicated on 24 August 2017

SECOND SECTION

Application no. 40401/15 Sait TAYFUR against Turkey lodged on 28 July 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a Turkish national who was born in 1957. He is currently serving a prison sentence in Erzurum prison. He was a member of the BDP (Party for Peace and Democracy) at the time of the events giving rise to the present application. The application concerns the criminal proceedings brought against the applicant for membership of the PKK, an illegal armed organisation, under Article 314 of the Criminal Code and for disseminating propaganda in favour of the PKK under section 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act. The applicant relies on Articles 10 and 11 of the Convention.

At the end of the criminal proceedings brought against the applicant, the trial court found it established, on the basis of records of the applicant’s telephone conversations and police video recordings of demonstrations, that the applicant had been one of the local leaders of the PKK in the district of Doğubeyazıt and that he had made arrangements for young people willing to become PKK members to go to PKK bases in rural areas. The court further held that the applicant had participated in all demonstrations held in Doğubeyazıt in which violent acts had been committed and that he had prevented citizens to vote during the referendum of 12 September 2010 in line with the PKK’s will. On the basis of the aforementioned findings, the court convicted the applicant of membership of the PKK and sentenced him to twelve years of imprisonment.

The applicant was also convicted under section 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act of disseminating propaganda in favour of that organisation on the grounds that he had referred to a deceased member of the PKK as “martyr” in one text message, that he had carried that person’s photograph on the lapel of his jacket and that he had organised a demonstration which had then become a propaganda event in favour of the PKK. The latter conviction was subsequently quashed by the Court of Cassation and the criminal proceedings brought under section 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act were suspended. The applicant applied to the Constitutional Court and alleged a breach of his rights to liberty, to a fair trial and to freedom of assembly.

The Constitutional Court decided to examine the applicant’s complaints from the standpoint of the right to a fair trial alone and rejected them as being manifestly ill-founded. QUESTION tO THE PARTIES Has there been an interference with the applicant’s freedom of peaceful assembly within the meaning of Article 11 § 1 of the Convention on account of the criminal proceedings brought against him for membership of the PKK under Article 314 of the Criminal Code and for disseminating propaganda in favour of the PKK under section 7 § 2 of the Prevention of Terrorism Act? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 11 § 2 of the Convention? The Government are requested to submit a copy of all documents in the file regarding the criminal proceedings against the applicant (file no. 2011/166 before the Erzurum Assize Court).

In particular, the Government are requested to submit all documents and audio materials on the basis of which the first-instance court concluded that the applicant was one of the local leaders of the PKK in the district of Doğubeyazıt and that he had made arrangements for young people willing to become PKK members to go to PKK bases in rural areas and the judgment rendered by the Erzurum Assize Court subsequent to the Court of Cassation’s decision dated 6 June 2014.