Michalakis împotriva Greciei

Comunicat la 29 august 2017 Prima secțiune Cerere nr. 8744/14 Argyros MICHALAKIS împotriva Greciei introdusă la 7 ianuarie 2014 CUPRINSUL DE LIMBARE Reclamantul, militar pensionat, sesizează în 2005 Curtea de Conturi cu privire la o cale de atac împotriva respingerii cererii sale de reajustare a pensiei sale în temeiul Legii nr. 2838/2000 și 3016/2002. Prin hotărârea nr. 2387/2012 Curtea de Conturi a primit acțiunea reclamantului și a retrimis cauza contabilității generale a statului pentru ca aceasta să se pronunțe asupra reajustării pensiei sale retroactive de la data intrării în vigoare a acestor legi. Apoi, prin actul nr. 25166/2013 Contabilitatea generală a statului a reajustat pensia reclamantului.

Cu toate acestea, Comisia a considerat că suma alocată reclamantului n a fost de la 1 iunie 2010. Potrivit contabilității generale a statului, termenul de prescripție prevăzut la art. 60 din Decretul prezidențial nr. 169/2007 începea să curgă de la publicarea Actului nr. 25166/2013. Ca urmare a sesizării de către reclamant a unei cereri de obligație a Contabilității Generale de Stat să se conformeze hotărârii nr 2387/2012 în fața comitetului a trei membri ai Curții de Conturi, însărcinat cu supravegherea executării hotărârilor Curții de Conturi Tribunalul a respins cererea sa și a considerat că Contabilitatea generală a statului s-a conformat hotărârii Curții de Conturi și că reclamantul putea introduce o nouă acțiune în fața instanțelor interne pentru a contesta stabilirea dies a quo-ului prescripției prevăzute la art. 60 din Decretul prezidențial nr. 169/2007.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A epuizat reclamantul căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție? În special, o nouă acțiune în fața Curții de Conturi împotriva Actului nr. 25166/2013 a constituit o acțiune efectivă în sensul acestei dispoziții, astfel încât reclamantul să poată contesta stabilirea de către Contabilitatea generală a statului de quo în ceea ce privește cerința prevăzută la art. 60 din Decretul prezidențial nr. 169/2007, având în vedere în special publicarea hotărârii nr. 887/2016 a formării plenare a Curții de Conturi? 2387/2012 al Curții de Conturi, a încălcat dreptul reclamantului la o protecție judiciară efectivă, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenția privind Curtea de Conturi?

A dat naștere, în cazul reclamantului, o creanță suficient de bine stabilită, în sensul jurisprudenței Curții cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1? (4) În acest sens, faptul că Contabilitatea generală a statului a stabilit data publicării actului său nr. 25166/2013 ca punct de plecare pentru termenul de prescripție extinctivă prevăzut la art. 60 din Decretul prezidențial nr. 169/2007 constituie o interferență nejustificată în dreptul său la respectarea bunurilor sale

Communiquée le 29 août 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 8744/14 Argyrios MICHALAKIS contre la Grèce introduite le 7 janvier 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant, militaire à la retraite, saisit en 2005 la Cour des comptes d’un recours contre le rejet de sa demande tendant au réajustement de sa pension sur le fondement des lois n os 2838/2000 et 3016/2002. Par l’arrêt n o 2387/2012 la Cour des comptes accueillit l’action du requérant et renvoya l’affaire à la Comptabilité Générale de l’État pour que celle ‑ ci se prononce sur le réajustement de sa pension rétroactivement à compter de l’entrée en vigueur desdites lois. Ensuite, par l’acte n o 25166/2013 la Comptabilité Générale de l’État réajusta la pension du requérant. Toutefois, elle considéra que le montant alloué au requérant n’était payable qu’à partir du 1 er juin 2010. Selon la Comptabilité Générale de l’État, le délai de prescription prévue par l’article 60 du décret présidentiel nº 169/2007 commençait à courir à partir de la publication de l’acte n o 25166/2013.

Suite à la saisie par le requérant d’une demande tendant à obliger la Comptabilité Générale de l’État à se conformer à l’arrêt n o 2387/2012 devant le comité de trois membres de la Cour des comptes, chargé de surveiller l’exécution des arrêts de celle ‑ ci, ce dernier rejeta sa demande. Il considéra que la Comptabilité Générale de l’État se conforma audit arrêt de la Cour des comptes et que le requérant pouvait introduire un nouveau recours devant les juridictions internes afin de contester la fixation du dies a quo de la prescription prévue par l’article 60 du décret présidentiel nº 169/2007.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, un nouveau recours devant la Cour des comptes contre l’acte n o 25166/2013 constituait-il un recours effectif au sens de cette disposition pour que le requérant puisse contester la fixation par la Comptabilité Générale de l’État du dies a quo de la prescription prévue par l’article 60 du décret présidentiel nº 169/2007, eu égard notamment à la publication de l’arrêt n o 887/2016 de la formation plénière de la Cour des comptes ? 2. Le refus allégué de la Comptabilité Générale de l’État de se conformer à l’arrêt n o 2387/2012 de la Cour des comptes, a-t-il méconnu le droit du requérant à une protection judiciaire effective, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. L’arrêt susmentionné a-t-il fait naître dans le chef du requérant une « créance suffisamment établie », au sens de la jurisprudence de la Cour relative à l’article 1 du Protocole n o 1 ? 4. Dans l’affirmative, le fait que la Comptabilité Générale de l’État a fixé la date de la publication de son acte n o 25166/2013 comme point de départ du délai de prescription extinctive prévu par l’article 60 du décret présidentiel nº 169/2007 constitue ‑ t-il une ingérence injustifiée dans son droit au respect de ses biens ?