MAKRIS c. GRECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
MAKRIS c. GRECE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 1001/07 prezentate de Ioannis MAKRIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 14 mai 2009 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 februarie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, dl Ioannis Makris, este un resortisant grec, născut în 1926 și rezident în Atena. V. Kondylis, avocat în barou da'é. Guvernul grec (at'o'o') este reprezentat de delegații agentului său, domnul G. Kanellopoulos, reședința în fața Consiliului Juridic de la'i', și domnul Z. Hatzipavlou, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul era ofițer de poliție. În 1981, a fost pensionat. La 30 decembrie 2002, reclamantul a solicitat de la 46 divizia de contabilitate generală de la la . . Reajustarea pensiei sale, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 2838/2000 aplicabile ofițerilor în serviciu. Administrația a respins tacit cererea sa. La 24 noiembrie 2003, reclamantul a formulat o opoziție împotriva respingerii tacite a cererii sale în fața Comitetului de control al contabilității generale de la la ë ê t (Επιτ La 29 iunie 2004, cea de-a treia cameră a Curții de Conturi a primit cererea reclamantului. După ce a considerat că dispozițiile legii în cauză se referă și la ofițerii pensionați, aceasta a prezentat cauza în fața Contabilității Generale de la Õ , astfel încât aceasta să reajusteze cuantumul pensiei în litigiu (hotărârea nr. 1628/2004). La 28 iulie 2004, Tribunalul nr. 1628/2004 a fost notificat contabilității generale a la ï ï , care nu a dat curs. La 13 octombrie 2005, reclamantul sesizează comisia însărcinată cu controlul executării hotărârilor Curții de Conturi pentru a se plânge de refuzul contabilității generale a statului de a se conforma hotărârii nr. 1628/2004 pronunțată de aceeași instanță. La 28 februarie 2006, comisia a constatat că refuzul contabilității generale a statului de a se conforma hotărârii nr. 1628/2004 nu a fost justificat și a invitat Comisia să ia toate măsurile necesare în termen de trei luni (procesul-verbal nr. 11/2006). La 2 iunie 2006, 44 divizia contabilității generale a reajustat pensia reclamantului și a judecat suma plătibilă începând cu 1 iunie 2006. În această privință, Comisia a considerat că termenul de prescripție prevăzut la art. 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 16 La 25 septembrie 2006, reclamantul sesizează din nou comisia responsabilă cu controlul executării hotărârilor Curții de Conturi, susținând că administrația nu era conformă în mod corespunzător cu hotărârea nr. 1628/2004. În special, acesta a subliniat că reajustarea ar fi trebuit să intervină începând cu 1 martie 2001, cu trei ani înainte de data la care a fost introdusă acțiunea sa în fața Curții de Conturi. Potrivit reclamantului, stabilirea datei de la care sunt plătite sumele datorate nu putea depinde de întârzierea pe care autoritățile administrative sau instanțele sesizate o luaseră pentru a lua o decizie, în timp ce acesta intentase să facă recursul de reajustare rapidă în termenele stabilite. Prin urmare, acesta susținea că o astfel de aplicare a dispoziției în cauză era aleatorie și contrară articolului 4 din Constituție (principiul egalității) și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. La 28 decembrie 2006, după ce a constatat că Contabilitatea generală de la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Dreptul și practica internă relevante Codul pensiilor civile și militare, Decretul prezidențial nr. 16 În nici un caz nu este permisă recunoașterea retroactivă, în detrimentul veniturilor publice, a creanțelor rezultate din pensii pentru o perioadă mai mare de trei ani de la prima zi a lunii în care este luat actul sau decizia privind această pensie. De asemenea, se iau în considerare următoarele dispoziții din legea de însoțire (Εισαγωγικός Νόμος ) din Codul civil art. 105 În cazul în care o persoană este responsabilă în mod solidar, sub rezerva dispozițiilor speciale privind responsabilitatea miniștrilor, persoana este responsabilă în mod solidar, sub rezerva dispozițiilor speciale privind răspunderea miniștrilor. art. 106 Dispozițiile celor două articole anterioare se aplică, de asemenea, în materie de răspundere a comunelor sau a altor persoane de drept public pentru prejudiciile cauzate de actele sau omisiunile organelor lor. Această responsabilitate este rezultatul unor acte juridice, dar și al unor acte materiale ale administrației, inclusiv al unor acte în principiu neexecutive (Kyriakopoulos, Comentariu al codului civil, art. 105 din legea de însoțire a Codului civil, nr 23; Dreptul contractelor, partea specială, volumul 6, responsabilitatea delictală, 1977, de. 48 B 112 ; E. Spiliotopoulos, Dreptul administrativ, ediția a treia, punctul 217. Jurisprudența Curții de Conturi în ceea ce privește stabilirea dies a quo de prescriere Potrivit unei jurisprudențe bine stabilite, Curtea de Conturi a considerat că prescripția în litigiu a început să curgă de la publicarea propriei hotărâri prin care se admitea cererea de la Õ . Cu toate acestea, în hotărâri mai recente, Curtea de Conturi a stabilit ca punct de plecare a termenului de trei ani publicarea deciziei privind contabilitatea generală a statului (hotărârile n 1102/2007 (formarea plenară), 193/2007 (formarea plenară), 604/2007 și 1316/2007. În special, Comisia a considerat că atunci când drepturile de pensie, refuzate de administrație, sunt recunoscute în cursul procedurii contencioasă ulterioare, fraza A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08 P, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, Rec., p. Orice altă interpretare conform căreia prescripția în litigiu se bazează pe publicarea hotărârii Curții de Conturi care face obiectul cererii de la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 1, a fost condus la privarea de un drept patrimonial, sigur și exigibil, și anume ansamblul creanțelor de pensie de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu privire la eficiența unei acțiuni întemeiate pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil conform hotărârilor nr. 1505/2005 și 1506/2005 din cadrul sesiunii sale plenare, Curtea de Conturi a considerat că acțiunea în despăgubire, întemeiată pe art. 105 din legea de însoțire a Codului civil, are un caracter pur in demunitar, nu se referă la drepturi de pensie și, prin urmare, nu este vizată de cerința prevăzută la art. 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 166/2000. Potrivit hotărârilor menționate anterior, persoanele cărora li s-a refuzat în mod ilegal reajustarea pensiei lor pot solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit în acest sens. Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 2405/2005 a sesiunii plenare, confirmată ulterior prin Hotărârea nr. 756/06, Curtea de Conturi a condiționat această posibilitate de constatarea prealabilă a faptului că autoritățile administrative au acționat în acest sens. Invocând art. 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că condițiile în care administrația a reajustat cuantumul pensiei sale au adus atingere dreptului său la un proces echitabil, precum și dreptului său la respectarea proprietăților sale ENICHI Reclamantul se plânge că termenul de prescripție prevăzut la art. 60 alin. (1) din Decretul prezidențial nr. 166/2000 și modul în care acesta a fost interpretat și aplicat în cazul său de către Contabilitatea generală a laui, au limitat în mod arbitrar și aleator recunoașterea retroactivă a drepturilor sale de pensie, încălcând dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. (1) Curtea consideră că cererea trebuie examinată numai sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Această dispoziție este formulată astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține, în principal, că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, din moment ce nu a formulat o opoziție în cadrul Comitetului de control al contabilității generale a lalui pentru a contesta stabilirea dies a quo prin actul nr. 12224/2006 al Contabilității Generale a statului. În cazul în care opoziția sa ar fi fost respinsă, reclamantul ar fi trebuit să intre în apel la Curtea de Conturi, care era singura instanță competentă pentru a controla legalitatea actului incriminat și, după caz, să soluționeze în mod direct situația în litigiu. Sesizarea de către reclamant a comisiei însărcinate cu controlul executării hotărârilor Curții de Conturi a unei cereri de constatare a faptului că hotărârea nr. 1628/2004 pronunțat de această instanță n a fost executat în mod incorect de către administrație, nu constituia o cale de atac adecvată, întrucât această hotărâre nu era pronunțată în nici un fel cu privire la problema aplicării articolului 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 166/2000. În plus, guvernul susține că reclamantul ar fi putut exercita o acțiune în despăgubire în temeiul articolului 105 din legea de însoțire a Codului civil. Acesta arată că, în cazul în care administrația refuză în mod ilegal să reajusteze cuantumul unei pensii și dacă acest refuz este ulterior anulat de Curtea de Conturi, aceasta poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a privării drepturilor sale de pensie pentru perioada care depășește perioada de trei ani prevăzută la art. 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 166/2000. Potrivit guvernului, este vorba despre o acțiune disponibilă și eficientă, prin intermediul căreia se poate obține redresarea încălcării menționate anterior. Acesta se referă la acest titlu la hotărârile nr. 1505/2005 și 1506/2005 ale formațiunii plenare a Curții de Conturi care au confirmat această abordare (a se vedea mai sus). Cu titlu accesoriu, guvernul reamintește jurisprudența Curții potrivit căreia bunurile mai vechi, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, pot fi fie bunuri în prezent, fie valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în temeiul cărora un solicitant poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă În opinia sa, în conformitate cu art. 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 16/2001, reclamantul nu avea dreptul de a-și reajusta pensia după expirarea termenului de trei ani de la publicarea deciziei privind pensionarea. Reclamantul contestă aceste teze și afirmă că a epuizat în mod corespunzător căile de atac interne și că nu dispune de alte căi de atac eficiente pentru a-și exercita drepturile. Curtea amintește că scopul articolului 35 alineatul (1), care stabilește regula epuizării căilor de atac interne, este de a informa statele contractante cu privire la posibilitatea de a preveni sau de a corecta presupusele încălcări ale acestora înainte ca Curtea să fie sesizată (scordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, § 141, CEDH 2006-...). Cu toate acestea, art. 35 alin. (1) din Convenție prevede doar epuizarea recursurilor referitoare la încălcările incriminate, disponibile și adecvate. Acestea trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorite; și este de datoria statului pârât să demonstreze că aceste cerințe sunt îndeplinite (Sejdovic c. Italia [GC], nr 56581/00, § 45, CEDH 2006-II). În speță, Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a formulat nicio acțiune în fața instanțelor interne pentru a se plânge de condițiile referitoare la reajustarea cuantumului pensiei sale de către Contabilitatea generală a la . Într-adevăr, reclamantul și-a exprimat satisfacția de a sesiza comisia responsabilă cu controlul executării hotărârilor Curții de Conturi, susținând că administrația nu era conformă în mod corespunzător cu hotărârea Curții de Conturi nr. 1628/2004 al Curții de Conturi, care i-a recunoscut dreptul la reajustare a cuantumului pensiei sale. Or, în opinia Curții, sesizarea acestei instanțe nu a fost o acțiune eficientă în sensul art. 35 alin. 1628/2004 invocat de solicitant s-a limitat la a răspunde cererii sale și la a solicita administrației să reajusteze cuantumul pensiei sale, fără a menționa data de la care reclamantul putea obține plata pensiei astfel ajustate, această întrebare nefiind ridicată de solicitant în apelul său. Prin urmare, administrației nu i s-a putut imputa că nu a stabilit reajustarea ordonată de Curtea de Conturi de la data dorită de solicitant, problema dies a quo a termenului de prescripție prevăzut la art. 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 16/2001, care nu a fost niciodată abordat de instanță . C . C a fost, de altfel, de altfel, din acest motiv comisia însărcinată cu controlul executării hotărârilor Curții de Conturi nu a constatat nici o încălcare din partea administrației și l-a decăzut pe reclamant din cererea sa. Întradevăr, Curtea consideră că singura modalitate prin care reclamantul ar fi putut obține despăgubiri a fost de a contesta actul nr. 12224/2006 al Contabilității Generale de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea a afirmat că, atunci când dreptul intern prevede mai multe acțiuni paralele care intră în diferite domenii ale dreptului, art. 35 alineatul (1) din Convenția nu prevede că un solicitant, după ce a încercat să obțină o încuviințarea unei încălcări a convenției prin intermediul unuia dintre aceste acțiuni, trebuie să utilizeze în continuare alte acțiuni (Zając c. Polonia, 19817/04, § 80, 29 iulie 2008).Cu toate acestea, Curtea reiterează faptul că nu a acționat în speță de a obliga reclamantul să inițieze un nou ciclu de proces, ci de a iniția singura procedură care îi poate oferi rezultatul dorit, și anume stabilirea dies a quo a termenului de prescripție la o dată anterioară celei adoptate de administrație în actul său nr. 12224/2006. Într-adevăr, dacă este adevărat că Curtea de Conturi a hotărât în repetate rânduri că prescripția în litigiu a început să curgă de la publicarea propriei hotărâri care a făcut obiectul cererii de la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În decembrie 2008), nu este mai puțin adevărat că, în hotărârile mai recente, aceasta a retrăit jurisprudența sa, în beneficiul unei interpretări a articolului 60 alineatul (1) din Decretul prezidențial nr. 166/2001, care ar corespunde mai mult cerințelor articolului 1 din Protocolul nr. 1. Mai mult, trebuie amintit că, în speță, administrația nu a stabilit nici măcar dies a quo termenul de prescripție pentru publicarea hotărârii nr. 1628/2004 a Curții de Conturi prin care se recunoaște dreptul reclamantului de a-și reajusta pensia, dar la o dată și mai târzie, și anume data publicării propriului act de reajustare a pensiei. Având în vedere cele de mai sus, și anume revigorarea jurisprudenței Curții de Conturi în aceeași perioadă în care s-au desfășurat faptele cauzei, precum și faptul că actul administrației care facea referire la recurent nu implică nici măcar o aplicare directă a jurisprudenței anterioare criticate a acestei instanțe, Curtea consideră că recurentul avea o șansă rezonabilă de a pune în discuție cu succes stabilirea Dies a quo din termenul de prescripție de către Contabilitatea generală a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166/2000, reclamantul nu a utilizat în mod normal acțiunile care îi ofereau acestuia dreptul intern (a se vedea, în acest sens, Kokkinis c. Grecia, citată anterior, § 39; Reveliotis c. Grecia, citată anterior, § 37). Această concluzie scutește Curtea de a se pronunța asupra celei de a doua excepții de neobosire a căilor de atac interne ridicate de guvern. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.