Sozler Nesryat Ticaret Ve Sanayi Anonim Syrketi împotriva Rusiei

Comunicat la 31 august 2017 SECȚIUNE TERZĂ Cerere nr. 21115/13 SOZLER NESRYAT TICARET VE SANAYI ANONIM SYRKETI împotriva Rusiei depusă la 12 martie 2013 OBIECTUL CAUZUL PRIVIND interzicerea distribuției unei cărți musulmane „Comparația credinței și lipsa de credință” (“ Čравнение веро и невериש”) de la Risale-I Nurи”. Colecția, un corp de comentarii despre Coran scris de un savant turc musulman Said Nursi, publicat de solicitant. Cartea a fost declarată extremistă și interzisă de hotărârea Curții de district Tsentralnyy din Krasnoyarsk din 29 decembrie 2011. Septembrie 2012 Curtea Regională Krasnoyarsk a refuzat cererea reclamantului de concediu de recurs, constatând că nu a fost parte la procedura.

QUESȚILE THE PARTIES PĂRȚILE sunt solicitate să prezinte copii ale raportului de experți din 5 august 2011 de către experții din Universitatea Pedagogică de Stat Astafyev Krasnoyarsk. Având în vedere că reclamantul este o societate publică, poate pretinde că este victimă de presupusa încălcare a articolului 9 din Convenție? A interzis distribuirea cărții „Comparența credinței și lipsa de credință” („ Čравнение верь и невериש”) de Said Nursi pronunțat în hotărârea Curții de District Tsentralnyy din Krasnoyarsk din 29 Decembrie 2011 interferează cu drepturile reclamantului în temeiul articolelor 9 sau 10 din Convenție? A fost interferența prevăzută de lege? A fost „necesar într-o societate democratică” în sensul articolelor 9 § 2 și 10 § 2 din Convenție?

În special, au adăugat instanțele interne motive „relevante” și „suficiente” pentru interferența? Au specificat care părți din publicații erau problematice? Ei și-au scos propriile concluzii din rapoartele de experți (a se vedea punctul 23 din rezoluția Curții Supreme nr. 11 din 28 Iunie 2011)? Au luat în considerare impactul interdicției asupra drepturilor seguitorilor islamului (a se vedea Martorii lui Iehova din Moscova c. Rusia , nr. 302/02, § 159, 10 iunie 2010)? Având în vedere că reclamantul nu a fost notificat de data audierii din 29 decembrie 2011 și a fost refuzat permisiunea de a face apel împotriva hotărârii pronunțate la acea dată, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, coroborat cu articolele 10 și 11 din Convenție (a se vedea hotărârea Curții Constituționale nr. 10-P din 21 aprilie 2010, punctul 3.1)?

Communicated on 31 August 2017

THIRD SECTION

Application no. 21115/13

SOZLER NESRYAT TICARET VE SANAYI ANONIM SYRKETI

against Russia lodged on 12 March 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the ban on distributing a Muslim book “Comparison of the faith and the lack of faith” (“ Сравнение веры и неверия ”) from the Risale-I Nur collection, a body of commentary on the Quran written by a Muslim Turkish scholar Said Nursi, published by the applicant. The book was declared extremist and banned by the judgment of the Tsentralnyy District Court of Krasnoyarsk of 29 December 2011. On 19 September 2012 the Krasnoyarsk Regional Court refused the applicant’s application for leave to appeal, finding that it was not a party to the proceedings. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. The parties are requested to submit copies of the expert report of 5 August 2011 by the experts from the Astafyev Krasnoyarsk State Pedagogical University.

2. Given that the applicant is a publishing company, can it claim to be a victim of the alleged violation of Article 9 of the Convention? 3. Did the ban on the distribution of the book “Comparison of the faith and the lack of faith” (“ Сравнение веры и неверия ”) by Said Nursi pronounced in the judgment of the Tsentralnyy District Court of Krasnoyarsk of 29 December 2011 interfere with the applicant’s rights under Articles 9 or 10 of the Convention? Was the interference prescribed by law? Was it “necessary in a democratic society” within the meaning of Articles 9 § 2 and 10 § 2 of the Convention? In particular, did the domestic courts adduce “relevant” and “sufficient” reasons for the interference?

Did they specify which parts of the publications were problematic? Did they draw their own conclusions from the expert reports (see point 23 of the Supreme Court’s resolution no. 11 of 28 June 2011)? Did they consider the impact of the ban on the rights of the followers of Islam (see Jehovah’s Witnesses of Moscow v. Russia , no. 302/02, § 159, 10 June 2010)? 4. Given that the applicant was not notified of the date of the hearing of 29 December 2011 and was refused leave to appeal against the judgment delivered on that date, has there been a violation of Article 13 of the Convention in conjunction with Articles 10 and 11 of the Convention (see the Constitutional Court’s judgment no. 10-P of 21 April 2010, point 3.1)?