- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 august 2017
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Mironov împotriva Rusiei și alte 2 cereri
Traducere în română Auto
Comunicat la 31 august 2017 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 58138/09 Mikhail Nikolayevich MIRONOV împotriva Rusiei și a altor două cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 58138/09, Mironov v. Rusia La 16 August 2005 Comuna din districtul Gdovskiy din regiunea Pskov a emis o decizie de a vinde o parcela de teren reclamantului. Tatăl său, care a fost șef al Comunității, și a încheiat un contract de vânzare în ceea ce privește această parcela de teren. În iunie 2007, procurorul din regiunea Pskov a interzis o procedură civilă împotriva reclamantului în fața Curții de District Gdovskiy din regiunea Pskov, care urmărește să aibă vânzarea invalidă.
În același timp, a inițiat o procedură penală împotriva tatălui reclamant pentru vânzarea de parcele de teren rude la prețul subestimat și l-a acuzat de abuz de competențe. Decembrie 2007 Curtea a Pacei Circuitului nr. 3 din districtul Gdovskiy a respins cererea procurorului. La 10 iunie 2008, Curtea de District Gdovskiy a stat ca un singur judecător președinte de judecător A. a anulat hotărârea din 25 decembrie 2007 și a declarat vânzarea nulă și nulă. Între timp, procesul penal împotriva tatălui reclamantului a fost îndreptat către Curtea de district Gdovskiy pentru proces de către trei judecători; unul dintre ei a fost judecătorul A. La 7 iulie 2008, judecătorul A. s-a retras din cauza penală.
Declarația sa de retragere a respingerii a fost citită după cum urmează: „Vă rugăm să fi informat că am examinat cererea civilă împotriva [reclamantului] depusă de procurorul din regiunea Pskov, care a încercat să declare că vânzarea de terenuri nu a fost validă. În cazul penal, scrisul de inculpare conține fapte care au fost deja luate în considerare în cadrul procedurii civile [contra reclamantul]. Astfel, am subliniat deja că vânzarea plăcilor de teren către rudele acuzate a fost ilegală.
Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm să acceptați retragerea mea, deoarece nu pot sta ca judecător ... în acest caz penal.” Iulie 2008 Curtea Regională Pskov a renunțat la o altă instanță penală și a susținut că Curtea de District Gdovskiy cuprinde doar trei judecători, prin urmare, nu ar putea permite retragerea judecătorului A.. 10. La 10 octombrie 2008, Curtea Regională Pskov a anulat decizia din 10 iunie 2008 din cauza faptului că nici reclamantul, nici avocatul său nu au participat la ședință la 10 octombrie 2008. Iunie 2010 și a trimis cazul Curții de District Gdovskiy pentru o proaspătă examinare. 11. Reclamantul a depus o provocare împotriva judecătorului A. se referă la declarația de retragere a judecătorului A.. El a remarcat că a avut o îndoieli legitime în ceea ce privește imparțialitatea sa.
12. La 18 Noiembrie 2008 judecătorul A. a considerat provocarea reclamantului și a respins-o. El a susținut că retragerea unui judecător într-un caz penal nu ar putea fi un motiv pentru o contestație împotriva unui judecător într-un caz civil conform Codului de procedură civilă. 13. La 26 ianuarie 2009, Curtea de district Gdovskiy a stat într-o singură formație judecător și a prezis judecătorul A. a anulat decizia de 25 de judecători. Decembrie 2007 și a permis cererea procurorului. Solicitarea nr. 17749/11, Zubkov c. Rusia 14. La data neespecificată, reclamantul a depus în judecată un spital public pentru nu-i furnizați medicamente subvenționate. 15. Aprilie 2010 Curtea de district Moscovskiy din Kazan și-a permis în parte cererea.
Acesta a susținut că practicantul general al reclamantului nu i-a prescris toate medicamentele necesare recomandate de un cardiolog. Spitalul a depus un apel. 16. Iunie 2010 Suprema Republicii Tatarstan, ședința într-un grup de trei judecători, care a inclus judecătorul Kh., președintele judecătorilor, judecătorii R. și V., a anulat decizia de 15 Aprilie 2010 și a remis cazul pentru o proaspătă examinare. Acesta a susținut că instanța de primă instanță a ignorat faptul că medicul reclamantului i-a prescris medicamente care au fost echivalente cu cele recomandate de cardiolog. 17. La 21 Iulie 2010 Curtea de district Moskovskiy din Kazan, referindu-se la depozițiile reprezentantului spitalului și la opinie a unui cardiolog independent, a susținut că medicul a prescris reclamantului toate drogurile recomandate de cardiolog sau medicamente echivalente și a respins cererea.
Reclamantul a depus un apel și o provocare împotriva judecătorului Kh. declarând că deja stătea la tribunalul de apel la 3 iunie 2010. 18. La 6 În septembrie 2010, apelul său a fost examinat și respins de un comitet al Curții Supreme a Republicii Tatarstan, compus din judecători Kh., F. și G. judecătorul Kh. a acționat ca președinte și raportor în examinarea apelului reclamantului. Judecătorii F. și G. au considerat provocarea reclamantului împotriva judecătorului Kh. și au respins-o fără a indica motive. Vedernikov și OOO TVBTS c. Rusia 19. La 1 octombrie 2013, reclamanții au depus în judecată o companie privată susținând că își protejează drepturile asupra anumitor proprietăți intelectuale.
20. La 8 aprilie 2014, Tribunalul Comercial al orașului Moscova și-a respins cererea. 21. La 2 Decembrie 2014 Curtea de Apel comercială (denumită în continuare „Curtea de Apel”) ședința într-un comitet de trei judecători, inclusiv judecătorul V., judecătorii Lav. și Lev., a anulat această decizie și a respins reclamația din nou pentru alte motive. 22. La 25 martie 2015, Curtea de Proprietate Intelectuală a anulat decizia de la 2 Decembrie 2014, a trimis cauzei pentru o nouă examinare Curții de Apel și i-a ordonat să analizeze o declarație privind probele falsificate și să solicite alte acuzații de susținere sau de refutare în această declarație. 23. La 4 septembrie 2015, reclamanții au depus o provocare împotriva judecătorilor V., Lav.
și Lev. care afirmau că deja au participat la examinarea cazului lor. 24. La 7 septembrie 2015, președintele Curții de Apel a respins provocarea reclamanților, susținând că nu au dovedit că judecătorii sunt interesați direct sau indirect de rezultatul cauzei sau că există alte circumstanțe care susțin îndoieli cu privire la imparțialitatea lor. 25. Septembrie 2015 Curtea de Apel într-un comitet de trei judecători, inclusiv judecătorul V., judecătorii Lav. și Lap., a anulat decizia din 8 aprilie 2014, dar a ignorat instrucțiunile Curții de Proprietate Intelectuală cu privire la declarația privind dovezi.
26. La 18 decembrie 2015 Curtea de Proprietate Intelectuală a anulat decizia din 14 Septembrie 2015, a remis cauzei pentru o nouă examinare a Curții de Apel și l-a instruit să examineze fondurile cauzei și să stabilească dacă reclamanții au avut vreun drept asupra proprietății intelectuale în cauză și atunci când le-au achiziționat, dacă acuzații au încercat să abuzeze de această proprietate intelectuală, indică în procesul-verbal al audierii decizia sa cu privire la dl. Pronunțarea Vedernikov privind falsificarea probelor. 27. Reclamanții au depus o provocare împotriva judecătorilor V., Lav. și Lap. care a afirmat că acestea au fost prejudecate din motivele descrise mai sus. 28. La 2 martie 2016, președintele Curții de Apel a respins provocarea reclamanților din aceleași motive ca la 7 septembrie 2015. 29. La 5 Mai 2016 un comitet de trei judecători ai Curții de Apel, inclusiv judecătorul V., judecătorii Lav.
și Lap., au anulat decizia de la 8 Aprilie 2014 și a respins cererea reclamanților. Reclamanții au contestat această decizie declarând că judecătorii nu au respectat instrucțiunile Curții de Proprietate Intelectuală și că același grup de judecători a examinat cazul pentru a treia oară, prin urmare, au avut îndoieli legitime în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. 30. Octombrie 2016, astfel cum a susținut Curtea Supremă a Rusiei la 8 decembrie 2016, Curtea de Proprietate Intelectuală a susținut hotărârea din 5 mai 2016. A declarat că Curtea de Apel a respectat instrucțiunile sale și, referindu-se la dispozițiile Codului de Procedură Comercială, a respins argumentele reclamanților privind judecătorii prejudecăți.
Codul de procedură civilă: dispoziții privind imparțialitatea 31. Un judecător nu poate participa la examinarea oricărui caz în cazul în care el: - a acționat anterior în acest caz, fie ca procuror, secretar de sala de judecată, reprezentant, martor, expert, specialist sau interpret; - are o relație parentală sau o altă familie apropiată cu oricare dintre părți sau reprezentanții acestora; - are un interes personal direct sau indirect în acest caz sau din orice alt motiv, imparțialitatea sa poate fi pusă în îndoială. 32. Un caz nu poate fi atribuit judecătorilor rude (art. 16). 33. Un judecător care a examinat un caz într-o instanță de primă instanță nu poate sta la o instanță de apel care ia în considerare acest caz.
Un judecător care a stat într-o instanță de apel nu poate lua în considerare acest caz într-o instanță de primă instanță (art. 17). 34. O retragere a unui judecător dintr-un caz este motivată și depusă înainte de examinarea fondurilor cazului. O retragere în cursul examinării cazului este imposibilă dacă o persoană care solicită retragere sau instanța devine conștientă de motivele de retragere în timpul examinării cazului în materie de fonduri (art. 19). 35. În caz de retragere, instanța ia în considerare avizul părților la procedură și al persoanei care doresc să se retragă din caz. O probă împotriva judecătorului care stă într-un singur judecător este examinată de acest judecător. În cazul în care un caz este atribuit unui comitet judecător, acest comitet se pronunță asupra probă împotriva judecătorului în absența acestui judecător.
În cazul unei provocări împotriva mai multor judecători sau a tuturor judecătorilor, toți judecătorii hotărăsc cu un vot majoritar simplu (art. 20). Cod de procedură civilă: dispoziții privind prezidarea judecătorului 36. Un judecător care stă într-un singur judecător acționează ca judecător. Atunci când un caz este atribuit unui comitet de judecători la o instanță de district, unul dintre judecătorii sau președintele său este judecător. În ceea ce privește alte instanțe, un judecător, președinte sau vicepreședinte al instanței competente asume funcțiile unui judecător președinte (art. 156). 37. Un judecător președinte furnizează orientări la ședințe, contribuie la evaluarea cuprinzătoare a dovezilor și a faptelor din caz și elimină tot ceea ce este irelevant pentru caz.
Un judecător președinte asigură, de asemenea, disciplina la o audiere. Ordinele sale sunt obligatorii pentru toate părțile la procedura și persoanele care participă la audiere.
Codul de procedură comercială: dispoziții privind imparțialitatea 38. Un judecător nu poate participa la examinarea și se retrage de la orice caz în cazul în care: - a acționat anterior în acest caz ca judecător și participarea sa la reexaminarea cazului nu este în conformitate cu Codul de procedură comercială; - a acționat anterior în acest caz ca procuror, asistent al unui judecător, secretar de sala de judecată, reprezentant, expert, specialist, interpret sau martor, judecător al unei instanțe străine sau al unui comitet de arbitraj; - este o rudă a unei părți la procedura sau a reprezentantului său; - are un interes personal direct sau indirect în acest caz sau din orice alt motiv, imparțialitatea sa poate fi pusă în îndoială; - a avut o relație subordonată cu oricare dintre părți sau reprezentantul său; - a exprimat avize publice sau a făcut declarații cu privire la meritele cazului.
39. Un caz nu poate fi atribuit judecătorilor rude (art. 21). 40. Articolele 22, 24 și 25 din Codul de Procedură Comercială conțin dispoziții similare celor prevăzute la articolele 17, 19 și 20 din Codul de Procedură Civilă descris mai sus. 41. O instanță de cassare (inclusiv Curtea de Proprietate Intelectuală) poate anula sau modifica o decizie a unei instanțe de apel și trimite cazul pentru o proaspătă examinare la această instanță de apel, declarând că cazul este examinat de către un grup de judecători diferit, în cazul în care decizia nu este în conformitate cu legea procedurală efectivă în temeiul articolului 288 din Codul sau în cazul în care instanța de apel a eliberat concluzii greșite la evaluarea faptelor din cauza sau a probelor.
Acesta poate, de asemenea, să anuleze sau să modifice o decizie a unei instanțe de apel și să trimită cauzele pentru o examinare proaspătă la alte instanțe de apel situate în același circuit al instanței în cazul în care instanța de casă examinează cazul pentru a doua oară și concluziile instanței de apel nu sunt suportate de faptele cazului sau probelor (art. 287). În conformitate cu Hotărârea nr. 12 a Curții Supreme de Comerț din Rusia din 17 februarie 2011, în cazul în care un caz este trimis pentru o examinare proaspătă, ca regulă generală, aceeași formare a instanței de apel trebuie să ia în considerare cazul, cu excepția cazului în care instanța de casă prevede altfel (punctul 3.13). 43. Potrivit hotărârilor nr. 2501-О și nr. 465-О de Curtea Constituțională a Rusiei, instanța decide dacă un judecător a fost prejudecat pe baza unor circumstanțe specifice ale fiecărui caz.
În caz de îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, instanța superioară poate trimite cazul pentru o nouă examinare la o formare judiciară diferită a instanței superioare relevante. COMPLAINTE 44. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 6 din Convenție că judecătorii care au considerat că cazurile lor erau prejudecate. Întrebări PENTRU PARTE Erau tribunalele care au tratat cazurile reclamanților, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Judecătorii au furnizat motive suficiente pentru respingerea provocărilor reclamanților? Apendicele nr. Cerere nr. Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat de 58138/09 26/07/2009 Mikhail Nikolayevich MIRONOV 12/08/1981 Pskov rus Ivan Valerievich POPOV 17749/11 21/02/2011 Vladimir Nikolayevich ZUBKOV 26/03/1936 Kazan rus 27906/17 02/04/2017 Konstantin VEDERNIKOV 24/11/1978 Riga Stateless OOOO TVBTS 03/05/2006 Riga Inessa SHULTE
Communicated on 31 August 2017
THIRD SECTION
Application no. 58138/09 Mikhail Nikolayevich MIRONOV against Russia and 2 other applications (see list appended)
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Application no. 58138/09, Mironov v. Russia
On 16 August 2005 the Municipality of the Gdovskiy District of the Pskov Region issued a decision to sell a land plot to the applicant. His father, who was the head of the Municipality, and he concluded a sale contract with regard to this land plot.
In June 2007 the prosecutor of the Pskov Region brought civil proceedings against the applicant before the Gdovskiy District Court of the Pskov Region seeking to have the sale invalid. At the same time he initiated criminal proceedings against the applicant’s father for selling land plots to his relatives at the underestimated price and charged him with abuse of powers.
On 25 December 2007 the Justice of the Peace of the Court Circuit No. 3 of the Gdovskiy District dismissed the prosecutor’s claim.
On 10 June 2008 the Gdovskiy District Court sitting as a single judge formation presided by judge A. quashed the decision of 25 December 2007 and declared the sale null and void.
Meanwhile, the criminal case against the applicant’s father was referred to the Gdovskiy District Court for trial by three judges; one of them was judge A.
On 7 July 2008 judge A. withdrew himself from the criminal case. His withdrawal statement read as follows: “Please be advised that I have examined the civil claim against [the applicant] filed by the prosecutor of the Pskov Region who sought to declare the land plot sale invalid. The writ of indictment in the criminal case contains facts which have already been considered in civil proceedings [against the applicant]. Thus, I have already made point that the sale of the land plots to the accused’s relatives was unlawful. In view of the above, please accept my withdrawal as I cannot sit as a judge ... in this criminal case.”
On 21 July 2008 the Pskov Regional Court referred the criminal case to another court. It held that the Gdovskiy District Court comprises only three judges, therefore, it could not allow judge A.’s withdrawal.
On 10 October 2008 the Pskov Regional Court quashed the decision of 10 June 2008 on the ground that neither the applicant, nor his lawyer attended the hearing on 10 June 2010 and remitted the case to the Gdovskiy District Court for a fresh examination.
The applicant lodged a challenge against judge A. referring to judge A.’s withdrawal statement. He noted that he had a legitimate doubt as to his impartiality.
On 18 November 2008 judge A. considered the applicant’s challenge and dismissed it. He held that a withdrawal of a judge in a criminal case could not be a ground for a challenge against a judge in a civil case according to the Code of Civil Procedure.
On 26 January 2009 the Gdovskiy District Court sitting in a single ‑ judge formation and presided by judge A. quashed the decision of 25 December 2007 and allowed the prosecutor’s claim. 2. Application no. 17749/11, Zubkov v. Russia
On unspecified date the applicant sued a public hospital for failure to provide him with subsidised drugs.
On 15 April 2010 the Moscovskiy District Court of Kazan allowed his claim in part. It held that the applicant’s general practitioner had not prescribed him all necessary drugs recommended by a cardiologist. The hospital lodged an appeal.
On 3 June 2010 the Supreme of the Republic of Tatarstan, sitting in a panel of three judges, which included judge Kh., presiding the panel, judges R. and V., quashed the decision of 15 April 2010 and remitted the case for a fresh examination. It held that the first instance court had ignored the fact that the applicant’s doctor had prescribed him drugs which had been equivalent to those recommended by the cardiologist.
On 21 July 2010 the Moskovskiy District Court of Kazan, referring to the depositions of the hospital’s representative and an opinion of an independent cardiologist, held that the doctor had prescribed the applicant all drugs recommended by the cardiologist or equivalent drugs and dismissed his claim. The applicant lodged an appeal and a challenge against judge Kh. stating that she had already sat in the panel at the appellate court on 3 June 2010.
On 6 September 2010 his appeal was examined and rejected by a panel of the Supreme Court of the Republic of Tatarstan composed of judges Kh., F. and G. Judge Kh. acted as president and rapporteur in the examination of the applicant’s appeal. Judges F. and G. considered the applicant’s challenge against judge Kh. and rejected it without indicating any reasons. 3. Application no. 27906/17, Vedernikov and OOO TVBTS v. Russia
On 1 October 2013 the applicants sued a private company claiming to protect their rights to some intellectual property.
On 8 April 2014 the Moscow City Commercial Court dismissed their claim.
On 2 December 2014 the Ninth Commercial Court of Appeal (hereinafter “the Court of Appeal”) sitting in a panel of three judges including presiding judge V., judges Lav., and Lev., quashed this decision and dismissed their claim again on other grounds.
On 25 March 2015 the Intellectual Property Court quashed the decision of 2 December 2014, remitted the case for a fresh examination to the Court of Appeal and instructed it to analyse a statement on falsified evidence and to request other evidence supporting or refuting allegations in this statement.
On 4 September 2015 the applicants lodged a challenge against judges V., Lav. and Lev. stating that they had already participated in the examination of their case.
On 7 September 2015 the president of the Court of Appeal rejected the applicants’ challenge holding that they had not proved that the judges were directly or indirectly interested in the outcome of the case or that there were other circumstances raising doubts as to their impartiality.
On 14 September 2015 the Court of Appeal sitting in a panel of three judges, including presiding judge V., judges Lav. and Lap., quashed the decision of 8 April 2014 but ignored the Intellectual Property Court’s instruction about the statement on evidence.
On 18 December 2015 the Intellectual Property Court quashed the decision of 14 September 2015, remitted the case for a fresh examination to the Court of Appeal and instructed it to examine the merits of the case and to establish whether the applicants had any rights to the intellectual property in question and when they had acquired them, whether the defendants had tried to misuse this intellectual property, indicate in the minutes of the hearing its decision as to Mr Vedernikov’s statement on falsification of evidence.
The applicants lodged a challenge against judges V., Lav. and Lap. stating that they were biased for the reasons described above.
On 2 March 2016 the president of the Court of Appeal rejected the applicants’ challenge on the same grounds as on 7 September 2015.
On 5 May 2016 a panel of three judges of the Court of Appeal including presiding judge V., judges Lav. and Lap. quashed the decision of 8 April 2014 and dismissed the applicants’ claim. The applicants challenged this decision stating that the judges had failed to comply with the Intellectual Property Court’s instructions and that the same panel of judges had examined the case for the third time, therefore, they had legitimate doubts as to judges’ impartiality.
By decision of 3 October 2016, as upheld by the Supreme Court of Russia on 8 December 2016, the Intellectual Property Court upheld the decision of 5 May 2016. It stated that the Court of Appeal had complied with its instructions and, referring to the provisions of the Code of Commercial Procedure, rejected the applicants’ arguments on biased judges. B. Relevant domestic law and practice 1. Code of Civil Procedure: provisions on impartiality
A judge may not take part in the consideration of any case if he or she: - has previously acted in the case, whether as a prosecutor, courtroom secretary, representative, witness, expert, specialist or interpreter; - has a parental or other close family relationship with any of the parties or their representatives; - has a personal direct or indirect interest in the case or for any other reason, his or her impartiality may be called into doubt.
A case may not be assigned to judges who are relatives (Article 16).
A judge who examined a case at a first instance court may not sit at an appellate court considering this case. A judge who ruled on a case at an appellate court may not consider this case at a first instance court (Article 17).
A withdrawal of a judge from a case shall be reasoned and submitted before examining the merits of the case. A withdrawal in the course of examination of the case is impossible unless a person who requests withdrawal or the court have become aware of reasons for withdrawal during examination of the case on merits (Article 19).
In case of withdrawal, the court takes into account the opinion of parties to the proceedings and a person who wants to withdraw from the case. A challenge against a judge sitting in a single judge formation is considered by this judge. If a case is assigned to a panel of judges, this panel shall rule on the challenge against the judge in absence of this judge. In case of a challenge against several or all judges, all judges shall decide by a simple majority vote (Article 20). 2. Code of Civil Procedure: provisions on presiding judge
A judge sitting in a single judge formation shall act as a presiding judge. When a case is assigned to a panel of judges at a district court, one of its judges or its president shall be the presiding judge. As to other courts, a judge, president or deputy president of the relevant court shall assume the functions of a presiding judge (Article 156).
A presiding judge shall provide guidance at the hearings, contribute to comprehensive assessment of evidence and facts of the case and eliminate everything which is irrelevant to the case. A presiding judge shall also ensure discipline at a hearing. His or her orders are binding for all parties to the proceedings and persons attending the hearing. 3. Code of Commercial Procedure: provisions on impartiality
A judge may not take part in the consideration of and shall withdraw from any case if he or she: - has previously acted in the case as a judge and his or her participation in re-examination of the case is not in line with the Code of Commercial Procedure; - has previously acted in the case as a prosecutor, assistant of a judge, courtroom secretary, representative, expert, specialist, interpreter or witness, judge of a foreign court or arbitration panel; - is a relative of a party to the proceedings or of his or her representative; - has a personal direct or indirect interest in the case or for any other reason, his or her impartiality may be called into doubt; - has had a subordinate relationship with or has been otherwise dependent on any of the parties or his or her representative; - has expressed opinions publicly or has made statements on the merits of the case.
A case may not be assigned to judges who are relatives (Article 21).
Articles 22, 24 and 25 of the Code of Commercial Procedure contain provisions similar to those provided for in Articles 17, 19 and 20 of the Code of Civil Procedure described above.
A cassation court (including the Intellectual Property Court) may quash or change a decision of an appellate court and remit the case for a fresh examination to this appellate court stating that the case shall be considered by a different panel of judges, if the decision is not in line with effective procedural law under Article 288 of the Code or if the appellate court has drawn wrong conclusions when assessing facts of the case or evidence. It also may quash or change a decision of an appellate court and remit the case for a fresh examination to other appellate court located in the same court circuit if the cassation court examines the case for the second time and the appellate court’s conclusions are unsupported by the facts of the case or evidence (Article 287). 4. Case-law of domestic courts
Pursuant to Ruling no. 12 of the Supreme Commercial Court of Russia of 17 February 2011, when a case is remitted for a fresh examination, as a general rule, the same formation of the appellate court shall consider the case, unless the cassation court prescribes otherwise (point 3.13).
According to decisions nos. 2501-О and 465-О-О of the Constitutional Court of Russia, the courts shall determine whether a judge was biased based on particular circumstances of each case. In case of any doubts as to the impartiality of the judge, the higher court may remit the case for a fresh examination to a different judicial formation of the relevant lower court. COMPLAINTS
The applicants complain under Article 6 of the Convention that the judges who considered their cases were biased.
QUESTIONS TO THE PARTIES
Were the courts which dealt with the applicants’ cases, as required by Article 6 § 1 of the Convention? Did the judges provide sufficient reasons when rejecting the applicants’ challenges? Appendix No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Nationality Represented by 58138/09 26/07/2009 Mikhail Nikolayevich MIRONOV 12/08/1981 Pskov Russian Ivan Valeryevich POPOV 17749/11 21/02/2011 Vladimir Nikolayevich ZUBKOV 26/03/1936 Kazan Russian 27906/17 02/04/2017 Konstantin VEDERNIKOV 24/11/1978 Riga Stateless OOO TVBTS 03/05/2006 Riga Inessa SHULTE