Christensen împotriva Rusiei

Comunicat la 4 septembrie 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 39417/17 Dennis Ole CHRISTENSEN împotriva Rusiei depusă la 2 iunie 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dennis Ole Christensen, este un național danez, născut în 1972 și locuiește în Orel. El este reprezentat în fața Curții de către dl Muzny, un avocat practicant în Prévessin-Moens, Franța. Reclamantul și soția lui sunt Martorii lui Iehova care locuiesc în Orel. Mai 2017 poliția locală și ofițerii Serviciului Federal de Securitate (FSB) au efectuat o căutare în apartamentul lor și au arestat reclamantul pentru a continua activitățile unei comunități religioase – organizația religioasă locală Orel a Martorilor lui Iehova – care a fost lichidată de o decizie judiciară din cauza activităților sale extremiste, o infracțiune în temeiul articolului 282-2 § 1 din Codul Penal.

Se referă la hotărârea Curții Regionale Orel din 14 iunie 2016 prin care organizația Orel a Martorilor lui Iehova a fost interzisă. Reclamantul a fost dus la Departamentul de Investigație FSB. În ziua următoare, Curtea de District Sovetskiy din Orel, referindu-se la gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului și a cetățeniei sale străine, a autorizat detenția anterioară. Reclamantul a invocat, în special, dreptul său la libertatea religiei. La 21 iunie 2017, Curtea Regională Orel a susținut ordinul de detenție într-un mod rezumat, fără să se adreseze motivelor de recurs ale reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 9 din Convenție, luat singur și coroborat cu art. 14, că arestarea sa însoțită de riscul condamnării penale constituie o interferență ilegală, nejustificată și disproporționată cu dreptul său de a manifesta religia sa în comun cu alții și că a fost supus unui tratament discriminatoriu din cauza credinței sale.

5 din Convenția pe care instanțele interne nu le-au furnizat motive relevante și suficiente pentru deținerea sa. Întrebarea părților a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție, luată pe cont propriu sau în conjuncție cu art. 14, din cauza arestării și detenției reclamantului? Detenția reclamantului a fost bazată pe motivul „relevant și suficient”, conform articolului 5 §§ 3 din Convenție (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 92-102, CEDH 2016 (extracte))?

Communicated on 4 September 2017

THIRD SECTION

Application no. 39417/17 Dennis Ole CHRISTENSEN against Russia lodged on 2 June 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Dennis Ole Christensen, is a Danish national, who was born in 1972 and lives in Orel. He is represented before the Court by Mr P. Muzny, a lawyer practising in Prévessin-Moens, France. The applicant and his wife are Jehovah’s Witnesses living in Orel. On 25 May 2017 local police and the Federal Security Service (FSB) officers carried out a search in their flat and arrested the applicant on the charges of continuing the activities of a religious community – the Orel local religious organisation of Jehovah’s Witnesses – which had been liquidated by a judicial decision on account of its extremist activities, an offence under Article 282-2 § 1 of the Criminal Code. Reference was made to the Orel Regional Court’s judgment of 14 June 2016 by which the Orel organisation of Jehovah’s Witnesses had been banned.

The applicant was taken to the FSB Investigative Department. On the following day the Sovetskiy District Court in Orel, referring to the gravity of the charges against the applicant and his foreign nationality, authorised his pre-trial detention. The applicant appealed, invoking, in particular, his right to freedom of religion. On 21 June 2017 the Orel Regional Court upheld the detention order in a summary fashion, without addressing the applicant’s grounds of appeal. COMPLAINTS The applicant complained under Article 9 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14, that his arrest accompanied by the risk of criminal conviction constituted an unlawful, unjustified and disproportionate interference with his right to manifest his religion in community with others and that he has been subjected to a discriminatory treatment on account of his faith.

The applicant also complained under Article 5 of the Convention that the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for his detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was there a violation of Article 9 of the Convention, taken on its own or in conjunction with Article 14, on account of the applicant’s arrest and detention? 2. Was the applicant’s detention based on “relevant and sufficient” reason as required by Article 5 § 3 of the Convention (see Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, §§ 92-102, ECHR 2016 (extracts))?