- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 septembrie 2017
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Baykova împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 4 septembrie 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 37996/14 Lyudmila Yevgenyevna BAYKOVA împotriva Rusiei depusă la 17 aprilie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Lyudmila Yevgenyevna Baykova, este un național rus, care s-a născut în 1946 și trăiește în St Petersburg. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 noiembrie 2006, automobilul reclamantului, Toyota RAV-4, a fost furat la St Petersburg. Poliția a deschis un caz penal și a pus mașina pe înregistrarea federală a mașinilor furate. La 21 aprilie 2007, dl P. a înregistrat un Toyota RAV 4 în regiunea Kurgan. La 13 iunie 2007, poliția federală a instruit poliția locală să efectueze un examen expert al mașinii care suspectează că numerele sale de identificare au fost schimbate.
Poliția din regiunea Kurgan a cerut domnului P. să aducă Toyota RAV-4 pentru examinare. Până în acel moment dl P. a vândut deja masina unui dl Po. Se pare că după examinarea mașinii, au returnat-o domnului Po. La 7 august 2007, experții au concluzionat că mașina a fost cea furată de la solicitant. De la 16 la 27 august 2007 poliția Regiunei Kurgan a efectuat o anchetă și la 27 august 2007 au trimis rezultatele anchetei poliției din San Petersburg. La 5 Mai 2008 Poliția din Sf. Petersburg a cerut polițiștilor Kurgan să pună mâna pe mașină. Până în acel moment dl Po. a vândut mașina unui dl R. Poliția nu a putut localiza dl R. sau mașina. Cerințele reclamantului de a deschide un caz penal împotriva polițiștilor din regiunea Kurgan care nu și-au reușit să-și pună mașina nu au reușit.
Ea nu a interzis aceste refuzuri în fața instanțelor naționale, ci a solicitat unei instanțe să declare ilegal eșecul polițiștilor din regiunea Kurgan pentru a-și înființa mașina. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o procedură civilă separată pentru daune de la departamentul de poliție din regiunea Kurgan. Martie 2011 Curtea orașului Kurganskiy din regiunea Kurgan nu a constatat nici o dovadă a neglijenței polițiștilor, în special că cererile reclamanților de deschidere a cazurilor penale împotriva polițiștilor au fost refuzate și că reclamantul nu le-a contestat în fața instanțelor naționale. Aprilie 2011 Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru daune care se bazează din nou pe refuzul de deschidere a procedurii penale împotriva polițiștilor.
Reclamantul nu a apelat împotriva acestei hotărâri având nici o perspectiva de succes, cu excepția cazului în care instanța a constatat neglijență în acțiunile polițiștilor. Prin urmare, ea a apelat împotriva hotărârii din 31 martie 2011. August 2011 Curtea Regională Kurgan a susținut hotărârea din 31 martie 2011. La 20 februarie 2012, un judecător al Curgăi Regionale a respins prima plângere de casă a reclamantului. La 22 ianuarie 2014, Curtea Supremă a Rusiei a refuzat a doua plângere de casă a reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că nu a reușit poliția să-i pună mașina în pericol proprietățile ei. Se plânge în continuare de imposibilitatea de a obține daune cauzate de acțiunile neglijente ale polițiștilor.
Statul a respectat obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de a institui un sistem juridic intern care să protejeze în mod suficient drepturile de proprietate și de a asigura funcționarea efectivă a acestui sistem (a se vedea, de exemplu, Blumberga c. Letonia , nr. 70930/01, § 67, 14 octombrie 2008)? Acțiunile poliției au fost și/sau nu au acționat în acest caz în încălcarea bucurării proprietăților ei, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Are reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 4 September 2017
THIRD SECTION
Application no. 37996/14 Lyudmila Yevgenyevna BAYKOVA against Russia lodged on 17 April 2014
STATEMENT OF FACTS
The applicant, Ms Lyudmila Yevgenyevna Baykova, is a Russian national, who was born in 1946 and lives in St Petersburg. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 3 November 2006 the applicant’s car, a Toyota RAV-4, was stolen in St Petersburg. The police opened a criminal case and put the car on the federal register of stolen cars. On 21 April 2007 a Mr P. registered a Toyota RAV ‑ 4 in the Kurgan Region. On 13 June 2007 the federal police instructed the local police to perform an expert examination of that car suspecting that its identification numbers had been changed. The Kurgan Region police asked Mr P. to bring the Toyota RAV-4 for examination.
By that moment Mr P. had already sold the car to a Mr Po. It appears that after the experts examined the car, they returned it to Mr Po. On 7 August 2007 the experts concluded that the car was the one stolen from the applicant. From 16 to 27 August 2007 the Kurgan Region police performed an inquiry and on 27 August 2007 they sent the results of the inquiry to the St Petersburg police. On 5 May 2008 the St Petersburg police requested the Kurgan policemen to impound the car. By that moment Mr Po. had sold the car to a Mr R. Police were unable to locate Mr R. or the car. The applicant’s requests to open a criminal case against the Kurgan Region policemen who had failed to impound her car were unsuccessful.
She did not appeal those refusals before the national courts, but requested a court to declare unlawful the failure of the Kurgan Region policemen to impound her car. The applicant also submitted a separate civil suit for damages from the Kurgan Region police department. On 31 March 2011 the Kurganskiy Town Court of the Kurgan Region found no evidence of the policemen’s negligence. It held, in particular, that the applicant’s requests to open criminal cases against the policemen had been refused and that the applicant had not challenged them before the national courts. On 25 April 2011 the Town Court rejected the applicant’s claim for damages again relying on the refusals to open criminal proceedings against the policemen.
The applicant did not appeal against that judgment seeing no prospects of success unless the courts found negligence in policemen’s actions. She, therefore, appealed against the judgment of 31 March 2011. On 2 August 2011 the Kurgan Regional Court upheld the judgment of 31 March 2011. On 20 February 2012 a judge of the Kurgan Regional Court dismissed the applicant’s first cassation complaint. On 22 January 2014 the Supreme Court of Russia refused the applicant’s second cassation complaint. COMPLAINTS The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the police’s failure to impound the car deprived her of her property. She further complains about impossibility to obtain damages caused by negligent actions of policemen.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the State comply with its positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention to establish a domestic legal system sufficiently protecting property rights and to ensure the effective functioning of that system (see, for instance, Blumberga v. Latvia , no. 70930/01, § 67, 14 October 2008)? Were the police’s actions and/or failure to act in the present case in breach of the applicant’s enjoyment of her property as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? 2. Did the applicant had at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as required by Article 13 of the Convention?