BAYKOVA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BAYKOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 4 septembrie 2017 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 37996/14 Lyudmila Yevgenyevna BAYKOVA împotriva Rusiei depusă la 17 aprilie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Lyudmila Yevgenyevna Baykova, este un național rus, care s-a născut în 1946 și trăiește în St Petersburg. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 noiembrie 2006, automobilul reclamantului, Toyota RAV-4, a fost furat la St Petersburg. Poliția a deschis un caz penal și a pus mașina pe înregistrarea federală a mașinilor furate. La 21 aprilie 2007, dl P. a înregistrat un Toyota RAV 4 în regiunea Kurgan. La 13 iunie 2007, poliția federală a instruit poliția locală să efectueze un examen expert al mașinii care suspectează că numerele sale de identificare au fost schimbate. Poliția din regiunea Kurgan a cerut domnului P. să aducă Toyota RAV-4 pentru examinare. Până în acel moment dl P. a vândut deja masina unui dl Po. Se pare că după examinarea mașinii, au returnat-o domnului Po. La 7 august 2007, experții au concluzionat că mașina a fost cea furată de la solicitant. De la 16 la 27 august 2007 poliția Regiunei Kurgan a efectuat o anchetă și la 27 august 2007 au trimis rezultatele anchetei poliției din San Petersburg. La 5 Mai 2008 Poliția din Sf. Petersburg a cerut polițiștilor Kurgan să pună mâna pe mașină. Până în acel moment dl Po. a vândut mașina unui dl R. Poliția nu a putut localiza dl R. sau mașina. Cerințele reclamantului de a deschide un caz penal împotriva polițiștilor din regiunea Kurgan care nu și-au reușit să-și pună mașina nu au reușit. Ea nu a interzis aceste refuzuri în fața instanțelor naționale, ci a solicitat unei instanțe să declare ilegal eșecul polițiștilor din regiunea Kurgan pentru a-și înființa mașina. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o procedură civilă separată pentru daune de la departamentul de poliție din regiunea Kurgan. Martie 2011 Curtea orașului Kurganskiy din regiunea Kurgan nu a constatat nici o dovadă a neglijenței polițiștilor, în special că cererile reclamanților de deschidere a cazurilor penale împotriva polițiștilor au fost refuzate și că reclamantul nu le-a contestat în fața instanțelor naționale. Aprilie 2011 Tribunalul a respins cererea reclamantului pentru daune care se bazează din nou pe refuzul de deschidere a procedurii penale împotriva polițiștilor. Reclamantul nu a apelat împotriva acestei hotărâri având nici o perspectiva de succes, cu excepția cazului în care instanța a constatat neglijență în acțiunile polițiștilor. Prin urmare, ea a apelat împotriva hotărârii din 31 martie 2011. August 2011 Curtea Regională Kurgan a susținut hotărârea din 31 martie 2011. La 20 februarie 2012, un judecător al Curgăi Regionale a respins prima plângere de casă a reclamantului. La 22 ianuarie 2014, Curtea Supremă a Rusiei a refuzat a doua plângere de casă a reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că nu a reușit poliția să-i pună mașina în pericol proprietățile ei. Se plânge în continuare de imposibilitatea de a obține daune cauzate de acțiunile neglijente ale polițiștilor. Statul a respectat obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția de a institui un sistem juridic intern care să protejeze în mod suficient drepturile de proprietate și de a asigura funcționarea efectivă a acestui sistem (a se vedea, de exemplu, Blumberga c. Letonia , nr. 70930/01, § 67, 14 octombrie 2008)? Acțiunile poliției au fost și/sau nu au acționat în acest caz în încălcarea bucurării proprietăților ei, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Are reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție?