RAKHIMOV v. RUSSIA

Decizia nr. 20735/15 Zukhreddin Gulomovich RAKHIMOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 mai 2015, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, având în vedere observațiile prezentate de guvernul rus, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Zukhreddin Gulomovich Rakhimov, este un național uzbek, care s-a născut în 1983. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I.G. Vasiliev, un avocat practicant la Moscova. Guvernul rus ("guvernul") a fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că există motive substanțiale pentru a crede că va fi supus la tratament interzis prin această dispoziție în cazul în care el a fost îndepărtat în Uzbekistan. La 4 mai 2015, Președintele interimar al Secțiunii a hotărât să informeze guvernul Rusiei, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul nu ar trebui extraditat, expulzat sau în mod involuntar din Rusia în Uzbekistan sau într-o altă țară pe durata procedurii în fața Curții. La 3 septembrie 2015, reclamațiile reclamantului au fost comunicate Guvernului la 15 ianuarie 2016. La 28 martie 2016, în observațiile prezentate în răspuns de reprezentantul reclamantului au susținut plângerile, dar au declarat că nu a avut nici contact cu reclamantul, nici cu rudele sale. La 4 mai 2016, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de judecată, președintele Secțiunii a solicitat Guvernului rus să prezinte informații cu privire la locul în care reclamantul își face obiectul unei anchete privind presupusa dispariție. La 17 mai 2016, Guvernul a informat Curtea că, în conformitate cu înregistrările de control la frontieră, reclamantul a părăsit în mod voluntar Rusia la 27 Octombrie 2015. Acestea au declarat, de asemenea, că autoritățile ruse nu au avut motive să creadă că reclamantul a dispărut și să deschidă orice investigație în acest sens și că nici o plângere relevantă nu a fost depusă de reclamantul, de rudele sale, de avocatul sau de reprezentantul său sau de orice altă persoană. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la riscul real de maltratare în caz de îndepărtare în Uzbekistan. Mai multe plângeri au fost depuse în temeiul articolelor 3 și 34 din Convenție cu privire la presupusa dispariție a reclamantului și la o presupusă interferență cu corespondența adresată Curții. Reclamantul s-a plâns că îndepărtarea sa în Uzbekistan îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torture sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante”. 10. Curtea constată că, în conformitate cu informațiile prezentate de Guvern și nu contestate de reprezentantul reclamantului, reclamantul a părăsit Rusia la 27 octombrie 2015. Prin urmare, circumstanțele factuale și juridice care constituie baza acestei părți ale cererii nu mai sunt prezente, deoarece reclamantul nu mai este în pericol de a fi extraditat din Rusia la Uzbekistan. 11. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție, nu mai este justificat să continue examinarea cererii în această parte și că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu îi impune să continue examinarea în temeiul articolului 37 § 1 în amenda 12. În ceea ce privește alte plângeri în temeiul articolelor 3 și 34 din Convenție, Curtea constată că, având în vedere toate informațiile de dinaintea acesteia și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. În consecință, aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. 13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în parte privind plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la un risc real de tratament bolnav în caz de îndepărtare în Uzbekistan; declară restul cererii inadmisibil. Realizat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2017. Fatoș Aracı Luis López Guerra Președintele Adjunct Registrului Guerra

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 20735/15

Zukhreddin Gulomovich RAKHIMOV

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5

September 2017 as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 May 2015,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having regard to the comments submitted by the Russian Government,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Zukhreddin Gulomovich Rakhimov, is an Uzbek national, who was born in 1983. He was represented before the Court by Mr

I.G. Vasilyev, a lawyer practising in Moscow.

2.

The Russian Government ("the Government") were represented initially by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr M. Galperin.

3.

The applicant complained under Article 3 of the Convention that there were substantial grounds for believing that he would be subjected to treatment prohibited by that provision if he was removed to Uzbekistan.

4.

On 4 May 2015 the Acting President of the Section decided to indicate to the Government of Russia, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be extradited, expelled or otherwise involuntarily removed from Russia to Uzbekistan or another country for the duration of the proceedings before the Court.

5.

The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention were communicated to the Government on 3 September 2015. They submitted their observations on 15

January 2016.

6.

On 28 March 2016 in the observations in reply submitted by the applicant’s representative maintained the complaints, but stated that he had no contact either with the applicant or his relatives.

On 4 May 2016 the President of the Section, under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court, requested the Russian Government to submit information on the applicant’s whereabouts and any investigation into his alleged disappearance.

7.

On 17 May 2016 the Government informed the Court that according to the border control records the applicant voluntarily left Russia on 27

October 2015. They further stated that the Russian authorities had no grounds to believe that the applicant had disappeared and to open any investigation in this regard and that no relevant complaint had been submitted by the applicant, his relatives, his lawyer or representative or any other person.

COMPLAINTS

8.

The applicant complained under Article 3 of the Convention about a real risk of ill-treatment in case of removal to Uzbekistan. Further complaints were submitted under Articles 3 and 34 of the Convention about the applicant’s alleged disappearance and about an alleged interference with the correspondence to the Court.

THE LAW

9.

The applicant complained that his removal to Uzbekistan would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article

3 of the Convention which reads as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

10.

The Court notes that, according to information submitted by the Government and not disputed by the applicant’s representative, the applicant left Russia on 27 October 2015. Consequently, the factual and legal circumstances forming the basis of this part of the application are no longer present, as the applicant is no longer at risk of being extradited from Russia to Uzbekistan.

11.

In the light of the above, the Court considers that, within the meaning of Article 37 § 1 (c) of the Convention, it is no longer justified to continue the examination of the application in this part and that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of it under Article 37 § 1

in fine

.

12.

As regards further complaints under Articles 3 and 34 of the Convention, the Court finds that, in the light of all the material before it, and in so far as the matters complained of are within its competence, they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. Accordingly, these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

13.

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in part concerning the complaint under Article 3 of the Convention about a real risk of ill

‑

treatment in case of removal to Uzbekistan;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 28 September 2017.

Fatoș Aracı

Luis López Guerra

Deputy Registrar

President