SHARKAR c. GRÈCE

Comunicat la 5 septembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr 15641/12 Mohamad Rovi SHARKAR împotriva Greciei, introdusă la 12 martie 2012 ÎN LIMITA LIFORIULUI în 2006, reclamantul, resortisantul bangladez, a depus o cerere pentru a beneficia de un permis de ședere în conformitate cu art. 91 din Legea nr. În acest context, a fost obligat să retragă cererea de azil pe care a depus-o în 2004. Cererea sa pentru un permis de ședere a fost respinsă, la 5 februarie 2007 a introdus o acțiune în anulare în fața instanțelor administrative și a obținut câștig de cauză la 21 februarie 2007. În martie 2011, reclamantul susține că, pe parcursul întregii perioade și până la introducerea cererii, nu dispune de un permis de ședere care să îi permită să aibă acces, cu titlu de exemplu, la piața muncii, la securitatea socială sau la îngrijirea medicală. A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza absenței unui permis de ședere care i-ar fi permis reclamantului, cu titlu de exemplu, pieței muncii, securității sociale sau îngrijirii medicale, pentru o lungă perioadă de timp? În acest sens, ar fi fost posibil ca reclamantul să aibă o cale de atac eficientă, în sensul articolului 13 din Convenție, care i-ar fi permis să pună sub semnul întrebării încălcarea dispozițiilor art. (3) Părțile sunt invitate să precizeze dacă reclamantului i s-a eliberat un permis de ședere și, în termen de câteva luni.

Communiquée le 5 septembre 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

15641/12

Mohamad Rovi SHARKAR

contre la Grèce

introduite le 12 mars 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

En 2006, le requérant, ressortissant bangladais, introduisit une demande afin de bénéficier d’un titre de séjour conformément à l’article

91 de la loi n

o

3386/2005. Dans ce contexte, il fut obligé de retirer la demande d’asile qu’il avait déposée en 2004.

Sa demande pour un titre de séjour ayant été rejetée, il introduisit, le 5

février 2007, un recours en annulation devant les juridictions administratives et obtint gain de cause le 21

mars 2011. Or le requérant allègue que pendant toute cette période, et jusqu’à l’introduction de la requête, il ne disposait pas d’un titre de séjour qui lui aurait permis d’accéder, à titre d’exemple, au marché du travail, à la sécurité sociale ou aux soins médicaux.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’absence alléguée de délivrance d’un titre de séjour qui aurait permis au requérant d’accéder, à titre d’exemple, au marché du travail, à la sécurité sociale ou aux soins médicaux, pendant une longue période ? Dans l’affirmative, l’ingérence était-elle conforme aux exigences de l’article

8 §

2 de la Convention

?

2.

Le requérant disposait-t-il d’un recours effectif, au sens de l’article

13 de la Convention, qui lui aurait permis de contester la violation alléguée de l’article

8

?