STĂNESCU v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 47800/11 Ioan Adrian STĂNESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 25 iulie 2011, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 martie 2005, o societate privată a introdus proceduri civile în fața instanțelor interne împotriva reclamantului și împotriva altor șapte terțe părți, cerând recuperarea deținerii peste 4.200 mp de teren în Corbeanca. La 28 martie 2005, reclamantul a depus o acțiune de anulare a contractului de vânzare al societății și o acțiune de responsabilitate de expulzare împotriva unei terțe părți în cadrul aceluiași set de proceduri. Prin hotărârea din 16 noiembrie 2005 Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunile. Atât societatea, cât și reclamantul au depus apeluri împotriva hotărârii. La 10 aprilie 2009, Curtea de județul București a permis apelul societății, susținând că este proprietarul de drept al terenului. Într-o hotărâre finală din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel din București a permis parțial un recurs al reclamantului cu privire la punctele de drept referitoare la responsabilitatea cererii de expulzie. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii civile a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Curtea constată că procesul în cauză a început la 9 martie 2005 și s-a încheiat la 31 ianuarie 2011. Durata lor globală este astfel de cinci ani, zece luni și douăzeci și patru de zile pentru trei niveluri de competență. Având în vedere lungimea generală a procedurii, complexitatea relevantă a cazului și numărul părților implicate, comportamentul reclamantului și cel al autorităților, inclusiv diligencia pe care le-au manifestat în timp ce se ocupă de acest caz, precum și nivelul competenței implicate, durata procedurii nu a fost excesivă și îndeplinește cerințele de „tempă rațională” (a se vedea, printre alte autorități, Farcaș și alții c. România , nr. 67020/01, §§ 31-35, 10 noiembrie 2005). Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că cererea este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2017. Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 47800/11

Ioan Adrian STĂNESCU against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7

September 2017 as a Committee composed of:

Vincent A. De Gaetano,

President,

Georges Ravarani,

Marko Bošnjak,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 July 2011,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS

The applicant was born in 1953 and lives in Bucharest.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarized as follows.

On 9 March 2005 a privately owned company brought civil proceedings before the domestic courts against the applicant and against another seven third parties, requesting the recovery of possession over 4,200 sq.m of land in Corbeanca.

On 28 March 2005 the applicant lodged an action for the annulment of the company’s sale contract and an action for responsibility for eviction against a third party within the same set of proceedings.

By judgment of 16 November 2005 the Buftea Court of First Instance dismissed the actions.

Both the company and the applicant lodged appeals against the judgment. On 10 April 2009 the Bucharest County Court allowed the company’s appeal holding that it was the rightful owner of the land. The applicant’s appeal was partially allowed only with respect to the claim on responsibility for eviction.

In a final judgment of 31 January 2011, the Bucharest Court of Appeal partially allowed an appeal by the applicant on points of law relating to the responsibility for eviction claim.

THE LAW

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the civil proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirements.

The Court notes that the proceedings at issue began on 9 March 2005 and ended on 31 January 2011. Their overall length is thus five years, ten months and twenty-four days for three levels of jurisdiction.

Having regard to the overall length of the proceedings, the relevant complexity of the case and the number of parties involved, the applicant’s conduct and that of the authorities, including the diligence they displayed while dealing with the case, and the levels of jurisdiction involved, the length of the proceedings was not excessive and met the “reasonable time” requirement (see, among other authorities,

Farcaș and Others v. Romania

, no. 67020/01, §§ 31-35, 10 November 2005).

In view of the above, the Court finds that the application is manifestly ill

‑

founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 28 September 2017.

Liv Tigerstedt

Vincent A. De Gaetano

Acting Deputy Registrar

President