ION c. ROUMANIE

Secțiunea a patra Cerere nr. 1953/04 Constantin ION împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 19 martie 2020 într-un comitet compus din: Stephanie Morou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schuking, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière adjuncte de secțiune f.f. , Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 2 aprilie 2004, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: FAPTĂ ȘI PROCEDURA 1. Reclamantul, M. Constantin Ion s - a născut în 1950. 2. Cererea se referă, în principal, la laiul pentru reclamant d Printr-o hotărâre definitivă din 8 octombrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din București (adică Tribunalul de Primă Instanță din București) a respins acțiunea reclamantului în anulare a contractului de vânzare încheiat de către stat cu locatarii și care se referă la imobilul respectiv. (1) din Protocolul nr. 1 a invocat în cererea sa, în afară de o declarație formulată în art. 6 și 13 din Convenție, pentru a denunța anularea contractului de vânzare încheiat de stat cu chiriașii, finalizată prin Hotărârea din 8 octombrie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță. La 11 aprilie 2007, partea pe care reclamantul o tragea din art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost comunicată guvernului român. 5. Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2007, reclamantul a informat grefa că, printr-o hotărâre definitivă din 4 octombrie 2007, instanța de apel a acordat dreptul la acțiune în culpă pe care a îndreptat-o împotriva locatarilor și le-a ordonat acestora din urmă să-i Din copiile hotărârilor pronunțate de instanțele naționale în cadrul acestei proceduri reiese că reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de procedură în cazul unui termen favorabil al acesteia, așa cum i s-a permis să o facă în temeiul articolului 274 din Codul de procedură civilă, astfel cum este aplicabil la momentul faptelor. Prin scrisoarea din 11 iulie 2008, reclamantul a informat grefa că a fost pus în posesia apartamentului în cauză. Într-o scrisoare din 8 ianuarie 2015, adresată grefei de a-și reactualiza cererea de satisfacție echitabilă, reclamantul își va reitera faptul că a obținut posesia apartamentului în cauză și a solicitat suma de 10 000 EUR (EUR) ca prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit. Acesta solicită, de asemenea, 1 100 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care reprezintă onorariul avocatului care și-a reprezentat interesele în cadrul acțiunii în revendicare inițiate împotriva chiriașilor (punctul 5 de mai sus). ÎN JUSTIȚIE CU PRIVIRE LA CONFORMITATEA ARTICOLULUI 1 DIN Protocolul nr. 1 7. Curtea ia notă de faptul că din înscrisurile dosarului reiese că, din 2008, ca urmare a demersurilor pe care le-a întreprins la nivel intern, reclamantul a fost pus în posesia apartamentului a cărui restituire a făcut obiectul restituirii sale întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție, cu condiția ca acesta să se refere la Ö Õ Õ din art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, în acest sens, Ana Ionescu și alte c. România , nr. 19788/03 și 18 altele, § 15-16, 26 februarie 2019). Pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu impun continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se șteargă cererea de a juca un rol în ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1. Cu privire la obiecțiunile din articolele 6 și 13 din Convenția 9. În speță, Curtea a examinat obiecțiunile trase de reclamant la articolele 6 și 13 din convenție și constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca faptele în cauză să fie de competența sa, că aceste obiecțiuni nu dezvăluie nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție. 10. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt în mod evident greșit justificate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Cu privire la cererea de satisfacție echitabilă 11. În ceea ce privește cererea reclamantului de prejudiciu moral, Curtea constată că o parte a cererii a fost soluționată și că cealaltă este inadmisibilă. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se acorde o sumă pentru prejudicii morale. 12. În ceea ce privește rambursarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că, în conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o hotărâre este retrasă de la rolul prevăzut la art. 37 din convenție, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții (a se vedea, de exemplu, Uniunea martorilor lui Iehova și alții c. Georgia, (dec.), nr. 72874/01, § 33, 21 aprilie 2015 și Meriakri c. Moldova (radiație), nr. 53487/99, § 33, 1 martie 2005). În speță, Curtea constată că, în conformitate cu înscrisurile depuse la dosar, suma solicitată se referă la procedura internă în revendicare în care reclamantul a obținut câștig de cauză, fără a solicita totuși rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în fața instanțelor interne (punctul 5 de mai sus), ceea ce ar fi putut face în temeiul articolului 274 din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul respectiv. În aceste circumstanțe, Curtea respinge cererea de satisfacție echitabilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de a avea un rol în ceea ce privește ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 9 aprilie 2020. Liv Tigerstedt Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. Președintele

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

19593/04

Constantin ION

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 19 mars 2020 en un comité composé de

:

Stéphanie Mourou-Vikström,

présidente,

Georges Ravarani,

Jolien Schukking,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 2 avril 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. Constantin Ion, est né en 1950.

2

.

La requête porte principalement sur l’impossibilité pour le requérant d’obtenir la restitution d’un appartement situé au numéro 16A, rue Anton Pann à Bucarest, en raison de sa vente par l’État aux locataires. Par un arrêt définitif du 8 octobre 2003, la cour d’appel de Bucarest («

la cour d’appel

») rejeta l’action du requérant en annulation du contrat de vente conclu par l’État avec les locataires et portant sur l’immeuble susmentionné.

3.

Dans sa requête, outre un grief tiré de l’article 1 du Protocole

n

o

1 invoquait pour dénoncer l’impossibilité d’obtenir la restitution de l’immeuble en cause, le requérant a invoqué les articles 6 et 13 de la Convention pour se plaindre de l’issue de la procédure ayant pour objet l’annulation du contrat de vente conclu par l’État avec les locataires, finalisée par l’arrêt du 8 octobre 2003 de la cour d’appel.

4.

Le 11 avril 2007, le grief que le requérant tirait de l’article

1 du Protocole

n

o

1 à la Convention a été communiqué au gouvernement roumain («

le Gouvernement

»).

5

.

Par une lettre du 26 novembre 2007, le requérant a informé le greffe que, par un arrêt définitif du 4 octobre 2007, la cour d’appel avait fait droit à l’action en revendication qu’il avait dirigée contre les locataires et avait ordonné à ces derniers à lui restituer l’appartement litigieux. Il ressort des copies des décisions rendues par les juridictions nationales dans le cadre de cette procédure que le requérant n’avait pas sollicité le remboursement des frais de procédure en cas d’issue favorable de celle-ci, comme il lui était loisible de le faire en vertu de l’article 274 du code de procédure civile tel qu’en vigueur à l’époque des faits. Par une lettre du 11 juillet 2008, le requérant a informé le greffe qu’il avait été mis en possession de l’appartement en cause.

6.

Dans une lettre du 8 janvier 2015, invité par le greffe à réactualiser sa demande de satisfaction équitable, le requérant réitéra qu’il avait bien obtenu la possession de l’appartement en cause et demanda la somme de 10

000 euros (EUR) au titre de préjudice moral qu’il aurait subi. Il sollicite également 1

100 EUR au titre des frais et dépens représentant l’honoraire de l’avocat qui a représenté ses intérêts dans le cadre de l’action en revendication engagée contre les locataires (paragraphe 5 ci-dessus).

EN DROIT

Sur le grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

1

7.

La Cour note qu’il ressort des pièces du dossier que depuis 2008, à la suite des démarches qu’il avait entrepris au niveau interne, le requérant a été mis en possession de l’appartement dont la restitution faisait l’objet de son grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

n

o

1 (voir, en ce sens,

Ana Ionescu et autres c. Roumanie

, n

os

19788/03 et 18

autres, §§ 15-16, 26 février 2019). Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article

37 §

1

in fine

.

8.

Il y a donc lieu de rayer la requête du rôle pour ce qui est du grief concernant l’article 1 du Protocole n

o

1.

Sur les griefs tirés des articles 6 et 13 de la Convention

9.

En l’espèce, la Cour a examiné les griefs tirés par le requérant des articles 6 et 13 de la Convention et constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que ces griefs ne révèlent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention.

10.

Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article

35 §§

3

a) et 4 de la Convention.

Sur la demande de satisfaction équitable

11.

En ce qui concerne la demande du requérant au titre de préjudice moral, la Cour observe qu’une partie de la requête a été résolue et que l’autre est irrecevable. Dans ces circonstances, il n’y a pas lieu d’accorder une somme pour préjudice moral.

12.

En ce qui concerne le remboursement des frais et dépens, la Cour observe que, selon l’article 43 § 4 du règlement de la Cour, lorsqu’une requête est rayée du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention, les dépens sont laissés à l’appréciation de la Cour (voir, par exemple,

Union des témoins de Jéhovah et autres c. Géorgie

, (déc.), n

o

72874/01, § 33, 21

avril 2015, et

Meriakri c. Moldova

(radiation), n

o

53487/99, § 33, 1

er

mars 2005). En l’espèce, la Cour observe que d’après les justificatifs versés au dossier, la somme demandée est relative à la procédure interne en revendication dans laquelle le requérant a obtenu gain de cause, sans toutefois demander le remboursement des frais et dépens devant les juridictions internes (paragraphe 5 ci-dessus), ce qu’il aurait pu faire en vertu de l’article

274 du code de procédure civile en vigueur à l’époque des faits. Dans ces circonstances, la Cour rejette la demande de satisfaction équitable.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle pour ce qui est du grief concernant l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus

;

Rejette

la demande de satisfaction équitable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 9 avril 2020.

Liv Tigerstedt

Stéphanie Mourou-Vikström

Greffière adjointe f.f.

Présidente