SCURTU c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 45007/06 Constantin SCURTU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 17 septembrie 2020 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinte, Georges Ravarani, Jolien Schuking, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 3 noiembrie 2006, După deliberarea sa, pronunță următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Constantin Scurtu, s-a născut în 1940. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.S. Ghidra, avocat care exercită la Cluj-Napoca. Ca urmare a decesului reclamantului, moștenitorii săi, dnii Nicolița Scurtu și Florentina Adriana Scurtu și domnul Ciprian-Constantin Scurtu au informat Curtea cu privire la intenția lor de a menține cererea. Din motive practice, prezenta decizie va continua să-l numească pe domnul Constantin Curtu pe reclamantul său (a se vedea, de exemplu, Dalban c. România [GC], n 2814/95, § 1, CEDH 1999 VI). Cererea se referă în principal la laîmf pentru reclamantul de a obține restituirea apartamentelor nr. 3 și 4 situat în Cluj-Napoca, la nr 19 din Piața Cel Mare , din cauza vânzării lor de către stat către locatari. Prin o hotărâre definitivă din 3 iulie 2006, Curtea de Apel din Brașov ( A respins acțiunea reclamantului în anulare a contractelor de vânzare încheiate de către stat cu locatarii și care vizau apartamentele menționate anterior. În cererea sa, în afară de o declarație de la art. 1 din protocol 1 a invocat pentru a demunca la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 8 octombrie 2008, a fost comunicat guvernului român (în cazul în care acesta a primit o decizie administrativă din 26 mai 2011, Comisia Centrală pentru Despăgubirea Octoya reclamantului de acțiuni la Fondul Proprietatea în valoare de 661 200 lei românești (RON), ceea ce reprezintă aproximativ 160. La 16 ianuarie 2015, reclamantul a solicitat Curții să îi acorde 207 250 EUR pentru prejudicii materiale, adică diferența dintre suma care i-a fost deja atribuită prin decizia administrativă din 26 mai 2011 și suma de 359 EUR. 132 EUR care ar corespunde, în opinia sa, valorii de piață reale a apartamentelor. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 7 000 EUR pentru prejudicii morale și 781 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. La 11 iulie 2018, guvernul a solicitat Curții să declare cererea inadmisibilă pe motiv că reclamantul nu mai poate pretinde că a fost victima unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Deoarece, prin decizia administrativă din 26 mai 2011 (punctul 5 de mai sus), a primit o despăgubire pentru apartamentele aflate în litigiu. El explică faptul că valoarea despăgubirii fusese stabilită pe baza unui raport de evaluare a proprietății la 8 noiembrie 2010, că reclamantul, care a optat pentru acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea , nu a contestat decizia menționată în litigiul administrativ și că, la 12 decembrie 2011, a intrat în posesia titlului de conversie a despăgubirilor în acțiuni. Prin scrisoarea din 29 iulie 2020, reclamantul își reiterează cererea pentru prejudicii materiale (punctul 6 de mai sus). Curtea constată că, începând cu 12 decembrie 2011, ca urmare a faptului că a întreprins la nivel intern, reclamantul a primit despăgubiri pentru apartamentele a căror restituire a făcut obiectul Örestituirii prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. (1) De asemenea, Comisia constată că această despăgubire a fost întocmită pe baza unui raport de evaluare a proprietății privind apartamentele aflate în litigiu și că nu a contestat decizia administrativă prin care aceasta a acordat despăgubiri sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea . Prin urmare, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, cu condiția ca acesta să se refere la tîlciul tras de 15-16, 26 februarie 2019). Pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n Cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 din Convenție 10. În speță, Curtea a examinat gladiatorul întemeiat pe art. 6 din Convenție și constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în cauză intră sub incidența competenței sale, că acest fapt nu dezvăluie nici o formă de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, acest fapt este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 (a) și 4 din Convenție. În ceea ce privește cererea de satisfacție echitabilă 11. În ceea ce privește cererile reclamantului formulate în titlurile de prejudiciu material și moral, Curtea constată că o parte a cererii a fost soluționată și că cealaltă este inadmisibilă. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se acorde sume acestor titluri. 12. În ceea ce privește rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, trebuie amintit că, în conformitate cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când o hotărâre este retrasă de la rolul în temeiul articolului 37 din convenție, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții (a se vedea, de exemplu, Uniunea martorilor lui Iehova și alții, Georgia, (dec.), nr. 72874/01, § 33, 21 aprilie 2015 și Meriakri c. Moldova (radiation), nr. 53487/99, § 33, 1 martie 2005. În speță, având în vedere faptul că a furnizat înscrisuri pentru . ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... de a elimina cererea de rol în ceea ce privește Õ art. 1 din Protocolul nr. de a declara cererea inadmisibilă pentru surplusul A declarat că statul pârât trebuie să plătească moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni, 781 EUR (șapte sute nouăzeci și unu de euro) plus orice sumă care poate fi datorată de moștenitorii reclamantului cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Făcută în franceză și comunicată în scris la 8 octombrie 2020. Liv Tigerstedt Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. Președintele

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

45007/06

Constantin SCURTU

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 17 septembre 2020 en un comité composé de

:

Stéphanie Mourou-Vikström,

présidente,

Georges Ravarani,

Jolien Schukking,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 novembre 2006,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. Constantin Scurtu, est né en 1940. Il a été représenté devant la Cour par M

e

V.S. Ghidra, avocat exerçant à Cluj-Napoca. À la suite du décès du requérant, ses héritiers, M

mes

Nicolița Scurtu et Florentina

‑

Adriana Scurtu et M. Ciprian-Constantin Scurtu, informèrent la Cour de leur intention de maintenir la requête. Pour des raisons d’ordre pratique, la présente décision continuera d’appeler M. Constantin Scurtu le « requérant » (voir, par exemple,

Dalban c. Roumanie

[GC], n

o

28114/95, §

1, CEDH 1999 VI).

2.

La requête porte principalement sur l’impossibilité pour le requérant d’obtenir la restitution des appartements n

os

3 et 4 situé à Cluj-Napoca, au n

o

19 de la Place

Ștefan cel Mare

, en raison de leur vente par l’État aux locataires. Par un arrêt définitif du 3 juillet 2006, la cour d’appel de Brașov («

la cour d’appel

») rejeta l’action du requérant en annulation des contrats de vente conclus par l’État avec les locataires et portant sur les appartements susmentionnés.

3.

Dans sa requête, outre un grief tiré de l’article 1 du Protocole

n

o

1 invoquait pour dénoncer l’impossibilité d’obtenir la restitution des appartements en cause, le requérant a invoqué l’article 6 de la Convention pour se plaindre de l’issue de la procédure ayant pour objet l’annulation des contrats de vente conclus par l’État avec les locataires, finalisée par l’arrêt du 3 juillet 2006 de la cour d’appel.

4.

Le 8 octobre 2008, le grief que le requérant tirait de l’article

1 du Protocole

n

o

1 à la Convention a été communiqué au gouvernement roumain («

le Gouvernement

»).

5

.

Par une décision administrative du 26 mai 2011, la Commission centrale pour l’établissement des dédommagements octroya au requérant des actions au fonds

Proprietatea

d’un montant de 661

200 lei roumains (RON), soit environ 160

000 euros (EUR) selon le taux de change de mai

2011, à titre d’indemnité pour les appartements en litige.

6

.

Le 16 janvier 2015, le requérant demanda à la Cour de lui octroyer 207

250

EUR au titre de préjudice matériel, soit la différence entre la somme qui lui a déjà été attribuée par la décision administrative du 26

mai 2011 et la somme de 359

132 EUR qui correspondrait, selon lui, à la valeur marchande réelle des appartements. Le requérante demanda aussi 7

000

EUR au titre de préjudice moral et 781 EUR pour frais et dépens.

7.

Le 11 juillet 2018, le Gouvernement demanda à la Cour de déclarer la requête irrecevable au motif que le requérant ne peut plus se prétendre victime d’une violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 étant donné que, par la décision administrative du 26 mai 2011 (paragraphe 5 ci-dessus), il a reçu une réparation pour les appartements en litige. Il explique que le montant du dédommagement avait été fixée sur la base d’un rapport d’évaluation immobilière en date du 8 novembre 2010, que le requérant, qui avait opté pour l’octroi d’actions au fonds

Proprietatea

, n’avait pas contesté ladite décision en contentieux administratif et que le 12

décembre 2011, il est entré en possession du titre de conversion des dédommagements en actions.

8.

Par une lettre du 29 juillet 2020, le requérant réitère sa demande au titre de préjudice matériel (paragraphe 6 ci-dessus).

EN DROIT

Sur le grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention

9.

La Cour note que depuis le 12 décembre 2011, à la suite des démarches qu’il avait entreprises au niveau interne, le requérant a reçu un dédommagement pour les appartements dont la restitution faisait l’objet de son grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

Proprietatea

. Dès lors, la Cour considère que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention pour autant qu’il concerne le grief tiré par l’intéressé de l’article 1 du Protocole

n

o

1 (

Syssoyeva et autres c. Lettonie

[GC] (radiation), n

o

60654/00, §

97, CEDH

2007-I, et

Ana Ionescu et autres c. Roumanie

, n

os

19788/03 et 18

autres, §§

15-16, 26 février 2019). Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article

37 §

1

in fine

. Il y a donc lieu de rayer la requête du rôle pour ce qui est du grief concernant l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention.

Sur le grief tiré de l’article 6 de la Convention

10.

En l’espèce, la Cour a examiné le grief tiré par le requérant de l’article

6 de la Convention et constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que ce grief ne révèle aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§

3 a) et 4 de la Convention.

Sur la demande de satisfaction équitable

11.

En ce qui concerne les demandes du requérant formulées aux titres des préjudices matériel et moral, la Cour observe qu’une partie de la requête a été résolue et que l’autre est irrecevable. Dans ces circonstances, il n’y a pas lieu d’accorder des sommes à ces titres.

12.

En ce qui concerne le remboursement des frais et dépens, il convient de rappeler que, selon l’article 43 § 4 du règlement de la Cour, lorsqu’une requête est rayée du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention, les dépens sont laissés à l’appréciation de la Cour (voir, par exemple,

Union des

témoins de Jéhovah et autres c. Géorgie

, (déc.), n

o

72874/01, § 33, 21

avril 2015, et

Meriakri c. Moldova

(radiation), n

o

53487/99, § 33, 1

er

mars 2005). En l’espèce, compte tenu de ce que l’intéressé a fourni des justificatifs pour l’intégralité de la somme demandée (paragraphe 6 ci-dessus) et de sa jurisprudence, la Cour accorde au requérant la somme de 781 EUR au titre des frais et dépens.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle pour ce qui est du grief concernant l’article 1 du Protocole n

o

1

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus

;

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser aux héritiers du requérant, dans les trois mois, 781

EUR (sept cent quatre-vingt-et-un euros) plus tout montant pouvant être dû par les héritiers du requérant à titre d’impôt sur cette somme, pour frais et dépens, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Fait en français puis communiqué par écrit le 8 octobre 2020.

Liv Tigerstedt

Stéphanie Mourou-Vikström

Greffière adjointe f.f.

Présidente