ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH AND OTHERS v. BULGARIA

Decizia nr. 31387/17 ORTHODOX CRISTIAN CHURCH și alții împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 4 februarie 2025 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Oddný Mjöll Arnardóttir , Diana Kovatcheva , judecători și Olga Chernishova, secretar adjunct al secțiunii , având în vedere: cererea (nr. 31387/17) împotriva Republicii Bulgaria depusă la Curte în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 18 aprilie 2017 de către o organizație religioasă și doi resortisanți bulgari, a căror detalii relevante sunt enumerate în tabelul adăugat, („reclamanții”) și reprezentați de dl K. Kanev, un avocat practicant la Sofia; hotărârea de a anunța plângerea în temeiul articolului 9 citită în lumina articolului 11 din Convenție guvernului bulgar („Guvernul”), reprezentată de agentii lor, dna M. Kotseva și dna Simeonova din partea Ministerului Justiției, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; după deliberare, hotărăsește după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la refuzul instanțelor naționale de a înregistra primul reclamant, Biserica Creștină Ortodoxă. Biserica a fost creată la inițiativa celui de-al doilea reclamant, un arhiepiscop ortodox, care a dorit să se distanțeze de Biserica Ortodoxă Bulgară (denumită în continuare „BOC”), în special din cauza implicării membrilor clerului său cu serviciile secrete comuniste. Cu toate acestea, în hotărârile din 16 septembrie și 6 decembrie 2016, Curtea Orașului Sofia și Curtea de Apel Sofia au refuzat această înregistrare. Ei au remarcat că numele primului reclamant a fost atât de asemănător cu cel al BOC încât ar putea fi văzut ca înșelător și ar putea provoca confuzie între credincioși. În plus, fondatorii primului reclamant au încercat să urmărească aceleași convingeri și practici religioase ca și BOC. Reclamanții (al treilea dintre ei este un aderent al primului reclamant) se plângeau în temeiul articolului 9 interpretat în funcție de art. 11 din Convenție, din refuzul instanțelor naționale de a înregistra primul reclamant ca denumire religioasă. Acestea au contestat concluzia că numele primului reclamant era prea aproape de cel al BOC, au considerat că este un „pretext” să refuze înregistrarea și au interpretat concluziile instanțelor naționale ca implicând faptul că nicio altă denumire ortodoxă nu poate exista în afara BOC. Guvernul a susținut că orice ingerință în drepturile reclamanților în temeiul articolului 9 luată în temeiul articolului 11 din Convenție, îndeplinește cerințele relevante. În special, instanțele naționale au bazat refuzul pe faptul că numele primului reclamant este atât de asemănător cu cel al BOC, încât ar putea fi înșelătoare. Tribunalul nu a exprimat niciodată opinia că dreptul intern aplicabil împiedică existența unei denominații ortodoxe în afara BOC. Cu privire la problema numelui primului reclamant, reclamanții au susținut că cazul lor nu este „diferit” de cel al Bisericii Ortodoxe Independente și al Zahariev c. Bulgaria ([Comitet], nr. 76620/14, 20 aprilie 2021), și Biserica Ortodoxă Bulgară și alții (Bulgaria) ([Comitetul, nr. 56751/13, 20 aprilie 2021], în cazul în care Curtea a considerat numele bisericilor reclamante suficient de distincte de cele ale BOC. Reclamanții au explicat în continuare că, din anii 1990, al doilea dintre ei a fost „disillusionat” cu BOC și a căutat să creeze o nouă confesiune ortodoxă în afara acesteia. Reclamanții nu au contestat faptul că orice ingerință în drepturile lor ar putea fi considerată „precisă prin lege” și a urmări un obiectiv legitim, conform articolului 9 § 2 din Convenție. Întrebarea principală este, prin urmare, dacă orice interferență a fost „necesar într-o societate democratică”. În acest sens, Curtea reamintește că în cazul Bisericii Ortodoxe Independente și Zahariev (citată mai sus, §§ 58-61) și Biserica Ortodoxă Bulgară și alții (citată mai sus, §§ 62-64) au constatat încălcări ale articolului 9 citite în conjuncție cu art. 11 din Convenție în circumstanțe similare. Reclamanții au fost biserici ortodoxe care au fost refuzate înregistrarea din motive similare cu cele în cazul în cauză. Curtea a considerat totuși că numele bisericilor reclamante nu erau aceleași ca cele ale BOC și ar putea fi „suficient distinse”. În plus, a criticat autorităților naționale pentru a nu permite înregistrarea unei alte confesiuni ortodoxe cu aceleași convingeri și practici ca BOC. Biserica Vechea Calendar Ortodoxă bulgară și alții (citată mai sus, § 87) Curtea a concluzionat în continuare, în aplicarea articolului 46 din Convenție, că problema discutată a fost sistemică. Prin urmare, a recomandat autorităților naționale să nu refuze înregistrarea pe teren, printre altele , că o denumire religioasa are un nume similar cu cel deja existent, cu excepția cazului în care cele două denumiri erau atât de asemănătoare încât „aderenții confesiunii religioase existente și publicului în general ar fi cu adevărat probabil să confunde cele două denumiri”. În cazurile menționate mai sus, precum și în alte cazuri (a se vedea Genov v. Bulgaria , nr. 40524/08, § 43, 23 martie 2017 „ Arhidioceza Ortodox Ohrid (arhidioceza Greciei-Ortodox Ohrid a Patriarhiei Peć)” v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 3532/07 , § 111 , 16 noiembrie 2017 Comunitatea Bektashi și alții v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 48044/10 și altele , § 71 , 12 aprilie 2018 , și Ilyin și alții v. Ucraina , nr. 74852/14, § 77, 17 noiembrie 2022), Curtea a susținut că obligarea unei organizații religioase care solicită înregistrare a unei denumiri care nu sunt capabile să inducă în eroare credincioșii și publicul în general și care ar permite să se distingă de denominațiile existente deja, poate fi, în principiu, considerată ca o limitare justificată. Legea bulgară relevantă privind o astfel de cerință a fost rezumat în Biserica Ortodoxa Bulgară Veche Calendar și alții (citată mai sus, § 30). 10. În cazul în cauză, asemănarea strânsă dintre numele primului reclamant și BOC și posibilitatea de confuzie care rezultă între acestea a fost motivul principal pentru refuzul instanțelor naționale de a permite înregistrarea (a se vedea punctul 2 de mai sus). Curtea consideră că argumentele instanțelor în acest sens nu sunt arbitrare și sunt pregătite să accepte că cele două nume în discuție – Biserica creștină ortodoxă și Biserica Ortodoxă bulgară – au fost prea similare și ar putea fi confuz. De fapt, nu se pare că există distincție semnificativă între ele, cu singura diferență fiind adăugarea cuvântului „criștin” în numele primului reclamant. Prin urmare, Curtea consideră că cazul poate fi distins de cel anterior în cazul în care a considerat că numele noilor și denumirile existente erau suficient de distincte (în comparație cu Ilyin și alții , citat mai sus §§ 78-81). 11. Cele de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să ajungă la concluzia că instanța internă a dat motive relevante și suficiente pentru a refuza înregistrarea primului reclamant și că orice ingerință în drepturile reclamanților a fost justificată. Prin urmare, Curtea nu trebuie să examineze dacă instanțele interne au adoptat încă o dată poziția criticată anterior de către aceasta că singurul reprezentant al Ortodoxei de Est din Bulgaria a fost BOC și că nu ar putea exista alte denominații ortodoxe. 12. Având în vedere cele menționate anterior, Curtea concluzionează că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 martie 2025. Președintele adjunct al Registrului Darian Pavli Lista reclamanților: Nu. Numele reclamantului Anul nașterii/instituția Locul de reședință/ședință ORTODOX CRISTIAN CHURCH 2016 Bulgarian Gabrovo Hristo Petrov SABEV 1946 Bulgarian Veliko Tarnovo Krasimir Stanchev ATANASOV 1969 Bulgarian Sevlievo

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 31387/17

ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH and Others

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 4

February 2025 as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President

,

Oddný Mjöll Arnardóttir,

Diana Kovatcheva

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

31387/17) against the Republic of Bulgaria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 18 April 2017 by a religious organisation and two Bulgarian nationals, whose relevant details are listed in the appended table, (“the applicants”), and who were represented by Mr K. Kanev, a lawyer practising in Sofia;

the decision to give notice of the complaint under Article 9 read in the light of Article 11 of the Convention to the Bulgarian Government (“the Government”), represented by their Agents, Ms M. Kotseva and Ms

B.

Simeonova from the Ministry of Justice, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the refusal of the national courts to register the first applicant, the Orthodox Christian Church. The church was created upon the initiative of the second applicant, an Orthodox Archbishop, who wished to distance himself from the official Bulgarian Orthodox Church (hereinafter “the BOC”), in particular because of the involvement of members of its clergy with the communist secret services.

2

.

Fifteen persons held a founding meeting in 2016, after which the first applicant applied for registration as a religious denomination. However, in judgments of 16 September and 6 December 2016 the Sofia City Court and the Sofia Court of Appeal refused such registration. They noted that the first applicant’s name was so similar to that of the BOC that it could be seen as misleading and cause confusion among the believers. In addition, the first applicant’s founders sought to pursue the same religious beliefs and practices as the BOC.

3.

The applicants (the third of them is an adherent of the first applicant) complained under Article 9, interpreted in the light of Article 11 of the Convention, of the national courts’ refusal to register the first applicant as a religious denomination. They contested the conclusion that the first applicant’s name was too close to that of the BOC, considered it a “pretext” to refuse registration, and interpreted the national courts’ findings as implicating that no other Orthodox denomination could exist outside the BOC.

THE COURT’S ASSESSMENT

4

.

The Government argued that any interference with the applicants’ rights under Article 9, taken in the light of Article 11 of the Convention, met the relevant requirements. In particular, the national courts had based their refusal on the fact that the first applicant’s name was so similar to that of the BOC that it could be misleading. The courts had never expressed the view that the applicable domestic law precluded the existence of any Orthodox denomination outside the BOC.

5.

On the question of the first applicant’s name, the applicants contended that their case was “no different” from those of

Independent Orthodox Church and Zahariev v. Bulgaria

([Committee], no. 76620/14, 20 April 2021), and

Bulgarian Orthodox Old Calendar Church and Others v. Bulgaria

([Committee, no. 56751/13, 20 April 2021), where the Court had considered the applicant churches’ names sufficiently distinct from that of the BOC. The applicants explained further that ever since the 1990s the second of them had been ”disillusioned” with the BOC and had sought to create a new Orthodox denomination outside of it.

6.

The applicants did not dispute that any interference with their rights could be considered to be “prescribed by law” and to pursue a legitimate aim, as required under Article 9 § 2 of the Convention. The salient question is therefore whether any interference was “necessary in a democratic society”.

7.

In that regard the Court recalls that in the cases of

Independent Orthodox Church and Zahariev

(cited above, §§ 58-61) and

Bulgarian Orthodox Old Calendar Church and Others

(cited above, §§ 62-64) it found violations of Article 9 read in conjunction with Article 11 of the Convention in similar circumstances. The applicants were Orthodox churches which had been refused registration for reasons similar to the ones in the case at hand. The Court considered however that the names of the applicant churches were not the same as that of the BOC and could be “sufficiently distinguished”. In addition, it criticised the national authorities for not allowing the registration of another Orthodox denomination with the same beliefs and practices as the BOC.

8.

In

Bulgarian Orthodox Old Calendar Church and Others

(cited above, § 87) the Court further concluded, in application of Article 46 of the Convention, that the problem discussed was systemic. It thus recommended to the national authorities to refrain from refusing registration on the ground,

inter alia

, that a religious denomination had a name similar to that of an already existing one, unless the two names were so alike that “the adherents of the existing religious denomination and the general public would genuinely be likely to confuse the two denominations”.

9.

In the cases cited above, as well as in other cases (see

Genov v.

Bulgaria

, no. 40524/08, § 43, 23 March 2017

;

“Orthodox Ohrid Archdiocese (Greek-Orthodox Ohrid Archdiocese of the Peć Patriarchy)” v.

the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no. 3532/07, § 111, 16

November 2017

;

Bektashi Community and Others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, nos. 48044/10 and 2 others, § 71, 12 April 2018; and

Ilyin and Others v. Ukraine

, no. 74852/14, § 77, 17 November 2022), the Court held that requiring a religious organisation seeking registration to take on a name which is not liable to mislead believers and the general public, and which would enable it to be distinguished from already existing denominations, can in principle be seen as a justified limitation. The relevant Bulgarian law concerning such a requirement has been summarised in

Bulgarian Orthodox Old Calendar Church and Others

(cited above, § 30).

10.

In the present case, the close similarity between the names of the first applicant and the BOC, and the resulting possibility of confusion between them, was the main reason for the national courts’ refusal to allow registration (see paragraph 2 above). The Court finds the courts’ reasoning in that regard to be not arbitrary and is prepared to accept that the two names at issue – Orthodox Christian Church and Bulgarian Orthodox Church – were too similar and could be confused. In fact, there appear to be no meaningful distinction between them, with the only difference being the addition of the word “Christian” in the first applicant’s name. The Court is thus of the view that the case can be distinguished from the previous ones where it considered that the names of the new and the existing denomination had been sufficiently distinct (compare with

Ilyin and Others

, cited above, §§ 78-81).

11.

The above is sufficient to allow the Court to reach the conclusion that the domestic courts gave relevant and sufficient reasons to refuse the first applicant’s registration, and that any interference with the applicants’ rights was justified. The Court does not need therefore to examine whether the domestic courts took once again the position previously criticised by it that the only representative of Eastern Orthodoxy in Bulgaria was the BOC and that there could be no other Orthodox denomination.

12.

In view of the foregoing, the Court concludes that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3

(a) and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 6 March 2025.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President

Appendix

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth/ setting up

Nationality

Place of residence/seat

1.

ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH

2016

Bulgarian

Gabrovo

2.

Hristo Petrov SABEV

1946

Bulgarian

Veliko Tarnovo

3.

Krasimir Stanchev ATANASOV

1969

Bulgarian

Sevlievo