YıLDıZ c. TURQUIE

Comunicat la 14 septembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 6172/12 Tülay YILDIZ împotriva Turciei introdusă la 26 iulie 2012 OBIECTUL LEFFARULUI Cererea se referă la decesul mamei reclamantei ca urmare a unei operațiuni de angioplastie. Aceasta intră sub incidența articolului 2 din convenție. Susținând că decesul a fost legat în mod direct de o infecție nosocomială într-o instituție publică de sănătate, recurenta a sesizat instanțele administrative cu privire la o cerere de despăgubire, dar nu a obținut câștig de cauză. Potrivit autorităților, în niciun moment nu au căutat originea prezenței bacteriei Pseudomonas aeruginosa În acest sens, Comisia susține că, în cadrul obligațiilor pozitive care decurg din art. 2 din Convenție, instituțiile, serviciile și organismele în care se desfășoară acte individuale de prevenire, diagnostic sau îngrijire ar trebui să fie responsabile pentru daunele cauzate de infecțiile nosocomiale. În plus, Comisia regretă faptul că procedura în fața instanțelor administrative a durat aproximativ 14 ani, ceea ce, din punctul său de vedere, ar demonstra că autoritățile naționale nu au tratat cauza sa legată de moartea mamei sale cu nivelul de diligență impus de art. 2 din convenție. În circumstanțele prezentei specii, recurenta are motive să afirme că statul nu și-a îndeplinit obligația de a proteja viața mamei sale în sensul articolului 2 din convenție din cauza infecției nosocomiale cu care a fost victima într-un spital public (Codarcea c. România, n 31675/04, § 104, 2 iunie 2009 și Erdinç Kurt și alții c. Turcia, 50772/11, § 53, 6 iunie 2017) Având în vedere durata procedurii în fața instanțelor administrative, poate autoritățile naționale să treacă pentru că au tratat cauza recurentei legată de decesul mamei sale cu nivelul de diligență prevăzut la art. 2 din convenție (Süleyman Ege c. Turcia, n 45721/09, § 59, 25 iunie 2013 și, Zafer Öztürk c. Turcia, n 25774/09, §§ 57-59, 21 iulie 2015).

Communiquée le 14 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

61772/12

Tülay YILDIZ

contre la Turquie

introduite le 26 juillet 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le décès de la mère de la requérante à la suite d’une opération d’angioplastie. Elle relève de l’article 2 de la Convention.

Soutenant que le décès était directement lié à une infection nosocomiale dans un établissement de santé publique, la requérante a saisi les juridictions administratives d’une demande en indemnisation mais elle n’a pas obtenu gain de cause.

Selon l’intéressée, en aucun moment les autorités n’ont cherché l’origine de la présence de la bactérie

Pseudomonas aeruginosa

en milieu hospitalier. À cet égard, elle soutient que dans le cadre des obligations positives qui découlent de l’article 2 de la Convention, les établissements, services et organismes dans lesquels sont réalisés des actes individuels de prévention, de diagnostic ou de soins devraient être responsables des dommages résultant d’infections nosocomiales.

En outre, elle déplore que la procédure devant les tribunaux administratifs a duré environ 14 ans, ce qui, de son point de vue, prouverait que les autorités nationales n’ont donc pas traité sa cause liée au décès de sa mère avec le niveau de diligence requis par l’article 2 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Dans les circonstances de la présente espèce, la requérante est-elle fondée à affirmer que l’État a manqué à son obligation de protéger la vie de sa mère au sens de l’article 2 de la Convention en raison de l’infection nosocomiale dont elle a été victime dans un hôpital public (

Codarcea c.

Roumanie

, n

o

31675/04, § 104, 2 juin 2009, et

Erdinç Kurt et autres c.

Turquie

, n

o

50772/11, § 53, 6 juin 2017)

?

2.

Eu égard à la durée de la procédure devant les juridictions administratives, les autorités nationales peuvent-elle passer pour avoir traité la cause de la requérante liée au décès de sa mère avec le niveau de diligence requis par l’article 2 de la Convention (Süleyman

Ege c.

Turquie

, n

o

45721/09, § 59, 25 juin 2013 et,

Zafer Öztürk c.

Turquie

, n

o

25774/09, §§

57-59, 21 juillet 2015).