MILIĆEVIĆ v. MONTENEGRO

Comunicat la 19 septembrie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 27821/16 Zdravko MILI ÑEVI Ñ împotriva Muntenegruului depusă la 11 mai 2016 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la presupusul eșec al statului de a întreprinde măsuri de protecție a reclamantului împotriva unui act de violență altor persoane, X. Poliția știa că X este periculos și că a amenințat reclamantul. Reclamantul a fost ulterior atacat de X și a suferit leziuni corporale ușoare. El a depus o cerere de compensare împotriva statului, dar instanțele interne au respins-o având în vedere că nu există responsabilitate a statului. A existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în acest caz?

În special, având în vedere faptul că X a fost cunoscută autorităților ca fiind periculoase și că a amenințat reclamantul, au respectat obligația lor pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru a-l proteja, în conformitate cu art. 2 din Convenția (a se vedea mutatis mutandis Branko Tomašić și alții c. Croația c. , nr. 46598/06, §§ 49-61, 15 ianuarie 2009 și autoritățile citate în acest articol)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere obligația pozitivă a statelor de a asigura protecția procedurală împotriva maltraturilor chiar și atunci când sunt infligate de persoanele private (a se vedea mutatis mutandis Isaković Vidović v. Serbia , nr. 41694/07, §§ 58-60, 1 iulie 2014, și Sandra Janković v. Croația , nr. 38478/05, §§ 44-46 și autoritățile citate în acest articol)?

Communicated on 19 September 2017

SECOND SECTION

Application no. 27821/16 Zdravko MILIĆEVIĆ against Montenegro lodged on 11 May 2016

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged failure of the State to undertake measures to protect the applicant from an act of violence of another individual, X. The police knew that X was dangerous and that he had threatened the applicant. The applicant was subsequently attacked by X and suffered light bodily injuries. He filed a compensation claim against the State but the domestic courts dismissed it considering that there was no responsibility of the State. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Has there been a violation of Article 2 of the Convention in the present case? In particular, given the fact that X was known to the authorities as dangerous and that he had threatened the applicant, did they comply with their positive obligation to take all necessary steps to protect him, as required by Article 2 of the Convention (see, mutatis mutandis , Branko Tomašić and Others v. Croatia , no. 46598/06, §§ 49-61, 15 January 2009, and the authorities cited therein)?

2. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention, having regard to the States’ positive obligation under Article 8 to provide procedural protection from ill-treatment even when inflicted by private persons (see, mutatis mutandis , Isaković Vidović v. Serbia , no. 41694/07, §§ 58-60, 1 July 2014, and Sandra Janković v. Croatia , no. 38478/05, §§ 44-46, and the authorities cited therein)?