BOZDUMAN c. TURQUIE

Comunicat la 22 septembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 9802/07 Asya Öznur BOZDUMAN împotriva Turciei introdusă la 16 februarie 2007 ÎNCHEIAT DE LA L 2911 cu privire la întâlnirile publice și parade, precum și procedura penală cu sârguință împotriva celor interesați. El a fost reproșat recurentei pentru că a refuzat să se împrăștie în ciuda somațiilor poliției și pentru că a dat dovadă de rezistență la această ocazie. Procedura a fost încheiată prin stingerea acțiunii penale pentru prescriere la aproape opt ani după ce condamnarea inițială a persoanei respective a fost infirmată în casare. Recurenta a declarat în esență o încălcare a dreptului său la libertatea de întrunire pașnică, în sensul art. 11 din Convenție.

În lumina principiilor generale care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea de întrunire pașnică, amintite în Hotărârea Kudrevičius și alții c. Lituania ([GC], n 37553/05, § 92, 100, 108-110 și 142-160, CEDH 2015) și reluat recent în Hotărârea Lashmankin și alții c. Rusia 57818/09 și 14 alții, § 410 412, 7 februarie 2017), a existat o încălcare a dreptului recurentei la libertatea de întrunire pașnică în sensul articolului 11 alineatul (1) din convenție

Communiquée le 22 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 9802/07 Asya Öznur BOZDUMAN contre la Turquie introduite le 16 février 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’arrestation et le placement en garde à vue de la requérante lors de la manifestation qui eut lieu le 9 décembre 2000 à Konak (İzmir), pour avoir agi en violation de l’article 32 de la loi n o 2911 sur les réunions et défilés publics, ainsi que la procédure pénale diligentée contre l’intéressée. Il était reproché à la requérante d’avoir refusé de se disperser malgré les sommations de la police et d’avoir montré de la résistance à cette occasion. La procédure s’est terminée par l’extinction de l’action pénale pour prescription près de huit ans après les faits, après que la condamnation initiale de l’intéressée fut infirmée en cassation. La requérante allègue essentiellement une atteinte à son droit à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

À la lumière des principes généraux qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté de réunion pacifique, rappelés dans son arrêt Kudrevičius et autres c. Lituanie ([GC], n o 37553/05, §§ 91 ‑ 92, 100, 108-110, et 142-160, CEDH 2015) et repris récemment dans l’arrêt Lashmankin et autres c. Russie (n os 57818/09 et 14 autres, §§ 410 ‑ 412, 7 février 2017), y a-t-il eu violation du droit de la requérante à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ?