ÇARKı c. TURQUIE

Comunicat la 26 septembrie 2017 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 63102/11 Ersan CAMKI împotriva Turciei, introdusă la 19 iulie 2011 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG procedura penală diligentă împotriva reclamantului pentru că a fost lider în cadrul demonstrației care a avut loc la 16 ianuarie 2003 la Bakurköy (Istanbul) și pentru că a ținut un discurs cu această ocazie; i s-a reproșat că a acționat astfel ca o încălcare a articolului 28 din Legea nr. 2911 privind întâlnirile și prezentările publice. Procedura se încheie prin stingerea acțiunii penale pentru prescriere, la aproape opt ani după fapte. Reclamantul susține în esență o încălcare a dreptului său la libertatea de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 din Convenție. În lumina principiilor generale care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea de întrunire pașnică, amintite în Hotărârea Kudrevičius și alții c. Lituania ([GC], n 37553/05, §§ 91-92, 100, 108-110 și 142-160, CEDO 2015) și reluat recent în Hotărârea Lashmankin și alții c. Rusia 57818/09 și 14 altele, § 410-412, 7 februarie 2017), a fost încălcată libertatea de întrunire pașnică a reclamantului, în sensul articolului 11 alineatul (1) din convenție, ca urmare a urmăririi penale diligente împotriva sa În mai, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 11 alineatul (2)? Din ce motive a fost considerată ilegală manifestarea în litigiu în temeiul Legii nr. 2911 privind reuniunile și prezentările publice?

Communiquée le 26 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

63102/11

Ersan ÇARKI

contre la Turquie

introduite le 19 juillet 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la procédure pénale diligentée contre le requérant pour avoir été meneur lors de la manifestation qui eut lieu le 16 janvier 2003 à Bakırköy (Istanbul) et pour avoir prononcé un discours à cette occasion. Il lui était reproché d’avoir ainsi agi en violation de l’article 28 de la loi n

o

2911 sur les réunions et les défilés publics. La procédure s’est terminée par l’extinction de l’action pénale pour prescription, près de huit ans après les faits. Le requérant allègue essentiellement une atteinte à son droit à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1)

À la lumière des principes généraux qui se dégageant de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté de réunion pacifique, rappelés dans son arrêt

Kudrevičius et autres c. Lituanie

([GC], n

o

37553/05, §§ 91-92, 100, 108-110, et 142-160, CEDH 2015) et repris récemment dans l’arrêt

Lashmankin et autres c. Russie

(n

os

57818/09 et 14

autres, §§ 410-412, 7 février 2017), y a-t-il eu atteinte à la liberté de réunion pacifique du requérant, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention, du fait de la poursuite pénale diligentée contre lui

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 ?

2)

Pour quelle(s) raison(s) la manifestation litigieuse a-t-elle été considérée comme illégale au regard de la loi n

o

2911 sur les réunions et les défilés publics

?