ÖĞRÜ c. TURQUIE

Comunicarea din 26 septembrie 2018 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 67492/17 Adnan Ö 5326 privind greșelile administrative, pentru că a acționat ca o amendă cu un decret prefecțional. La 25 noiembrie 2009, i s-a reproșat că a participat la o paradă urmată de o declarație de presă, organizată în locuri interzise de către persoana în cauză. Opoziția pe care a formulat-o împotriva acestei amenzi a fost respinsă de instanțele interne. Invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamantul susține că sancțiunea administrativă în cauză constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și de întrunire.

ÎNTREBARE către părți în lumina principiilor generale care decurg din jurisprudența Curții cu privire la dreptul la libertatea de întrunire pașnică, amintite în Hotărârile Akarsubași c. Turcia 70396/11, 21 iulie 2015) și Kudrevičius și alții c. Lituania ([GC], n 37553/05, §§ 91-92, 100, 108-10, și 142-160, CEDH 2015) și recent reluată în Hotărârea Lashmankin și altele c. Rusia 57818/09 și 14 altele, § 410-412, 7 februarie 2017), a fost încălcată libertatea de întrunire pașnică a reclamantului, în sensul articolului 11 alineatul (1) din convenție, ca urmare a faptului că i-a fost impusă o formă administrativă? În special, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 11 alineatul (2)?

Communiquée le 26 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 67492/17 Adnan ÖĞRÜ contre la Turquie introduite le 5 octobre 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une amende administrative infligée au requérant, directeur de la section locale de l’association des droits de l’Homme, par la préfecture de police d’Adana, sur le fondement de l’article 32 de la loi n o 5326 sur les fautes administratives, pour avoir agi en contravention avec un arrêté préfectoral. Il lui était reproché d’avoir participé, le 25 novembre 2009, à un défilé suivi d’une déclaration de presse, organisés à des endroits prohibés par l’arrêté préfectoral. L’opposition que l’intéressé avait formée contre cette amende fut rejetée par les tribunaux internes. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant soutient que la sanction administrative en cause constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression et de réunion.

QUESTION AUX PARTIES

À la lumière des principes généraux qui se dégageant de la jurisprudence de la Cour concernant le droit à la liberté de réunion pacifique, rappelés dans ses arrêts Akarsubașı c. Turquie (n o 70396/11, 21 juillet 2015) et Kudrevičius et autres c. Lituanie ([GC], n o 37553/05, §§ 91-92, 100, 108-10, et 142-160, CEDH 2015), et repris récemment dans l’arrêt Lashmankin et autres c. Russie (n os 57818/09 et 14 autres, §§ 410-412, 7 février 2017), y a-t-il eu atteinte à la liberté de réunion pacifique du requérant, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention, du fait de l’amende administrative qui lui a été infligée ? En particulier, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 ?