PRIFTI v. ALBANIA

Comunicat la 22 septembrie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 56288/12 Viktor PRIFTI împotriva Albaniei depusă la 28 august 2012 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la concedierea reclamantului, un funcționar public, de către directorul general al impozitului pe baza unui raport de audit înalt de stat care a constatat că reclamantul a încălcat legea și a adus daune economice bugetului de stat. Comisia funcționarilor publici reintegrează reclamantul, dar Curtea Supremă a respins cererile reclamantului și a menținut ordinul de concediere. Cererea se referă, de asemenea, la jurisprudența divergentă a Curții Supreme în cazuri similare cu privire la funcționarii publici și la așteptarea legitimă a reclamantului în acest sens.

Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că hotărârea Curții Supreme a fost încălcarea principiului securității juridice, având în vedere că, într-un caz similar, Curtea Supremă a ajuns la o concluzie diferită. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Curtea Supremă a respectat principiul certitudinei juridice în decizia sa cu privire la reclamantul în funcție de jurisprudența sa divergentă în ceea ce privește concedierea funcționarilor publici în condiții similare (a se vedea, de exemplu, Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], nr. 13279/05, 20 octombrie 2011)?

Communicated on 22 September 2017

SECOND SECTION

Application no. 56288/12 Viktor PRIFTI against Albania lodged on 28 August 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the dismissal of the applicant, a civil servant, by the General Director of Taxation on the basis of a High State Audit report which found that the applicant had breached the law and brought economic damage to the State Budget. The Civil Servants Commission reinstated the applicant, but the Supreme Court rejected the applicant’s claims and maintained the order of dismissal. The application also concerns the divergent case-law of the Supreme Court in similar cases concerning civil servants and the legitimate expectation of the applicant in this regard. The applicant complains under Article 6 of the Convention that the Supreme Court’s decision was in breach of the principle of legal certainty, given that in a similar case the Supreme Court reached a different conclusion.

QUESTION tO THE PARTIES 1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Did the Supreme Court comply with the principle of legal certainty in its decision in respect of the applicant in view of its divergent case-law as regards the dismissal of the civil servants in similar circumstances (see, for example, Nejdet Șahin and Perihan Șahin v. Turkey [GC], no. 13279/05, 20 October 2011)?